Poveştile Jocurilor Paralimpice: românca atacată de urs şi sportiva din Belgia care şi-a amânat eutanasia

Marieke Vervoort FOTO Getty Images

Belgianca Marieke Vervoort, medaliată cu argint la Jocurile Paralampice, a decis să mai amâne eutanasia, procedură permisă în Belgia în cazul persoanelor care suferă de boli extrem de grave.

Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro se vor încheia duminică, lăsând în urmă poveştile oamenilor – eroi, a celor care îşi duc lupta în arene şi în afara lor dintr-un scaun cu rotile, fără o mână sau fără vedere. Siteul oficial al Jocurilor aduce la lumină şi istoria româncei Mihaela Lulea, care a fost muşcată de un urs pe când avea 12 ani.
Cel mai emoţionat caz este cel al belgiencei Marieke Vervoort, medaliată cu argint în proba de 400 de metri în scaun cu rotile. Diagnosticată de la 14 ani cu o boală musculară degenerativă, Marieke a răbdat 23 de ani de dureri cumplite, motiv pentru care a ales să înceapă formalităţile în vederea eutansiei. În astfel de cazuri excepţionale, procedura este permisă în ţări precum Belgia, Olanda, Luxemburg, India sau Columbia.
După succesul de la Rio, Marieke a decis să mai amâne sfârşitul: „În momentul în care vor fi mai multe zile proaste decât cele bune, atunci voi scoate hârtiile din sertar şi le voi semna. Nu a sosit încă timpul”. Vervoort nu se poate odihni din cauza durerilor, are picioarele paralizate şi convulsiile apar frecvent. “O medalie la Rio a fost printre ultimele mele dorinţe, sportul îmi va lipsi mult”, a mai spus Marieke, fostă campioană olimpică la Londra la 100 de metri în scaun cu rotile.
În Belgia, eutanasia este legală din 2002 şi circa 1.400 de persoane pe an, cu probleme grave de sănătate, care suferă de dureri insuportabile, aleg o moarte fără dureri. “Am hârtiile, îmi dă un sentiment de confort să ştiu că atunci când nu voi mai putea răbda voi avea această soluţie la îndemână. Dacă n-aş fi ştiut că există eutanasia, probabil că mă sinucideam până acum”.

Mihaela Lulea, atacată de urs
Un alt caz impresionant este cel al româncei Mihaela Lulea, sportiva de 35 de ani care va intra miercuri în concurs în proba de canoe. Medaliată cu bronz la campionatele europene şi mondiale, Lulea ar putea urca pe podium şi la Jocurile Paralimpice de la Rio, fiind una  dintre pretendentele la primele locuri  la canoe KL 3 – categorie destinată sportivilor care nu îşi pot folosi un picior.
În 1993, pe când avea doar 12 ani, Mihaela a vizitat grădina zoologică din Timişoara. Aplecându-se prea mult pe marginea unei balustrade, Mihaela s-a trezit cu piciorul prins în fălcile unei ursoaice: “Toţi oamenii care lucrau acolo s-au luptat cu animalul, l-au împus cu beţe, au aruncat apă pe el şi într-un final mi-a dat drumul. Am pierdut mult sânge şi m-am speriat teribil.” Piciorul drept al Mihaelei a trebuit să fie amputat, iar copilul de-atunci a avut nevoie de mult timp pentru a trece peste această traumă.  Mai târziu, Lulea avea să se urce în barca de canoe sprint şi să devină una dintre cele mai valoroase sportive ale probei.

Paralimpicii, mai buni ca olimpicii
Una dintre cele mai disputate întreceri de la Jocurile Paralimpice a fost cursa de 1.500 de metri a nevăzătorilor. Algerianul Abdelattif Baka a câştigat cu timpul de 3.48.29, record mondial, fiind urmat de etiopianul Tamire Demisse (3.48.59) şi de kenyanul Henry Kirwa (3.49.59). Pe locul al patrulea a venit tot un algerian, Fouad Baka, acesta trecând linia de finiş în 3.49.84.
Ei bine, toţi aceşti patru sportivi au înregistrat timpi mai buni decât campionul Jocurilor Olimpice la 1500 de metri, americanul Matthew Centrowitz, care a câştigat aurul în 3.50.00! Cum e posibil ca patru atleţi nevăzători, care se ghidează în cursă după sunete, să fie mai rapizi ca şi campionul olimpic?
“O scuză” pentru Centrowitz şi ceilalţi atleţi de la JO ar fi că în urmă cu o lună a fost vorba de o cursă tactică, toţi concurenţii alergând foarte încet până aproape de finiş. A fost, de altfel, timpul cel mai slab obţinut de un medaliat cu aur din 1932 încoace.
Rămâne totuşi performanţa remarcabilă a celor patru atleţi africani, care au oferit una dintre cele mai pasionante dispute de la Jocurile Paralimpice şi care vor rămâne în istorie.

Cifrele Jocurilor Paralimpice
15 ediţii ale Jocurilor Paralimpice au avut loc până acum, începând cu Roma 1960
4.350 de sportivi participă la ediţia din acest an, România fiind reprezentată de 12 sportivi
161 de ţări sunt reprezentate la Rio, plus o delegaţie a refugiaţilor
22 de sporturi sunt în tabloul Jocurilor, canoe şi triatlon fiind introduse în premieră
7 clasificări diferite ale sportivilor sunt în atletism, în funcţie de dizabilitate

Bronz pentru Alex Bologa
Rezultatele înregistare până acum de români la Jocurile Paralimpice de la Rio:
Alex Bologa – primul reprezentant al României la judo nevăzători a câştigat medalia de bronz la categoria 60 de kilograme.
Carol Eduard Novak  - ciclistul s-a clasat pe locul 5 în proba de urmărire pe velodrom C4 (4.000 de metri). Sportivul român, care a fost şi portdrapelul delegaţiei noastre la ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice va mai concura în 14 septembrie, la contratimp individual şi în 16 septembrie în proba de fond.
Floretina Hriscu – locul 12 în proba de disc.
Urmează să intre în concurs: Florin Cojoc (săritură înălţime), Mihaela Lulea (para-canoe), Iulian Şerban (para-canoe), Eduard Novak (ciclism), Olah Attila (ciclism), Naomi Ciorap, Samuel Ciorap, Octavian Ilina (înot), Makszin Dacian (tenis de masă) şi Bobi Simion (tenis de masă).