Povestea portarului român care are o singură mână a făcut înconjurul lumii

CS Frăţia, un club din liga a cincea din Bucureşti, a ajuns cunoscut în întreaga lume, după ce New York Times a publicat un articol despre această echipă cu adevărat specială.

CS Frăţia este un club în care cuvântul discriminare nu există. Antrenorul este negru, sau “de culoare”, ca să fim corecţi “politically”. Aime Lema este, de fapt, singurul antrenor de culoare din fotbalul românesc. Are 45 de ani, s-a născut la Kinsasha şi a venit în România în 1991 pentru a studia industria chimică, dar a descoperit pasiunea pentru fotbal.
În poartă, Tudorel Mihăilescu, 47 de ani. Apără cu o singură mână. Povesteşte în New York Times că pe vremea comunismului juca pe semnătură. “Am avut nevoie de un an ca să primesc dreptul de a juca. Era aproape imposibil să joci fotbal cu o singură mână”.  N-a vrut să renunţe niciodată la visul său, acela de a fi portar, şi a început să-şi dezvolte capacitatea de a controla şi de a reţine mingea cu o singură mână. “Mi-a plăcut să stau în poartă şi să dirijez echipa”, mai spune Mihăilescu.
CS Frăţia joacă cu o mână de oameni în tribune, pe arena de lângă fosta uzină Vulcan, aflată în paragină. Proprietarul clubului este Constantin Zamfir, un om care creşte animale pentru a-şi hrăni jucătorii şi se ocupă şi de îngrijirea terenului. În echipă, jucători de etnie romă, “veterani”, cu toţii au un loc în Frăţie.
Din New York Times, povestea portarului fără mână şi a echipei Frăţia a ajuns în toată lumea.