Portarul naţionalei feminine a Rwandei cere azil politic în România. Femeia se teme că va fi omorâtă în ţara sa natală

Portarul naţionalei feminine a Rwandei cere azil politic în România. Femeia se teme că va fi omorâtă în ţara sa natală

Francine are o poveste de viaţă dramatică FOTO Prosport

Rwanda este una dintre ţările africane zguduite de un război civil care a început în 1990 şi care face anual zeci de mii de victime.

Ştiri pe aceeaşi temă

Din cauza acestei drame, portarul naţionalei de fotbal feminin a Rwandei  adecis să plece din ţara natală. Prosport dezvăluie povestea cutremurătoare a lui Francine Nziyonsenga, în vârstă de 27 de ani, care acum se pregăteşte cu CFR Timişoara şi care aşteaptă să primească azil politic în România. 

Femeia, care a trăit clipe de coşmar în ţara natală, se teme că dacă se va întoarce acolo va fi omorătă, sau, în cel mai fericit caz, îşi va petrece restul vieţii după gratii. "Mama şi sora mea au căzut victime ale genocidului din 1994. Rebelii din tribul Hutu le‑au împuşcat în faţa mea! Pe mine m-au lăsat în viaţă pentru că eram încă un copil", spune portarul din Rwanda.

A apărat în Uganda şi în Congo

Imediat după tragedie, Francine a fugit în Congo alături de fraţii ei, împreună cu un grup de oameni din tribul rival, Hutu, oameni care erau însă adepţi ai păcii. Acolo, a început şi fotbalul, însă după doar doi ani a trebuit să se întoarcă în Rwanda. A întrerupt studiile liceale pentru a juca doi ani la o echipă din Uganda, după care s-a reîntors în Congo, unde a apărat poarta naţionalei de tineret. Rwandezii au câştigat un proces la FIFA şi au obligat-o să se întoarcă şi să joace pentru ţara natală. A fost însă mereu persecutată de către membrii propriului trib, Tutsi, care, odată ajunşi la putere, o priveau pe ea şi pe fraţii ei ca pe trădători. 

Trăieşte cu 3,2 lei pe zi

Francine Nziyonsenga a fugit în urmă cu un an din Rwanda. Cu ajutorul ONU, a ajuns în Belgia, apoi în Bulgaria, de unde a venit, cu trenul, în România. Trăieşte de cinci luni şi jumătate în ţara noastră, nu are niciun act şi speră să obţină în curând dreptul de şedere în România. Avantajul ei este că echipa de fotbal feminin CFR Timişoara, alături de care se antrenează de câteva săptămâni, vrea s-o legitimeze. Francine şi-a petrecut adolescenţa în tabere de refugiaţi din Rwanda, însă provine dintr-o familie de intelectuali. Mama ei a fost medic psihiatru în cel mai mare spital din Rwanda, iar ea a studiat psihologia. Femeia vorbeşte franceza şi engleza la nivel avansat şi încearcă să se acomodeze şi să supravieţiuiască într-un mediu străin, dintr-o alocaţie de 3 lei şi 20 de bani pe zi, acordată de statul român. 

"Dacă mă întorc acasă, voi muri!"

De două săptămâni nu mai locuieşte în adăpostul de refugiaţi, ci într-un cămin studenţesc, alături de câteva jucătoare de la CFR Timişoara. "Dacă m-aş întoarce în ţara mea, nu voi putea supravieţui. Ori mă vor omorî, ori mă vor condamna la închisoare pe viaţă. Dacă nu eşti condamnat, au ei grijă să dispari fără nicio urmă, aşa procedează ei. Le-am spus autorităţilor din România că prefer să fiu ţinută aici în închisoare decât să fiu trimisă acasă. Momentan, eu sunt singura din familie care a ajuns în Europa. Am vorbit cu fraţii mei acum câteva luni, dar ei nu vor să mai discute cu mine. Mi-au trimis sms-uri cu fraze care conţineau cuvinte în mai multe limbi. Le e frică, pentru că toate telefoanele sunt ascultate acolo", spune Francine în Prosport.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: