Pledoarie pentru o nouă Lege a Sportului

Starea alarmantă de sănătate a populaţiei, îndeosebi a tinerilor şi copiilor, abandonarea tacită a sportului şcolar şi declinul tot mai accentuat al sportului de performanţă sunt cauzele esenţiale care impun adoptarea unei noi Legi a Sportului.

Prin aceasta se va institui cadrul legislativ şi financiar necesar pentru racordarea mişcării sportive româneşti la realităţile economice şi sociale ale secolului 21. Noua lege trebuie realizată printr-o colaborare strânsă între Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi Ministerul Tineretului şi Sportului, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu cel al Sănătăţii, cu ONG-urile implicate în mişcarea sportivă.Demersul  legislativ va trebui susţinut de senatorii şi deputaţii din Parlamentul României care se simt responsabili faţă de sportul românesc,pentru a căpăta putere de lege.

Am convingerea fermă că noua Lege a Sportului va sta la baza elaborării unei Strategii naţionale pentru performanţă în sport, care să readucă tricolorul românesc pe cele mai înalte catarge ale competiţiilor europene,mondiale şi olimpice, atât în sporturile individuale, cât şi în cele de echipă.

Să nu uităm că sportul este, înainte de toate, o necesitate vitală pentru sănătatea întregii naţiuni! Fapt obligatoriu de reamintit acum, când o treime din populaţia matură a României are probleme cu greutatea corporală, cu toate efectele negative majore ale supraponderabilitaţii (diabet de tip 2, boli cardiovasculare osteoartrită,etc). Şi mai alarmantă este situaţia copiilor, deoarece peste  60% dintre ei sunt supraponderali,iar peste 40% dintre aceştia sunt afectaţi deja de obezitate! Este un motiv temeinic ca, pentru rezolvarea acestei stări de fapt, să fie implicat şi Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport,care poate oferi studii privind beneficiile aduse de exerciţiul fizic,de mişcare în general, asupra sănătăţii şi dezvoltării noastre.

Iniţiativa Ministerului Tineretului şi Sportului de a relansa competiţiile sportive cu caracter de masă, atât la nivel local, cât şi naţional, este binevenită şi constituie unul dintre primii paşi necesari  pe drumul educării populaţiei  în cultul mişcării, pentru  a ne putea raporta din nou la o medie optimă de sănătate a populaţiei.

Finanţarea mişcării sportive se poate realiza atât din bugetul de stat, cât mai ales prin identificarea unor noi resurse, cum ar fi, bunăoară, alocarea  unui procent din impozitarea pariurilor sportive şi a jocurilor de noroc, ca şi printr-o contribuţie mai consistentă a Loteriei Naţionale. Mă gândesc dacă nu ar fi oportună chiar înfiinţarea unei Loterii a Sportului, al cărei profit să fie destinat exclusiv acestui domeniu. De asemenea,ar trebui avută în vedere scutirea de impozite a tuturor terenurilor şi imobilelor  destinate mişcării sportive, în condiţiile în care bugetul precar al sportului este afectat dramatic de cheltuielile pentru întreţinerea şi dotarea  acestor baze.

În egală măsură, trebuie avută în vedere , prin noua Lege a Sportului, şi finanţarea disciplinelor neolimpice, în condiţiile în care dinamica olimpică aduce în programul Jocurilor Olimpice o serie de sporturi aflate până mai ieri în afara cercurilor olimpice.

Am menţionat doar câteva dintre posibilităţile de finanţare a  mişcării sportive,dar reamintesc apăsat că modificările în dinamica bugetului naţional vor asigura sănătatea naţiunii, care este, evident, cea mai importantă şi mai profitabilă investiţie a unui stat!

Drept urmare,statul trebuie să susţină integral sportul şcolar, elementar şi gimnazial,acoperind investiţiile imperios necesare în infrastructura acestui nivel şi asigurând o salarizare decentă a personalului didactic de specialitate. Câteva procente din impozitul pe profit şi din accizele încasate de la producătorii şi comercianţii de alcool şi tutun ar constitui o sursă de finanţare suficientă şi compensatorie în plan social!   

Mai ales că, iată, la iniţiativa primului ministru al României, Ministerul Educaţiei Naţionale a reconsiderat importanţa orelor de educaţie fizică în şcoală, sporind numărul acestora în curricula claselor primare. Iar ca o consecinţă, ar trebui susţinută şi reînfiinţarea cluburilor sportive şcolare şi a competiţiilor deschise elevilor,care au constituit întotdeauna o pepinieră a sportului de performanţă.

Sportul din licee şi universităţi trebuie repus în drepturile sale, aşa cum a fost cândva la noi şi cum este intrat în tradiţia tuturor ţărilor civilizate, atât în învăţământul de stat, cât şi în cel privat. Trebuie instituite norme sportive  obligatorii pentru promovabilitate, dar care să nu afecteze media notelor obţinute. Precaritatea bazelor sportive, invocată pe bună dreptate în justificarea restrîngerii orelor dedicate activităţilor de acest tip, se poate rezolva, în timp, prin implementarea unor proiecte europene, care accesează fonduri destinate programelor de asistenţă în învăţământ. 

De asemenea, ar trebui avută în vedere preocuparea statului pentru crearea unui cadru legislativ menit să stimuleze finanţarea privată a sportului de performanţă. Este nevoie de facilităţi fiscale într-adevăr atractive pentru investitorii în sport.Se pot lua în calcul şi reduceri ale impozitelor pentru beneficiile rezultate din industria sportivă(producerea de materiale şi echipamente,organizarea de evenimente,publicitatea, drepturile de transmisie TV, etc), cu obligativitatea investirii în sportul de performanţă a cotelor reduse din impozite.

Cum nu trebuie omisă importanţa Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport şi a Institutului Naţional de Medicină Sportivă, cărora trebuie să li se creeze condiţiile optime pentru elaborarea şi furnizarea celor mai avansate metodologii necesare atingerii performanţelor sportive.

Mai ales că, nu uitaţi!, un cadru instituţional şi fiscal favorizant pentru înalta performanţă sportivă este cea mai bună metodă de promovare a imaginii ţării în lume, de vreme ce marii noştri campioni  sunt cei mai buni ambasadori ai României!

Sportul are o importanţă socială din ce în ce mai mare în societatea contemporană, tocmai de aceea, atenţia care se cuvine acordată sportivilor de performanţă trebuie readusă la cotele care să le asigure drumul spre medaliile europene, mondiale şi olimpice.Sportul nu mai este, de mulţi ani la noi,un mijloc de susţinere socială şi, drept urmare, sportivilor trebuie să li se asigure un cadru legislativ care să le garanteze un venit motivant pe perioada activităţii şi un regim viager de recunoaştere a rezultatelor de excepţie obţinute la nivel european, mondial şi olimpic. În egală măsură,se cuvine acordat un statut similar de salarizare şi bonificaţie antrenorilor care asigură pregătirea şi accederea la marile performanţe internaţionale.De asemenea, trebuie instituit un program naţional de integrare socială a sportivilor, după retragerea din activitate.                                            

Regionalizarea şi, odată cu ea, creşterea gradului de gestionare autonomă a fondurilor bugetare, trebuie să-şi găsească, de asemenea, loc în noua Lege a Sportului. Sumele alocate mişcării sportive trebuie utilizate exclusiv destinaţiei acestora, respectiv amenajării  infrastructurii sportive, finanţării cluburilor şi organizării competiţiilor din zona respectivă.

Toate bazele sportive dezafectate, sau a căror destinaţie a fost schimbată, ar trebui trecute, prin această lege, în patrimoniul instituţilor sportive care le-au deţinut şi utilizate exclusiv pentru sport.                                                                 

Ţările cu rezultate remarcabile în sport oferă o multitudine de modele  în ceea ce priveşte managementul mişcării sportive. Cred că, la noi, acest management trebuie structurat pe paliere distincte de activitate, fără organisme de decizie paralele sau care interferează. Există paliere de activitate în mişcarea sportivă de masă  legate de eficienţa socială,de starea de sănătate a populaţiei,ca şi paliere legate nemijlocit de performanţa sportivă şi de sistemele competiţionale, care trebuie  reglementate ca atare. Cum, nu în ultimul rând, importanţa deosebită a federaţiilor sportive naţionale şi a cluburilor de performanţă trebuie  redefinită, iar  aceste  entităţi de elită trebuie integrate coerent în structura sportului românesc.Organizarea şi conducerea sportului românesc trebuie,la rândul lor, corelate cu realităţile mişcării sportive internaţionale, preluând modelele de succes ale sportului românesc.

Am aşternut toate aceste idei şi propuneri cu speranţa că experienţa mea de om de sport, câştigată ca sportiv, manager şi dascăl, se va adăuga multelor idei valoroase privind noua Lege a Sportului,pe care le-am parcurs cu interes în forurile de dezbatere publică.Dintre acestea, proiectul  susţinut de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român mi se pare cel mai apropiat de imperativele noastre şi de modelele internaţionale.