O poveste de groază din lumea tenisului: o fostă mare jucătoare a fost abuzată de tatăl ei şi bătută cu o curea de piele

O poveste de groază din lumea tenisului: o fostă mare jucătoare a fost
abuzată de tatăl ei şi bătută cu o curea de piele

Jelena Dokici şi tatăl ei Damir

O carte autobiografică apărută recent pe piaţă scoate la iveală clipele de teroare prin care a trecut o fostă mare jucătoare de tenis.

Ştiri pe aceeaşi temă

Jelena Dokici, 34 de ani, este o jucătoare iugoslavă care a reprezentat apoi Serbia şi Australia. Copil prodigios al tenisului, ea a jucat semfinale la Wimbledon pe când avea doar 17 ani şi a produs una dintre cele mai mari suprize cu un an înaine, pe când avea doar 16 ani, şi o elimina pe Martina Hingis, pe atunci număr unu mondial, tot pe iarba londoneză.

Jelena Dokici a câştigat şase titluri WTA şi a ocupat în august 2002 locul patru.

Cariera ei a fost marcată însă de tatăl ei Damir, o permanentă teroare pentru ea. În 2000, după un meci pierdut în Canada în turul unu a fost bătută până a leşinat de durere. „Mă bătea cu cureaua de piele, îmi dădea cu tocurile de la pantofi în tibie. În 2000, după ce am pierdut în semifinale la Wimbledon, m-a dat afară din casă, mi-a zis că sunt o ruşine.“

Jelena Dokici a reuşit să se desprindă de tatăl ei abia după ce i-a cedat toată averea. Întrebată dacă are resentimente în privinţa lui, Jelena a spus cel mai mult l-a enervat faptul că Damir nu a lăsat-o să joace pentru Australia.

După ce s-a lăsat de tenis, problemele au continuat pentru Dokici. Suferind de tiroidă, ea a ajuns la 120 de kilograme, însă a rueşit acum să scape de 30 de kilograme.

Jelena şi-a transpus povestea în cartea „Unbreakable“, apărută recent pe piaţă. ''Nu arăt cu degetul, nu dau vina pe nimeni. Este vorba doar de a merge înainte. Lumea crede că atunci când ieşi dintr-o situaţie a abuzurilor, totul e bine. Dar nu e aşa. A trebuit să lupt apoi, am suferit de depresie şi am fost la un pas de sinucidere. Mi-am pierdut mult din stima şi încrederea în mine. Cartea se numeşte 'Indestructibilă', dar în final am fost aproape să fiu distrusă. Tot ce voiam era o vorbă bună de la cineva, voiam să vină cineva să vorbească cu mine, să mă întrebe dacă vreau ceva. Dar nimeni nu era acolo''.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: