O naţională pentru istorie

România are şansa să cucerească medalia de aur la turneul final din China. La 35 de ani după ce obţinea titlul mondial  ca jucător, selecţionerul Radu Voina va încerca să îşi conducă actualele sale eleve către un succes similar.

În contextul în care sporturile de echipă au intrat într-un declin accentuat după Revoluţie, naţionala de handbal feminin rămâne singura speranţă reală la cucerirea unui titlu mondial suprem.

Cu un lot valoros şi foarte omogen, a cărui medie de vârstă (27 de ani) este una propice marii performanţe, România este creditată ca fiind una dintre marile favorite la câştigarea competiţiei.

De altfel, casele de pariuri oferă o cotă de 6/1 pe un eventual triumf al tricolorelor, care sunt devansate la acest capitol doar de Norvegia (cotă 1.75/1 - campioana olimpică) şi de Rusia (cotă 4.50/1 - campioana mondială en-titre).

Câştigarea Cupei Mondiale în acest an şi atmosfera foarte bună din vestiar au creat un moral foarte bun jucătoarelor, lucru extrem de important ţinând cont că psihicul a fost mai mereu marea problemă a handbalistelor noastre la turneele finale.

Pe lângă setea de succes, România are şi atuul omogenităţi în faţa principalelor sale rivale. Norvegiencele fără legendara antrenoare Marit Breivik (retrasă de la naţională după 15 ani glorioşi) şi fără trei piese de bază, Gro Hammerseng, Katja Nyberg şi Katrine Lunde (accidentate).

Optimism rezervat în sânul echipei

Situaţia este similară şi în lotul Rusiei, care a mai păstrat doar patru jucătoare din formaţia prezentă anul trecut la Jocurile Olimpice.

Conştient că acest turneu este o şansă unică pentru elevele sale, selecţioneru Radu Voina s-a arătat încrezător în şansele ca tricolorele să obţină un rezultat notabil, dar s-a ferit diplomatic să pronunţe cuvântul medalie.

„România este capabilă să învingă pe oricine, dar depinde foarte mult de forma de moment, de ziua respectivă, de mici detalii care pot duce la ceea ce ne dorim. Nu mă gândesc la finală, urmăm politica paşilor mărunţi", ne-a declarat Radu Voina.

Palmaresul României

O superputere pe plan mondial în urmă cu o jumătate de secol, România şi-a trecut în palmares în acea perioadă trei titluri mondiale (Frankfurt 1956 şi Amsterdam 1960 la handbal în 11 şi Bucureşti 1962 la handbal în 7).

O altă performanţă notabilă înainte de Revoluţie s-a înregistrat la ediţia din 1973 din fosta Iugoslavie, când tricolorele cucereau argintul. A urmat apoi un uşor declin la nivel de naţională, iar revirimentul handbalulu feminin începea abia în 1995, când România devenea campioană mondială de tineret la Aracaju (Brazilia).

Din acea formaţie făceau parte Narcisa Lecuşanu şi Carmen Amariei. Patru ani mai târziu, tricolorele repetau performanţa chiar în China, gazda Mondialului din acest an. Ramona Maier şi Cristina Vărzaru sunt singurele jucătoare din actualul lor care au evoluat la acea competiţie, ultima fiind şi atunci căpitan al primei reprezentative.

Campioană europeană de tineret în 2000 (cu Florentina Stanciu şi Ionela Stanca în lot), România îşi demonstra apoi valoarea şi la nivel de seniore cu ocazia turneului final din 2005 de la Sankt Petersburg, când cucerea din nou argintul.