MOMENTUL ADEVĂRULUI. Florin Halagian:„N-am laptop, dar am creier!”

Antrenorul român cu cele mai multe meciuri în prima ligă a dezvăluit secretul longevităţii sale. Pentru cel poreclit Armeanul, fotbalul nu prea mai are secrete. Bătrânul antrenor, născut la 7 martie 1939, a văzut multe şi are un CV unde, pe lângă cele trei titluri cucerite, se mai poate lăuda cu o performanţă deosebită.

În primele etape ale sezonului 1984-'85, el a pregătit Steaua, contribuind la formarea nucleului care a câştigat Cupa Campionilor Europeni la 7 mai 1986. Printre jucătorii aduşi la recomandarea lui Halagian se numără Bölöni, Bărbulescu, Bumbescu şi Radu II.

„Eram în grafic. Ion Alecsandrescu, Dumnezeu să-l ierte, nu mă prea înghiţea, pentru că nu-l lăsam să se implice la echipă. El şi generalii m-au curăţat. M-au dat afară şi pentru că n-au putut trece peste trecutul meu dinamovist", a mărturisit tehnicianul. Acum, el îşi umple timpul vizionând meciuri, dar şi urmărind bunul mers al service‑ului auto pe care-l deţine în Capitală.

„Adevărul": Ştiţi câte meciuri aţi adunat ca antrenor?

Florin Halagian: Păi, am o carieră de 40 de ani, aşa că, per total, am vreo 1.000 de meciuri, dacă le adunăm şi pe cele de la selecţionata olimpică a României. În ţară, nu mă mai prinde nimeni din urmă! Nici la nivel mondial nu cred că sunt mulţi peste mine, parcă era un englez care avea mai multe meciuri, dar cam atât.

Cum aţi reuşit să fiţi atât de longeviv?

Fără falsă modestie, să ştiţi că am fost bun, de-aia am reuşit! Eu n-am laptop, ca mulţi antrenori din noua generaţie, dar am creier.

Pe vremuri, se spunea că eraţi un antrenor deosebit de scump...

Faţă de ce bani se învârtesc acum, eu am fost chiar foarte ieftin. Să presupunem că eu luam cam 60.000 de dolari pe an, pe când acum sunt atâţia antrenori care au contracte de 300.000 - 400.000 de dolari, fără să aibă mari performanţe în spate.

Ce părere aveţi de tânăra generaţie de antrenori?

Avem destui tehnicieni buni. Îmi plac Răzvan Lucescu, Andone, Sabău, dar şi Grigoraş, Ionuţ Popa sau chiar Nae Manea, care e totuşi puţin mai fricos.

În tur, aţi reintrat în circuit, preluând Gloria Bistriţa. Cum aţi trăit această revenire pe banca tehnică, după şapte ani de pauză?

A fost o experienţă plăcută din toate punctele de vedere. Am întâlnit acolo oameni de fotbal adevăraţi, în frunte cu Jean Pădureanu. El este cel mai bun conducător de club din ţară. Ca antrenor, este realmente o plăcere să lucrezi cu el.

Şi, totuşi, de ce aţi plecat de la Bistriţa?

Din cauza distanţei mari faţă de casă.

Vă vom mai vedea vreodată antrenând?

E posibil orice. Depinde de seriozitatea eventualei oferte şi, în primul rând, de distanţa faţă de casă. Mi-e greu să stau departe de familie, mai ales că nu mai sunt nici eu chiar foarte tânăr.

Cum aţi regăsit campionatul românesc după şapte ani de pauză?

(râde) E un campionat foarte corect, pentru că m-am prins unde bateţi. E păcat că unii mai încearcă să pună la îndoială acest lucru, dar iată că mai sunt şase etape şi se dă o luptă reală atât în partea de sus a clasamentului, cât şi la retrogradare. Avem un campionat echilibrat şi valoros, care ar putea deveni şi mai valoros dacă am reuşi să întărim centrele de copii şi juniori.

Cine o să ia titlul?

CFR Cluj. Ei au lot bun şi joacă la fel în orice formulă de echipă. În plus, au o conducere profesionistă, mă refer aici la domnii Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan.

„Am refuzat Aston Villa pentru că nu ştiu engleză"

De ce n-aţi antrenat niciodată în străinătate?

Pentru că n-am vrut. Eu sunt de origine armeană, dar să ştiţi că sunt mai român decât românii. Chiar acum trei sau patru luni am avut o ofertă, dar am refuzat-o fără să clipesc. Nu vă pot spune însă din ce ţară era, pentru că am promis cuiva că n-o să vorbesc despre asta.

E adevărat că i-aţi refuzat pe englezii de la Aston Villa pe la începutul anilor '90?

Nu m-am dus pentru că mă simţeam excelent în România, dar adevărul e că nici nu ştiu engleza. În afară de română şi armeană, mai rup puţină rusă şi turcă, dar atât.

Care a fost fotbalistul dumneavoastră favorit?

Toţi jucătorii mi-au fost dragi, dar regretatul Nicolae Dobrin a fost unic.

Care e cea mai plăcută amintire din cariera dumneavoastră de antrenor?

Acel 4-3 cu Dinamo din '79, când am câştigat campionatul cu FC Argeş. Nimeni nu credea că putem lua titlul atunci. În ultima etapă, înaintea meciului direct, noi aveam două puncte avans faţă de ei, aşa că ne ajungea şi egalul. Meciul ăla l-a câştigat Dobrin. La 3-1 pentru noi, Dinamo s-a urcat cu arbitrii peste noi. Penalty, gol din ofsaid, în fine, s-a făcut 3-3 şi ei forţau. Atunci, Dobrin i-a zis arbitrului Otto Anderco să fluiere finalul că altfel dă gol. Şi a dat!

Cel mai longevivi antrenori din Liga I

Nume    Total meciuri

Florin Halagian    923
Ilie Oană    549
Dumitru Nicolae „Nicuşor"    546
Ion V. Ionescu    474
Valentin Stănescu    461
Viorel Hizo    436
Constantin Cârstea    430
Gheorghe Constantin    428
Sorin Cârţu    421
Angelo Niculescu    417