Mircea Sandu, învins de Justiţie: De unde a pornit procesul pe care tocmai l-a pierdut definitiv

După ce a condus fotbalul românesc mai bine de 20 de ani, Mircea Sandu a încercat şi o manevră înainte de a pleca de la Federaţia Română de Fotbal (FRF).

Mircea Sandu şi-a creat imaginea unui tip cu practici mafiote, care nu poate fi învins, iar de aici şi porecla cu care s-a ales: „Naşul“. 

Doar că, spre disperarea sa, toate planurile pe care le-a pus la cale în ultimele luni petrecute la „Casa Fotbalului“ au eşuat.

În primul rând, atunci când a anunţat că nu va mai candida la alergerile din 2014, Sandu era convins că succesorul său va fi Gică Popescu. Dacă acest scenariu s-ar fi adeverit, Sandu ar fi rămas preşedinte onorific în cadrul FRF şi tot el ar fi făcut jocurile, ce-i drept din culise, şi ar fi continuat să trăiască, precum un parazit pe spinarea fotbalului românesc.

Numai că, exact înaintea alegerilor, mai precis cu 24 de ore înainte, Gică Popescu a fost condamnat la închisoare în „Dosarul Transferurilor“ şi, în loc să ajungă în fotoliul de preşedinte FRF, a ajuns după gratii. Astfel, s-a dus şi planul lui Sandu care, neputincios, a asistat la victoria lui Burleanu.

În disperare de cauză, Sandu a recurs la o manevră pe ultima sută de metri: a tras sforile în Comitetul Executiv care i-a apropat o rentă viageră şocantă. Iată ce urma să primească Mircea Sandu, deşi nu mai era preşedinte FRF:

*Rentă viageră în valoare de 50.000 de euro anual

*Drept de administrare al etajului 2 al unei clădiri a FRF

*Orice intervenţie chirurgicală sau recuperare medicală plătită de FRF

*O limuzină de la FRF şi benzina decontată indiferent de numărul de kilometri parcurşi

*Telefon

*Personal angajat cu salarii în limita a 5.000 de lei lunar

*Deplasări la meciurile echipei naţionale cu decontarea cazării la hotel de cinci stele şi diurnă de 500 de euro pe zi

*Transport aerian la clasa business

Noua conducere a Federaţiei Române de Fotbal (FRF), cu Răzvan Burleanu în frunte, a contestat decizia Comitetului Executiv şi a obţinut anularea ei, mai întâi, la tribunal, în 2017, iar apoi printr-un verdict definitiv dat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după cum „Adevărul“ a scris aici.