Miodrag Belodedici împlineşte 50 de ani. Fostul libero îşi aminteşte de copilărie: „Şi când mergeam cu purceii la livadă, luam mingea cu mine!“

Fostul internaţional Miodrag Belodedici împlineşte pe 20 mai 50 de ani. Cu acest prilej, fostul mare fundaş al naţionalei României a povestit pentru site-ul oficial al FRF detalii interesante despre copilăria sa şi a dezvăluit cât de drag i-a fost fotbalul, un sport care l-a făcut cunoscut în toată lumea.

20 mai este o zi importantă pentru fotbalul românesc. Fostul fundaş de fier al naţionalei României, Miodrag Belodedici, dublu câştigător al Cupei Campionilor Europeni, cu Steaua Bucureşti şi cu Steaua Roşie Belgrad, împlineşte 50 de ani. La această vârstă, Belo susţine că se simte un om norocos, a cărui viaţă a fost presărată cu succese. "Pentru mine viaţa e frumoasă. Eu sunt mai liniştit aşa, de felul meu. Pot să spun că sunt unul dintre oamenii care au avut noroc în viaţă. Am avut momente când m-au ajutat alţii să am noroc, au fost momente când m-am ajutat singur să am noroc. Am avut şi am o viaţă liniştită, cu mai multe succese decât insuccese", a spus Belo pentru frf.ro.

Fostul libero al Stelei şi al României îşi aminteşte şi de copilăria sa, de orele petrecute pe maidan, de momentele când juca fotbal chiar şi atunci când era trimis de părinţi cu animalele la păscut. "Nu cred că poate cineva din zilele acestea să plătească orele pe care le petreceam eu pe maidan. Abia apoi mi-am dat seama cât de bine a fost că petreceam atât de mult timp în aer liber. Un copil trebuie să stea afară, să alerge, să se joace. Mai ales la sate, în provincie, unde aerul e curat. Am crescut afară unde stăteam de dimineaţa până seara. Aveam gospodărie mare, cu două vaci, 11 oi, găini cât cuprinde, curci, gâşte, raţe, stupi cu albine. Mâncam sănătos. Îmi aduc aminte că mergeam cu bunica în grădină, mă ruga s-o ajut la cules, la săpat. Iar eu abia aşteptam să scap, să fug să joc un pic fotbal cu prietenii care mă aşteptau. Am lucrat şi la câmp, şi în curte, am fost şi cu animalele la păscut. Dar mereu luam mingea cu mine.Şi când mergeam cu purceii în livadă, eu făceam antrenament individual. Ţineam mingea pe picior, pe cap. Cred că am rupt toate gardurile din curte, aşa că mai primeam şi bătaie câteodată. Gândul meu tot timpul era la fotbal", rememorează cu zâmbetul pe buze fostul mare fotbalist.

Ar fi trebuit să devină cojocar

Belodedici a fost unul dintre cei mai mari fundaşi pe care i-a avut fotbalul românesc. Totuşi, dacă nu ar fi devenit fotbalist, bunicul lui Belo îl pregătise pe nepotul său pentru meseria de cojocar. Pasiunea pentru fotbal a nepotului a fost, însă, mai puternică decât dorinţa bunicului. "Asta ar fi vrut bunicul meu să fiu. Tata era şofer de autobuz, ducea şi aducea minerii. Bunicul era meşter, era cojocar, făcea cojoace de iarnă. Era bine plătită munca asta. Eu l-am ajutatfoarte mult, dar nu-mi plăcea deloc. Miroseau pieile alea groaznic, puţeau, dar am lucrat cu el. Nu la maşina de cusut, ci să-şi prepare toate cele necesare pentru pregătirea pieilor. Îl ajutam, dar fugeam la fotbal, mă certa", povesteşte Belo.

În timpul liber, fostul internaţional român citeşte cărţi de istorie şi cultură şi recunoaşte că este pasionat să afle cât mai multe despre popoarele cu tradiţii, cu obiceiuri, aşa cum a fost obişnuit în ţara sa natală, fosta Iugoslavie. "Îmi place foarte mult natura, mai citesc şi cărţi. Pe unde am jucat, am citit istoria acelei ţări. Am citit istoria Spaniei, Iugoslaviei, României, a Mexicului, vreo două volume. Îmi place istoria, îmi place să citesc despre culturi, obiceiuri, îmi plac popoarele care au obiceiuri, tradiţii rămase. Asta e cel mai important pentru mine. Eu am suferit mult când am plecat de acasă. Nu am mai fost acasă de Crăciun. Noi îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae al casei, fiecare are câteun sfânt al casei. Ne strângeam toate rudele, vorbeam de fotbal, de războaie. Când am început să joc fotbal, îmi părea rău că nu pot participa la aceste sărbători. Mi-ar plăcea să continue aceste tradiţii, dar copiii au plecat la oraş sau afară şi nu prea se mai ţin aceste tradiţii. Mama şi cu cele două surori mai ţin aceste tradiţii. Pregătim de sărbători, dar nu prea mai există lume în sat pentru că au plecat cu toţii", a conchis Belodedici.