Mihai Neşu: „Aştept să merg din nou“

La prima sa apariţie în faţa presei, „Bichonul“ a impresionat prin calm şi a anunţat noua sa „echipă“: „Fundaţia Mihai Neşu“.

Cel mai bun fundaş din campionatul olandez, în urmă cu trei ani, românul Mihai Neşu e acum într-un scaun cu rotile, la opt luni după o accidentare gravă suferită la un antrenament al FC Utrecht,  în urma căreia a rămas paralizat de la piept în jos.

Pentru prima dată de la accident a ieşit în public. Pentru Mihăiţă Neşu, conferinţa de presă pe care a ţinut să o susţină ieri  în faţa ziariştilor, veniţi în număr mare la stadionul din Utrecht, a reprezentat un adevărat maraton, în condiţiile în care orice efort, oricât de mic ar părea pentru un om sănătos, pentru el reprezintă o adevărată încercare fizică.

De la „hello" la „bună ziua"

Mihai a ales să vină singur, în scaunul său cu rotile, fără ajutorul celor care îl însoţeau, la sala aflată la ultimul etaj al tribunei stadionului din Utrecht. A venit cu aproape două ore înainte de conferinţa de presă pentru a-şi pregăti răspunsurile. A urcat fără probleme până la etajul cinci, asta şi pentru că arena olandeză e prevăzută cu lifturi şi căi de acces speciale pentru persoanele cu dizabilităţi. În momentul în care a fost întâmpinat, la ieşirea din lift, de flashurile fotoreporterilor şi de luminile camerelor de filmat, fostul fundaş al Stelei a schiţat un prim zâmbet. Nu s-a arătat deranjat de mulţimea de ziarişti care se înghesuiau pe hol pentru a surprinde imagini cu el deplasându-se în scaunul cu rotile. A zâmbit înţelegător, apoi a salutat jovial, alternând internaţionalul „Hello!" cu mult mai familiarul „Bună ziua!".

Mihai Neşu

Pe întreaga durată a conferinţei de presă, Neşu a zâmbit de puţine ori, preferând să asculte cu atenţie ce vorbeau oficialii clubului Utrecht. Serios, dar senin, a răspuns într-o engleză aproape fără greşeală la întrebările ziariştilor olandezi. A urmat apoi rândul celor români. Întrebările au devenit puţin mai ascuţite, cu mai multe trimiteri către ţara a cărei oameni ar vrea să-i vadă zâmbind mai mult şi mai bucuroşi de viaţă. A trecut elegant peste întrebarea legată de ajutorul pe care îl primeşte din România - de la autorităţi, fostul club, foşti patroni. „Nu m-am aşteptat la ajutor din partea nimănui", a continuat Neşu, dar nu cu aerul unui fotbalist orgolios, ci mai degrabă cu sinceritatea unui om dispus să se agaţe de forţa propriei ambiţii.

Mişcările muşchilor sunt noile „goluri"

Vorbea cu tristeţe despre accident, dar resemnat că e în faţa unui nou început. Decepţiile au trecut. Cu greu. „Mi-a fost clar, imediat după accident, că am terminat-o cu fotbalul. Mi-a luat o vreme să aflu ce pot să fac cu viaţa mea", a spus Neşu.

Cel mai greu îi e să se obişnuiască să ceară ajutor pentru fiecare lucru pe care vrea să-l facă. Faţa i se lumina doar când vorbea despre fiecare mişcare nouă din muşchii de la mâini. „Aştept să-mi simt corpul. În câţiva ani, poate, voi putea din nou să merg", a spus Neşu. A fost extrem de bucuros când şi-a simţit bicepsul de la mâna stângă şi a povestit despre cum a aşteptat confirmarea acestei mişcări ca şi cum  ar fi dat un gol deciziv într-un meci. 

„Nu pot să-l mişc foarte mult şi am întrebat fizioterapeuţii pentru că ei ştiu cel mai bine. Mi-au confirmat că s-ar putea ca, în câteva luni, să simt şi mâna stângă la fel ca pe cea dreaptă", a adăugat Neşu. Până atunci, i se întâmplă de multe ori să viseze că merge din nou. „Dar doctorii mi-au spus că tuturor celor în situaţia mea li se întâmplă asta", a explicat băiatul de 28 de ani, care, ieri, le-a dat celor prezenţi în faţa sa o lecţie de calm şi de voinţă.

„Să vorbesc 30 de minute îmi consumă toată energia"

Răbdarea de care trebuie să dea dovadă Neşu cu propriul corp, dar şi felul în care l-au ajutat cei din jurul său l-au determinat pe fostul fotbalist al lui Utrecht să se gândească la ceva pentru viitor. O fundaţie care să-i ajute pe cei care trec prin ce trece el. „Aş vrea să ajut oamenii cu handicap din România să aibă o viaţă cât mai aprope de normal", a apus Neşu. El va fi ajutat de primăria din Utrecht cu mai multe echipamente medicale pentru cei cu handicap. Va avea însă nevoie şi de sprijinul Primăriei Oradea, unde îşi desfăşoară activitatea „Fundaţia Mihai Neşu". La finalul conferinţei, Mihai a mai făcut un ultim efort pentru a mai răspunde câtorva întrebări. S-a oprit apoi, şi-a tras răsuflarea şi apoi s-a scuzat: „Vă rog să mă scuzaţi... dar pentru mine, să vorbesc 30 de minute... îmi consumă toate energiile".

251 de zile au trecut de la accidentarea suferită de Neşu la un antrenament al celor de la Utrecht.

Ofertele de la Utrecht depind de starea lui de sănătate

Contractul lui Neşu cu FC Utrecht expiră vara aceasta şi toată lumea de la club încearcă să găsească variante prin care să-l susţină în continuare pe Mihai. „Depinde mult şi de ce vrea Mihai să facă, dar şi de ce poate să facă", a declarat, pentru „Adevărul", preşedintele clubului, Wilco van Schaik. Variantele se discută acum mai ales că Mihai ar vrea să mai rămână în Olanda, cel puţin în următorii ani. În primul rând pentru tratamentul medical de care are nevoie. Apoi pentru infrastructura şi facilităţile pe care un oraş olandez le poate oferi unui om în scaunul cu rotile.

Poate deveni scouter al clubului

„După încetarea contractului e o altă situaţie şi pentru noi, şi pentru Mihai. Discutăm despre ce putem face noi în viitor pentru el şi ce poate să facă el singur. Depinde şi de posbilităţile pe care le are el personal, dar şi de ce poate să facă el cu corpul lui. Îi putem oferi, de exemplu, pentru fundaţie, un birou gratuit la club cu toată infrastructrura de care are nevoie, calculator, internet, telefon. Vedem apoi dacă îi putem oferi o slujbă administrativă", a mai spus Van Schaik. O altă variantă e un post de căutător de talente pentru clubul olandez.

Mai întâi a fost depresia, apoi revenirea

Fostul stelist a suferit o accidentare extrem de gravă la 10 mai 2011, în timpul unui banal antrenament, după ce s-a ciocnit de coechipierul său, Alje Schut. Deşi ciocnirea dintre cei doi nu a fost una violentă, ci mai degrabă un duel obişnuit, faptul că olandezul, care are o înălţime de 1,93 metri, a aterizat peste Neşu, a dus la accidentarea gravă a românului.

Cronica unui ghinion

Aşa cum aveau să constate mai târziu medicii olandezi, ghinionul fostului fotbalist al Stelei, transferat în 2008 la Utrecht, a constat în felul în care a căzut şi nu în violenţa impactului. Imediat după accidentare, nici medicii echipei olandeze n-au realizat gravitatea reală a situaţiei lui Neşu. Aceasta a ieşit la iveală abia după ce Mihai a fost examinat de către medici, la spital.

Primul verdict şocant s-a dat după intervenţia chirurgicală de şase ore la care a fost supus românul. „Problema se pune dacă va mai juca fotbal vreodată, nu când va reveni pe gazon", au anunţat oficialii clubului olandez la 24 de ore după operaţie. Pentru mult timp, imaginea accidentării lui Neşu a planat asupra fotbaliştilor de la Utrecht, care cu greu şi-au revenit din şoc.

N-a vrut să primească vizite

„Totul devine nesemnificativ în comparaţie cu situaţia lui Neşu", declara la acea vreme antrenorul celor de la Utrecht, Ton du Chatinier, într-o vreme în care echipa sa nu traversa cea mai bună formă sportivă.

Pentru Mihai a urmat o perioadă extrem de grea, iar el a început să realizeze tot mai mult că, foarte probabil, va fi nevoit să-şi petreacă restul zilelor într-un scaun cu rotile. În primele săptămâni după accidentare, Neşu a suferit o depresie şi a refuzat să mai primească vizite la spital, inclusiv pe cele ale coechipierilor săi. Atenţia şi grija cu care atât medicii, cât şi oficialii olandezi l-au înconjurat, l-au făcut însă să treacă peste această perioadă dificilă, iar în scurt timp românul a regăsit bucuria de a trăi şi un optimism molipsitor. „Bucuraţi-vă de viaţă!" e mesajul pe care Neşu îl transmite astăzi celor care îl compătimeau.

Dezvăluirile lui Mihai Neşu

" Cine m-a sunat din România? Foşti colegi de la Steaua, Ogăraru, Săpunaru, Bozovici...nu vreau să uit pe cineva, aşa că nu voi aminti toate persoanele care m-au sunat. "

" Aş vrea să stau cât mai mult în Olanda pentru că e mai bine pentru mine şi pentru sănătatea mea. "

" Acum, mă uit la fotbal mai mult decât înainte pentru că am tot timpul din lume. "

" Cel mai greu a fost să mă obişnuiesc să aştept de fiecare dată să mi se dea de mâncare sau ceva de băut. "