Mărturie sfâşietoare a unui cascador, după cutremurul din 1977: „Am văzut oameni zdrobiţi ca mucurile de ţigară. Ne făceam Sfânta Cruce şi-i căram“

Mărturie sfâşietoare a unui cascador, după cutremurul din 1977: „Am văzut oameni zdrobiţi ca mucurile de ţigară. Ne făceam Sfânta Cruce şi-i căram“

Salvatori căutând supravieţuitori, în martie 1977

În urmă cu 52 de ani, regizorul Sergiu Nicolaescu a format prima echipă de cascadori din România, recrutaţi în special din rândurile sportivilor: rugbyşti, atleţi, canotori, scrimeri. Cascadorii de la Buftea au fost în "linia întâi" şi cu ocazia operaţiunilor de salvare a victimelor cutremurului din 4 martie 1977, reuşind să scoată de sub dărâmături peste 150 de oameni.

Ştiri pe aceeaşi temă

"Toată aripa dinspre Piaţa Victoriei s-a prăbuşit, a acoperit complet strada, nu mai exista stradă.  Era un munte imens de moloz. A fost un huruit pe care nu vi-l puteţi imagina şi scrâşnet, un vuiet îngrozitor. Şi cred că cel mai cumplit lucru era un continuu ţipăt, ţipete de oameni care erau ca un vaiet continuu, pe toată durata cutremurului. Când am ieşit din bloc a fost iar un moment de şoc, când am văzut ce se întâmpla. Mi-a rămas în minte faptul că era o maşină care rămăsese cumva agăţată şi farurile erau aprinse", a povestit Catrinel Răuţu, o supravieţuitoare din blocul Nestor, într-un interviu acordat Televiziunii Române. Salvatorii-cascadori de la Buftea au salvat atunci peste 150 de oameni. Dar au scos de sub dărâmături şi sute de cadavre. 

Mircea Pascu, salvator-cascador: "Am auzit nişte strigate şi am început să săpăm...până în dreptul etajului 3. Ne-am târât sub plafoanele astea, am dat la o parte molozul şi aşa am dat de primul supravieţuitor, de la etajul 3, si m-am târât sub plafoane, si asa an dat de primul suprevieţuitor".

Paul Fister, salvator-cascador: "Imaginea acelor oameni striviţi mă cutremură şi astăzi. Am văzut capete de oameni care arătau ca un muc de ţigară zrobit...Nu mai puteam bea nici cafeaua care ne-o aduceau cei din brigăzile patriotice, nici ceaiul de la Crucea Roşie. Când simţeai gustul dulceag în gură, automat te gândeai la mirosul dulceag de mort. Ne cereau oamenii morţii lor, să-i îngroape creştineşte...Ne făceam Sfânta Cruce şi-i căram, eu de mâini, Tudorică Stavru de picioare...Aş interveni şi astăzi la fel. Ce, dacă ai 73 de ani, înseamnă că nu mai ai inimă-n tine?". 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările