Marele campion auto Marin Dumitrescu împlineşte 102 ani. Povestea incredibilă a legendarului pilot

Marin Dumitrescu, legenda automobilismului sportiv românesc, împlineşte, astăzi, 102 de ani. Peste un secol de când trăieşte motorsport, respiră motorsport şi a creat în jurul său o adevărată legendă plină de poveşti incredibile, informează Federaţia Română de Automobilism Sportiv.

Marin Dumitrescu s-a născut pe 19 ianuarie 1919 în micuţul sat din Oltenia, Comani şi a avut 8 fraţi, 4 fete şi 4 băieţi. Pe când avea 13 ani, a ajuns în Bucureşti, iar la scurt timp a devenit ucenic la Ford România, secţia motoare, unde era în echipa maestrului Artur Strijek. Acestea erau localizate în zona Floreasca.

Acolo îşi pregăteau maşinile de competiţie legendarii Petre Cristea, Mihai Sontag, Alecu Berlescu şi mulţi alţii. Până la începerea războiului, în 1941, a lucrat în garajele Ford, aflând fiecare secret al motoarelor maşinilor de competiţie. Aşa a făcut Marin Dumitrescu primii paşi în istoria automobilismului sportiv românesc.

MARTOR LA RECORDUL LUI HANS STUCK

Aşa cum relatează în cartea sa „Un sfert de veac la volanul bolizilor”, Marin Dumitrescu a avut norocul de a se afla în culisele Marelui Premiu al Bucureştiului din 1939. Aşa a luat microbul competiţiei. Prezenţa marelui campion german Hans Stuck l-a impresionat pentru totdeauna.

Competiţia se desfăşura în zona Aviatorilor din Capitală, aşa că Marin Dumitrescu, pe atunci în vârstă de 20 de ani, s-a aflat în primul rând încă de la antrenamentele de joi şi vineri.

„Am aflat că Stuck are motorul spart. Eram dezamăgit pentru că toţi ne doream să îl vedem în acţiune. Surpriza, însă, de abia acum începe. În timpul necesare desfăşurării primei manşe pentru ceilalţi concurenţi, echipa de asistenţă tehnică a lui Stuck a demontat motorul calat, l-a înlocuit cu un alt motor identic şi, la ora începerii celei de-a doua manşe de urăcir, prima maşină la start era Auto Unionul sportivului german”, a rememorat în cartea sa. Germanul a reuşit să stabilească un nou record, iar asta l-a impresionat pentru totdeauna pe tânărul sosit din micuţul sat din Olt, Comani.

PRIMELE CURSE CU JEEP-URILE AMERICANE

În 1941 a fost nevoit să plece în război şi a participat la acţiunea de traversare a Prutului de către trupele române, inclusiv în atacul de la Stalingrad. În 1944, s-a întors de pe Front şi atunci a început şi cariera sa în motorsport. Prima oară în cursele cu Jeep-urile pe care le aduseseră americanii în România. Mai întâi în cursele de viteză de pe străzile Bucureştiului, iar mai apoi în cursele de coastă de la Predeal.

„Îmi sunt cu atât mai dragi amintirile curselor cu Jeep-uri, cu cât la una dintre acestea l-am recunoscut, printre spectatori, pe Petre Cristea – idolul meu din perioada uceniciei la Ford România. Deşi nu sunt prea timid din fire, atunci m-am apropiat cu emoţie de el, stabilind primul meu dialog cu cel care peste câtva timp mi-a devenit adversar de temut prin talent, tactică iscusită şi erudiţie automobilistică”, a povestit Marin Dumitrescu.

De altfel, primul traseu de concurs efectuat la bordul unei maşini sport a fost făcut chiar în dreapta legendarului Petre Cristea. Se întâmpla la Predeal, iar campionul l-a luat într-una dintre urcări alături de el la bordul BMW-ului său. „Mi-am călcat pe inimă şi am îndrăznit să îl rog să mă ia şi pe mine în cursa de probă. Nu s-a lăsat prea mult rugat. Era prima dată când urcam într-o maşină specială şi emoţia care mă încerca era cu atât mai mare cu cât la volan se afla Petre Cristea. Emoţia nu a ţinut mult pentru că, la scurt timp, s-a transformat într-o teribilă frică”, explică sărbătoritul zilei.

Marin Dumitrescu a fost şocat şi impresionat în acelaşi timp de dexteritatea pilotului. Nu îşi imagina că se poate pilota cu o asemenea viteză în condiţiile în care prăpastia era la fiecare viraj. Şi a rămas marcat de cuvintele idolului său. „Mă, dacă n-ai să poţi să conduci şi tu cel puţin aşa cum ai văzut astăzi că am pilotat eu, ar fi bine să îţi vezi de alte treburi mai utile sau…să te apuci să joci ţurca”.

Acela a fost momentul în care şi-a spus că e totul sau nimic.

PRIMA SA MAŞINĂ SPORT DE CURSE, UN BMW 328

Marin Dumitrescu a ştiut că visul său se poate îndeplini atunci când la uşa atelierului în care lucra a bătut fostul pilot Hermolinski. „Se afla într-o oarecare jenă financiară şi, ştiindu-mă amator de curse automobilistice, a venit să mă întrebe dacă nu aş vrea să cumpăr un set de piese pentru prepararea unui adevărat motor pentru maşini de sport”, a povestit acesta în cartea sa. Cu ceea ce se regăsea în kitul oferit de Hermolinski, Marin Dumitrescu putea să construiască rapid un motor special de 80 de cai putere.

Nu a stat pe gânduri, s-a împrumutat de bani şi a cumpărat tot ceea ce i se oferise. Nu mai rămânea decât să găsească o caroserie a unui BMW 328. Norocul a fost de partea sa. La scurt timp, a aflat că exista una abandonată undeva pe strada Jianu, în atelierul lui Nadler.

Faptul că era atât de pasionat în ceea ce îşi dorea, l-a făcut pe proprietarul caroseriei să i-o ofere gratuit. „Hai, ia-o de aici, e a ta, dar te aştept la Marele Premiu al Bucureştiului să ne duelăm amândoi”, i-a spus Nadler. Zis şi făcut. Întreaga iarnă 1947-1948, Marin Dumitrescu a stat în garaj pentru a prepara noua maşină de curse. Ajutor i-a fost cel care cu aproape 15 ani în urmă îi era maestru la Ford România, Artur Strijek.

DUEL CU IDOLII SĂI

În 1948, Marin Dumitrescu a luat pentru prima oară startul în Marele Premiu al României, competiţia care a continuat tradiţia Marelui Premiu al Bucureştiului. Duelurile au avut loc „la stradă”, aşa cum o caracterizau locuitorii Capitalei, undeva în zona Arcului de Triumf. Printre participanţi se numărau Jean Calcianu (Alfa Romeo), Petre Cristea (BMW) şi Nadler, cel care îl ajutase cu caroseria cu câteva luni în urmă. „Pentru mine, singurul ţel era să îi înving pe Calcianu şi Cristea”, spunea acesta.

Marin Dumitrescu a făcut o cursă senzaţională, dar finalul a fost unul apoteotic, pierzând extrem de mult timp din cauza unei situaţii ilare. După 7 din cele 30 de ture programate, acesta vede fum ieşind din motor, iar Strijek, singurul său ajutor, îi strigă atunci când se intersectează: „Opreşte! Foc!” Speriat, Marin Dumitrescu ratează virajul şi loveşte o bordură Aşa s-a încheiat prima cursă mare a lui Marin Dumitrescu. A tras pe dreapta, fiind depăşit de toţi, iar după ce au verificat, şi-au dat seama că ardea doar o cârpă cu care ştersese motorul înainte de start. Curat ghinion! “Plin de <<glorie>> şi învăţăminte”, rememorează maestrul.

CURSA VIEŢII LUI

După ce în anii anteriori participase ca spectator la cursele de coastă de la Sinaia, în 1950, Marin Dumitrescu a reuşit cea mai mare victorie din carieră chiar acolo. Îşi preparase de unul singur maşina, un BMW, la uzinele Vulcan alături de maestrul Strijec şi inginerul Iscu, membrii de bază ai echipei sale. Acea vară călduroasă a atras cu sine mii de spectatori pe străzile oraşului Regelui pentru a vedea spectacolul automobilistic.

De la start nu lipsesc legendarii Cristea, Calcianu sau Tânţăreanu şi Bodnarenco. După ce în ultimele zile abia s-a putut atinge de mâncare din cauza emoţiei, duminică dimineaţă, în ziua cursei, a primit şi vestea că sute de colegi de la uzinele Vulcan au venit să îl susţină. Printr-un curier a primit şi un mesaj de la director: „Fără frică, Marinică!”

Cum emoţiile nu erau îndeajuns, află că mecanicii au uitat canistrele cu benzină la Bucureşti. Salvarea a venit chiar de la Jean Calcianu. „Cu lacrimi în ochi am mers la el. M-a ajutat imediat”, a rememorat nea Marin.

Urmează o urcare ca la carte, încheiat de noi emoţii. „Îmi tremurau mâinile”, continuă acesta, fericit că nu i-a dezamăgit pe muncitorii de la Vulcan. Vestea cea mare o primeşte însă de la nimeni altul decât Petre Cristea.

– Ştii, mă, ce timp ai făcut?

– De unde să ştiu, domnule Cristea?

– Pe mine m-ai bătut cu trei secunde, pe Jean Calcianu cu 7 secunde! Ai bătut recordul coastei! Bravo, mă, Marine!

Aşa, a fost pe scurt, cea mai importantă reuşită a lui Marin Dumitrescu. O victorie în faţa idolilor săi. Idoli, care nu doar că au dat dovadă de sportivitate, dar l-au şi sprijinit să realizeze această performanţă.

PRIMUL CAMPION NAŢIONAL LA VITEZĂ ÎN COASTĂ

După 1953, automobilismul sportiv autohton a cunoscut o cădere şi chiar a aproape dispărut pentru mai bine de un deceniu. Competiţiile importante au început să reapară după 1965 odată cu organizarea Raliului Bucureştiului şi Raliului României. Marin Dumitrescu s-a aflat printre cei care au participat activ la revitalizarea acestui fenomen. În 1967, avându-l în dreapta pe Ştefan Iancovici, Marin Dumitrescu a obţinut locul 2 la Raliul Transbalcanic, o competiţie care s-a desfăşurat pe o lungime de 4.000 de kilometri. Iugoslavii au câştigat la o diferenţă de numai o secundă. În acelaşi an, a luat startul la prima competiţie internaţională importantă, Raliul Dunării, dar nu a reuşit să încheie din cauza problemelor tehnice.

În 1968, Marin Dumitrescu a devenit campion naţional absolut la prima ediţie a Campionatului Naţional de Viteză în Coastă. Un an mai târziu, avându-l pe Petre Vezeanu copilot, obţine titlul de vicecampion la prima ediţie a Campionatului Naţional de Raliuri. Până la retragerea din 1977, mai cucereşte 4 titluri de campion naţional: 1970 (clasa 2), 1972 (clasa 3), 1973 (clasa 4), 1976 (clasa 6).

O FAMILIE DEDICATĂ MOTORSPORTULUI

Viaţa familiei Dumitrescu respiră motorsport. Soţia lui Nea Marin, Florica, a fost o lungă perioadă preşedinta Comisiei Centrale a Arbitrilor din fosta Federaţie Română de Automobilism şi Karting (FRAK). Fiul acestora, Radu Dumitrescu, are în palmares câte un titlu de campion naţional la viteză în coastă şi la viteză pe circuit.

La rândul său, Radu, a fost preşedinte al Comisiei Naţionale de Viteză în Coastă din carul FRAS, are doi urmaşi dedicaţi trup şi suflet acestui sport, Silviu şi Andrei. Ambii sunt activi în Campionatul Naţional de Viteză în Coastă. Silviu, revenit în 2018, în competiţie, are în palmares un titlu de vicecampion naţional absolut, în timp ce Andrei, la fix 50 de ani de când bunicul său devenea primul campion, a cucerit la finele sezonului trecut titlul de campion naţional absolut la viteză în coastă. Şi povestea continuă!

APRECIAT DE PREŞEDINTELE ŢĂRII

După ce a primit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Sinaia, de care îl leagă cea mai frumoasă amintire a carierei, în 2011 a primit din partea preşedintelui României, Traian Băsescu, distincţia Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de “Cavaler”. De asemenea, în 2012 a fost declarat oficial şi Maestru al Sportului de către Ministerul Tineretului şi Sportului.

Pe lângă performanţele ca sportiv, nea Marin a fost şi fondator a două cluburi, Unirea Tricolor şi Politehnica Bucureşti. Totodată, a scris două cărţi, una autobiografică „Un sfert de veac la volanul bolizilor” (1978) şi Automobilismul Sportiv Românesc (2010). Totodată, în 2017 a fost lansat un documentar despre viaţa sa, numit „Cursa vieţii mele”. Acesta este disponibil pe DVD în marile lanţuri de librării.

A REVENIT LA LOCUL FAPTEI

În 2016, i-a premiat pe cei trei ocupanţi ai podiumului de la Sinaia: Paul Andronic, Bogdan Cuzma şi Lucian Răduţ.

În 2016, după 66 de ani de la marea victorie împotriva lui Calcianu şi Cristea, Marin Dumitrescu a fost din nou prezent la tradiţionala etapă de viteză în coastă de la Sinaia. Şi chiar a parcurs traseul din dreapta unei maşini de epocă, iar la final l-a premiat pe câştigătorul rundei, Paul Andronic.

În ciuda faptului că astăzi a împlinit 102 de ani, Marin Dumitrescu rămâne o persoană activă. Periodic, vizitează sediul Federaţiei Române de Automobilism Sportiv pentru a depăna amintiri alături de cei care sunt prezenţi astăzi în birourile din zona Aviatorilor. În 2018, acesta a primit Licenţa de Excelenţă a FRAS, fiind primul care a obţinut acest document după implementarea noului sistem de licenţiere.