„Mămăliga minciunilor“ a bubuit: Ce ne-a arătat, în sfârşit, meciul cu Norvegia

Erling Haaland (20 de ani), cu trei goluri, ne-a arătat ce înseamnă să ai jucători de valoare

Dacă s-ar desfăşura un Campionat Mondial al scuzelor de după fiecare contraperformanţă sportivă, cu siguranţă, România s-ar bate la titlu!

De ani buni, fotbalul românesc a decăzut şi se zbate în mediocritate. Se pot scrie rânduri întregi pentru a argumenta această realitate, însă cifrele şi statisticile limpezesc, la modul cel mai eficient, situaţia:

*Au trecut 22 de ani de la ultima calificare a naţionalei la un Mondial. Între timp, după CM 1998 la care tricolorii au fost prezenţi, s-au desfăşurat cinci alte Mondiale. Toate ratate de prima reprezentativă.

*După Euro 2000, turneu care a reprezentat, într-un fel, cântecul de lebădă al Generaţiei de Aur, România a mai prins doar două ediţii ale Campionatului European, pe cel din 2008 şi cel din 2016. Cu precizarea că, la Euro 2016, calificarea s-a obţinut cu chiu, cu vai, din cea mai slabă grupă preliminară posibilă, cu Irlanda de Nord, Ungaria, Finlanda, Feroe şi Grecia. Şi inclusiv atunci, în ciuda unei asemenea serii, România a terminat pe 2, după Irlanda de Nord, şi a luat biletele spre Franţa doar după o victorie cu Feroe, în deplasare, în ultima etapă!

Specialitatea casei: minciuni şi exagerări

După „dubla“ din Liga Naţiunilor din septembrie, 1-1 cu Irlanda de Nord şi 3-2 cu Austria, „Adevărul“ a fost printre puţinele publicaţii din România, dacă nu chiar singura, care a titrat „Să nu ne păcălim singuri“, avertizând că Liga Naţiunilor e o competiţie semioficială, fără intensitatea şi miza partidelor din preliminarii, baraje şi turneele finale.

Din păcate, ca de obicei, tendinţa a fost de a exagera şi de a ne crede campioni mondiali, după succesul de la Klagenfurt, cu Austria. Şi această exagerare n-a venit doar din partea presei, ci şi din partea jucătorilor naţionalei. De altfel, imaginile cu hora bucuriei din vestiarul tricolorilor, după 3-2 cu Austria, au fost elocvente, în acest sens. Singurul care a taxat, la vremea respectivă, această explozie nejustificată de bucurie a fost Dan Petrescu, fost mare internaţional, obişnuit cu performanţe la nivel înalt. 

Şi nu e prima dată când ambalăm într-un înveliş colorat un succes obţinut într-o competiţie de mâna a doua sau a treia şi îl prezentăm publicului ca pe o mare performanţă. O simplă căutare a reacţiilor apărute după ultima ediţie a Campionatului European U-21 ne reaminteşte cum s-a exagerat şi în privinţa acelei naţionale. Ulterior, mulţi dintre componenţii ei au ajuns să joace din ce în ce mai mult la prima reprezentativă. 

Ce au făcut însă puştii supraevaluaţi de la România U-21? Opt dintre ei au fost pe teren în Spania - România, scor 5-0, în ultimul meci din grupa preliminară pentru Euro 2020. Apoi, alţi patru au evoluat în ultimele două dezastre fotbalistice lăsate în urmă de naţională: 1-2 cu Islanda şi 0-4 cu Norvegia.

Mereu cerem o demsie şi încă o demisie

Acum, după prestaţia dezolantă de la Oslo, s-a vorbit pentru prima dată, în mod apăsat, despre lipsa de valoare a jucătorilor. Din păcate, n-am scăpat, totuşi, de o meteahnă a noastră mai veche, şi anume, crucificarea selecţionerului. Atenţie, unul care abia a bifat patru partide pe banca naţionalei.

Cu siguranţă, Mirel Rădoi (39 de ani) are partea sa consistentă de vină pentru ceea ce s-a întâmplat la Reykjavik şi la Oslo. Totuşi, i se cere demisia, nu exclusiv pentru rezultatele din aceste două partide, ci pentru că a comis greşeala de a fi sincer! Şi a spus, la conferinţa de după înfrângerea cu Norvegia, ceea ce gândeam, probabil, mulţi dintre noi: să luăm cât mai puţine, mâine, la Ploieşti, în meciul cu Austria!

Aşadar, deşi „palmele“ fotbalistice luate la Reykjavik şi la Oslo ne-au arătat că „n-avem cu cine“, continuăm să credem că demisia selecţionerului ar rezolva, în mod miraculos, toate celelalte neajunsuri din fotbalul românesc. Exact aşa am procedat şi cu Piţurcă, Daum sau Contra. Ei au plecat, alţii au venit, însă rezultatele au rămas la fel de proaste! 

Gazon, arbitraj sau cum totul e doar împotriva noastră

Meciul cu Norvegia, în care puştii lor, Odegaard (21 de ani) şi Haaland (20 de ani), au făcut ce au vrut cu România, ne-a arătat că ai noştri sunt din alt film şi a avut darul de a ne scăpa şi de alte scuze tradiţionale, pe care le-am tot invocat, în ultima perioadă.

Cea mai caraghioasă dintre toate? Gazonul care nu ne lăsa să jucăm fotbal! Am dat vina pe gazon, atât la Bucureşti, în remiza cu Irlanda de Nord (1-1), cât şi după înfrângerea de la Reykjavik, cu Islanda (1-2). Asta de parcă adversarii ar fi jucat pe alt gazon. Cert e că, la Oslo, unde terenul a fost impecabil, ai lor au zburdat, iar ai noştri au „patinat“. Nici de arbitraj nu ne-am mai putut lega, fiindcă cel din meciul cu Oslo a fost, efectiv, discret, fără cusur.

Liga B a Naţiunilor, grupa 1

Duminică

Norvegia - România 4-0

Irlanda de Nord - Austria 0-1

Clasament

1. Austria 3 2 0 1 5-4 6

2. Norvegia 3 2 0 1 10-3 6

3. România 3 1 1 1 4-7 4

4. Irlanda de Nord 3 0 1 2 2-7 1

Cu cine mai joacă România în acest an

Data Competiţie Meci

*14 octombrie Liga Naţiunilor România - Austria

*15 noiembrie Liga Naţiunilor România - Norvegia

*18 noiembrie Liga Naţiunilor Irlanda de Nord - România

*Partida cu Austria de mâine se va juca, la Ploieşti, fără spectatori, de la ora 21.45 şi va fi transmisă în direct de Pro TV şi de Radio România Actualităţi.