Mai putem

Dimitri Payet a prins un vinclu din alt meci, altă echipă şi alte Europene. Franţa a învins fără să fi convins. Tricolorii au jucat mult peste aşteptările generate de media de performanţă internă. Nu e clar dacă vom repeta isprava, pentru că a juca ambiţios împotriva marelui favorit e mai uşor decît a juca bine împotriva altor echipe mici.

În orice caz, România a demonstrat de ce Franţa nu va fi campioană europeană. Lăsînd la o parte jocul, şutul şi lacrimile lui Payet, Franţa e o echipă bună blocată de traume împrumutate din societate şi erori inexplicabile de selecţie. Adică o echipă timorată. Din societate vine, dispariţia panache-ului francez. Nici un pic de entuziasm şi nici un dor de şarje nebune. Asta e normal, într-o societate deprimată, în grevă zi şi noapte şi leneşă la inovaţie. Erorile de selecţie sînt ale lui Deschamps şi asta înseamnă că Franţa joacă sabotată de doi fundaşi laterali falimentari. Sagna şi Evra duc după ei amintirea forţei, dar au fost tăvăliţi vesel de Andone şi Stancu. Evra şi-a pedepsit echipa cu un penalty cedat în maniera unui veteran reumatic. Stancu a înscris calm, dar abia din a treia încercare. Prima ratare, în minutul 4, a fost un penalty mai scurt şi nu trebuia irosit. A doua, în minutul 2 al reprizei secunde, a fost un penalty lateral şi, din nou, nu trebuia aruncat la gunoi. Dacă Stancu avea instinct de killer profesionist, probabil ţineam Franţa în lesă sau o trimiteam să lupte eroic împotriva Albaniei.

Europenele au început cu un meci nesperat de bun al României ca outsideră maximă şi asta e o stare complet contracurent. Stadioanele supravegheate cu inima în sîn, anarhia sindicală atotdomnitoare, un Preşedinte hilar şi incapabil – tot sau aproape tot din ce e francez trimite spre spaime şi deziluzii. România a arătat încredere. O încredere pragmatică dar un produs autentic. Ideile de joc ale lui Iordănescu au avut noimă. Linia de fund împinsă sus şi susţinută de pressing median a fost suficient şi putea fi prea mult pentru Franţa. Chiricheş şi Grigore au răsărit de undeva din subsol şi au făcut un meci de rigoare italiană. Tătăruşanu a încălcat legislaţia în vigoare şi a ieşit fără decizie la golul lui Giroud. Dar România a jucat aşa cum meritau purtătorii de tricolor din tribune. Pînă la urmă, am arătat tot ce nu ştiam că mai putem.

Între timp, la Marsilia, englezii au mai luat o dată oraşul la arat, arîtînd tocmai ce ştiam că mai pot. Anglia-Rusia ameninţă să fie pretextul unui nou plan urbaistic pentru Marsilia.

Europenele au început cu o gazdă confuză şi un outsider curajois, mult peste Gueta şi kitsch-ul de patinoar din deschidere. Continuarea promite incidente şi accidente numeroase. O sumedenie de complotişti mărunţi, de la Austria la Islanda, nu au de pierdut decît onoarea adversarului.