Lia Manoliu, o poveste fascinantă: „Şi-a construit cariera cărămidă cu cărămidă. Pe niciuna nu scria - Talent“

Lia Manoliu, marea doamnă a atletismului românesc şi prima sportivă din lume care a participat la şase ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice - performanţă consemnată în „Guiness Book of Records”, ar fi împlinit astăzi 88 de ani.

„Adevărul“ readuce în prim-plan povestea celei care rămâne câştigătoarea singurului aur olimpic românesc din istoria aruncării discului. Preşedinte al Comitetului Olimpic Român între 1990 şi 1998, Lia Manoliu s-a născut la data de 25 aprilie 1932 la Chişinău şi s-a stins din viaţă la data de 9 ianuarie 1998.

A câştigat titlul olimpic accidentată şi a oferit un răspuns memorabil

De profesie inginer electroenergetician, Lia Manoliu a reuşit să câştige aurul olimpic la 36 de ani, în cadrul întrecerilor atletice de la Jocurile Olimpice din 1968, găzduite de Ciudad de Mexico.

 În finală, Lia Manoliu a lansat o singură dată, iar discul a zburat 58,28 metri - nou record olimpic, în urma româncei clasându-se Liesel Westermann (Germania / 57,76 metri) şi Jolan Kleiber (Ungaria / 54,90 metri). Întrebată de ziarişti, simplu, „Cine sunteţi?”, ea a răspuns plină de modestie: „O sportivă care a eşuat adesea şi câteodată a reuşit. Am pierdut de nenumărate ori, păstrând totuşi dragostea de sport.”

Potrivit mărturiei fratelui său, Lia Manoliu a concurat accidentată în Mexic, după un nefericit accident la cotul drept, care a lăsat-o cu întindere de ligamente, fiind aproape să renunţe la participare.

Când am ajuns (n.r. - Iacint Manoliu era în SUA, la studii şi a cerut de urgenţă viză pentru Mexic), primul lucru pe care mi l-a spus la autogară a fost: „Sunt paradită!“. „Cum adică?“ „Am făcut o întindere la mâna dreaptă şi nu pot să fac nici cel mai mic efort.“ Doctorul şi antrenorul au hotărât că până la concurs nu trebuie să mai arunce. Nu putea decât să pună mâna pe disc şi să simuleze aruncarea. Mă duceam la terenul de antrenament şi le vedeam pe celalalte plesnind de sănătate, iar Lia parcă se juca, făcea numai piruete. Şansa mare a fost aceea că, fiind înscrise numai 15 concurente, organizatorii au hotărât să nu existe calificări, să fie direct finala. A intrat în concurs cu această idee: să dea tot ce poate, chiar dacă o să o doară îngrozitor. Dar şi înainte de accidentare îmi spusese: „Sunt hotărâtă să-mi fac concursul meu şi să nu mă concentrez pe ce fac celelalte“. Ea a reuşit prima aruncare: 58,28 de metri. Record olimpic. Am văzut că e bucuroasă după ce a aruncat. Am căutat un loc în tribune încât să fiu cât mai aproape de cercul de aruncare şi am găsit o lojă pe lateral. După două aruncări a început să plouă, o ploaie de vară care a întrerupt concursul de aruncare a discului. După ce a încetat ploaia, au şters cercul de aruncare, dar suprafaţa era tot udă. Era evident că era terminat concursul. Westerman n-a reuşit să o întreacă pe Lia. E o poză pe podium când o felicită pe Lia, dar e clar că a fost profund afectată. Ca dovadă că, la conferinţa de presă, Westerman nu a participat. Erau doar Lia şi unguroaica de pe locul 3 – ultrafericite! Iacint Manoliu, frate, pentru „Adevărul“

Iar aruncarea de aur olimpic a româncei Lia Manoliu a venit în aceeaşi secundă în care americanul Bob Beamon se lansa pe elanul unei sărituri istorice la lungime, care a întins ruleta la 8,90 m spulberând cu 55 de centimetri vechiul record mondial şi care avea să rămână reperul probei sale timp de 23 de ani.

Campioană naţională şi în alte trei sporturi

Lia Manoliu era fiica profesorilor de filosofie Alexandrina şi Ion Manoliu, ambii avâd catedră într-o mică localitate din nordul Basarabiei, în Edineţ, după cum povestea într-un interviu eveniment pentru „Adevărul“ fratele Liei, Iacint Manoliu. Mama Liei Manoliu era basarabeancă, din comuna Izvoare, judeţul Soroca, dar a trebuit să o nască pe Lia la Chişinău, mergând acolo la spital pentru a-şi trata o infecţie, după ce se tăiase la un deget. În scurt timp, soţii Manoliu au primit posturi la Botoşani, astfel încât fraţii Liei Manoliu, gemenii Iacint şi Arina se nasc pe teritoriul României, la Botoşani.

Elevă a Liceului „Regina Maria” din Bucureşti, Lia Manoliu a fost un veritabil polisportiv, abordând cu uşurinţă şi cu rezultate impresionante numeroase discipline sportive. Mai întâi a ales tenisul, la 13 ani, apoi, înainte de a-şi construi un nume în atletism, a reuşit să devină campioană naţională la tenis de masă (un titlu pe echipe), volei (trei titluri) şi baschet, ajungând chiar să fie selectată în echipa naţională de baschet.

Lia Manoiliu a început să practice atletismul abia la 16 ani, mai precis săritura în înălţime - probă care a consacrat-o pe Iolanda Balaş. Apoi, Lia Manoliu s-a întâlnit cu discul la vârsta de 17 ani, în primăvara anului 1949, când într-un concurs organizat pe Stadionul Republicii a aruncat discul la 23, 24 metri. Atletismul a devenit iute şi natural menirea vieţii sale, Lia Manoliu devenind campioană naţională de 12 ori şi urcând de trei ori pe podiumul olimpic (bronz în 1960 şi 1964, aur în 1968).

Lia Manoliu şi-a construit cariera precum o casă trainică, cărămidă cu cărămidă. Pe niciuna nu scria <<talent>>. De la temelie până la vârf, toate poartă inscripţia <<muncă, seriozitate, perseverenţă>> Vladimir Moraru, în cartea „Legendele Olimpului atletic“

În timp ce activitatea competiţională şi-a pelungit-o cu succes până la 40 de ani, reuşind să devină, pe rând, prima femeie din România care depăşea bornele de 40 m, 50 m şi 60 m la disc, Lia Manoliu a absolvit şi Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic Bucureşti în 1954.

Lia era foarte bună la matematică, la fizică şi pe vremea aceea, colegii se stimulau unii pe alţii. Dacă a văzut că prietenele ei vor să meargă la Politehnică, cum era să se ducă ea în altă parte? La începutul anilor ’50, erau căutate facultăţile de inginerie – se construia mult, era nevoie de ingineri. Iacint Manoliu, frate, pentru „Adevărul“

• 22 mai 1950, la Bucureşti, Lia Manoliu arunca în premieră pentru România discul la peste 40 de metri (41,44 m, când a stabilit şi primul record naţional de senioare)
• 12 iunie 1960, la Varşovia, Lia Manoliu depăşea pragul de 50 de metri (53,21 m).
• 1971, Lia Manoliu dobora pragul de 60 de metri la disc (60,68 m, al 23-lea său record naţional)
• 13 mai 1972, Lia Manoliu reuşea, la 40 de ani şi trei săptămâni, cea mai lungă aruncare a carierei: 62,06 m - ce i-a adus calificarea la ultima sa ediţie a Jocurilor Olimpice (Munchen 1972).

Pentru a rezista la cel mai înalt nivel după primii zece ani de atletism, Lia Manoliu a intrat în sala de haltere pentru a-şi menţine forma fizică.

A lucrat la IPROMET şi a primit premiul „Fair-Play” după Bobby Charlton.

Lia Manoliu a lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET Bucureşti, cu normă întreagă (opt ore pe zi). A absolvit însă şi o şcoală de ziaristică sportivă, organizată de ziarul „Sportul Popular”.

Una dintre cele mai prestigioase distincţii primite de Lia Ma a fost Trofeul „Fair-Play”, acordat de UNESCO, în 1974, la un an după ce acesta ajunsese în vitrina lui Sir Bobby Charlton.

În 1975, Lia Manoliu a primit Ordinul Olimpic „Colanul de Bronz”, apoi a devenit membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul Comitetului Internaţional Olimpic, membru al Comitetului Executiv al Asociaţiei Comitetelor Olimpice Naţionale, precum şi preşedinte al unei grupe de lucru pentru problemele sportivilor de performanţă din cadrul acestui for.

În 1990, pe fondul schimbării de regim, Lia Manoliu a fost aleasă preşedinte al Comitetului Olimpic Român (actualul COSR), for al cărui vicepreşedinte era încă din 1973. De asemenea, Lia Manoliu a fost aleasă senator de Bucureşti în primul Parlament organizat în baza alegerilor libere (1990 – 1992), din partea Frontului Salvării Naţionale.

Confruntată cu numeroase probleme de sănătate, Lia Manoliu s-a stins din viaţă în 1998, la nici 66 de ani, pe patul unui spital din Capitală, după ce a suferit un infarct. Fusese în comă, din cauza unei operaţii nereuşite pentru extirparea unei tumori pe creier, scrie ziarul „Puterea“.

În semn de omagiu pentru serviciile aduse sportului, principalul complex sportiv din Bucureşti, precum şi fostul Stadion „23 August” au primit numele său.

Cele şase ediţii ale Jocurilor Olimpice la care a participat Lia Manoliu:

• Helsinki 1952 - locul 6
• Melbourne 1956 - locul 9 (a ratat finala, mergând fără antrenor şi fiind sfătuită de Iolanda Balaş)
• Roma 1960 - bronz, prima medalie olimpică a atletismului românesc
• Tokyo 1964 - bronz
• Mexico City 1968 - aur
• Munchen 1972 - locul 9

Elisabeta Lipă a egalat recordul de şase prezenţe la Jocurile Olimpice. deţinut de Lia Manoliu În prezent, recordul feminin de participări la Jocurile Olimpice le aparţine gimnastei Oksana Şuşovitina, caiacistei Josefa Idem Guerrini şi canotoarei Lesley Thompson - cu câte opt ediţii în CV.

Lia (n.r. - Manoliu) a găsit în sport cel mai bun teren de manifestare a personalităţii sale, s-a realizat ca sportiv de mare performanţă şi ca cetăţean, a devenit un nume de notorietate mondială, iar atletismului feminin, aruncarea discului şi-au aflat în campioana româncă nu numai o stea de primă mărime, nu doar o vedetă cu performanţe unice, care au trecut hotarul legendei, ci, în primul rând, un practicant care înnobilează lumea atletismului, a sportului. Vladimir Moraru, în cartea „Legendele Olimpului atletic“