Legendele Mondialelor: Gheorghe Hagi, înaintea lui Socrates

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cotidianul britanic „Daily Mail” a realizat un top al celor mai influenţi 50 de oameni din istoria de 80 de ani a turneului final. Gică Hagi se află pe locul 32, devansându-i pe brazilianul Socrates şi pe legendarul portar sovietic Lev Iaşin.

Plecat dintr-un sat din judeţul Constanţa, Hagi a devenit unul dintre cei mai importanţi oameni de fotbal din întreaga lume. De 65 de ori căpitanul echipei naţionale în 125 de meciuri, el a condus din teren echipa României la trei Mondiale (Italia - 1990, SUA - 1994 şi Franţa - 1998) şi trei Europene.

După fabulosul gol marcat în poarta Columbiei la turneul final din SUA, Hagi a rămas în inimile iubitorilor sportului rege, astfel că „Daily Mail" l-a desemnat cel mai influent român din istoria Cupei Mondiale. Nu vorbim doar de câştigătorii sau de eroii Cupei, ci de unele momente memorabile ale unor personaje care trăiesc şi acum în memoriile fanilor acestui sport minunat. Pele se află pe prima poziţie, urmat de Maradona şi Bobby Moore.

„Mâna lui Dumnezeu"

Pele - cel mai mare jucător al tuturor timpurilor. Atacantul brazilian a fost înzestrat cu o tehnică imaculată şi cu un simţ al golului fenomenal. El a avut ritm, echilibru şi o minte rece indiferent de situaţie. A marcat 77 de goluri în 92 de partide pentru Brazilia şi este singurul jucător care a câştigat de trei ori Cupa Mondială, în 1958, 1962, 1970.

Maradona - fără îndoială un geniu, el a câştigat Mondialul din 1986 aproape singur. A fost desemnat cel mai bun jucător al turneului, dar a intrat în istoria fotbalului mai ales datorită celor două goluri din sferturile de finală contra Angliei: „Mâna lui Dumnezeu" şi „Golul secolului".

Booby Moore - a fost un jucător complet. A avut calm, putere, inteligenţă. În timpul jocului, el deţinea permanent controlul. A fost căpitanul Angliei în victoria din 1966. Înainte de a saluta Regina, şi-a şters mâinile murdare pe tricoul de joc.

Ronaldo - atacantul brazilian a avut o carieră impresionantă. A înscris 62 de goluri în 97 de partide pentru naţionala „Cariocas". Este golgheterul Campionatelor Mondiale cu 15 reuşite: patru în 1998, opt în 2002 şi trei în 2006.

Zinedine Zidane - plin de talent, Zizou a fost cel mai mare jucător din generaţia sa. Ni-l amintim prin cele mai memorabile momente din cariera sa: cele două goluri marcate în finala Mondialului din 1998 împotriva Braziliei şi capul în piept aplicat italianului Materazzi în finala din 2006.

Paul Gascoigne - la Cupa Mondială din Italia 1990, Anglia a ajuns datorită lui pentru prima dată în semifinale după 1966. Pasele date lui David Platt şi Gary Lineker au fost decisive. După eliminarea din semifinala cu RFG, Gascoigne a plâns ca un copil, lacrimile lui impresionând o lume întreagă.

Roger Milla - suntem obişnuiţi să-i vedem pe jucători dansând după înscrierea unui gol. Acum 20 de ani nu aveam parte de aşa ceva. La Mondialul italian, camerunezul de 38 de ani marca patru goluri (două împotriva României), iar după fiecare dintre ele fugea la fanionul din colţul terenului şi executa un dans de toată frumuseţea.

Lacrimile lui Tardelli

Kenneth Wolstenholme - fost comentator englez de fotbal, a intrat în istorie prin replica „ei cred că s-a terminat meciul... acum da". Sunt cuvintele prin care a descris finalul duelului dintre Anglia şi RFG, din finala Cupei Mondiale din 1966, atunci când Anglia conducea cu 3-2 şi imediat a venit golul de 4-2 marcat de ­Geoff Hurst.

Marco Tardelli - campion mondial cu naţionala Italiei în 1982. Gestul său din finala cu RFG a rămas celebru. Marcând golul de 2-0 al Italiei, nu a mai putut să-şi stăpânească emoţiile uriaşe şi, cu lacrimi în ochi şi urlând de bucurie, a alergat către banca de rezerve a naţionalei ţării sale.

Luciano Pavarotti - deschiderea Campionatului Mondial din Italia 1990 este considerată cea mai fastuoasă din istorie datorită lui Luciano Pavarotti. El a cântat „Nessun Dorma" („Nimeni nu va dormi"), o arie din actul final al operei Turandot al lui Puccini. Vocea tenorului a îngheţat inimile ascultătorilor şi imediat a devenit o emblemă pentru Italia. Prin această interpretare, Pavarotti a dat o altă dimensiune şi eleganţă fotbalului.

Alte nume memorabile

Johan Cruyff - la Mondialul din 1974 a inventat o schemă care îi poartă numele. Cu spatele la fundaş, simulează o pasă şi trece mingea cu călcâiul pe lângă adversar.

Geoff Hurst - a marcat primul hattrick într-o finală.

Tofik Bahramov - în minutul 98 al finalei din 1966 dintre Anglia şi RFG, Hurst a şutat în transversală, mingea a căzut pe linia porţii sau în poartă şi a fost respinsă de un fundaş german. Tuşierul Bahramov a validat golul.

RenÉ Higuita - îşi neglija poarta, având un apetit pentru gol. Portarul a marcat opt goluri pentru Columbia.

Paolo Rossi - atacantul Italiei a marcat şase goluri la Cupa Mondială din 1982 şi a fost decisiv în cucerirea titlului mondial.

Ilunga Mwepu - la turneul din 1974, la o lovitură liberă, apărătorul care stătea în „zid" a ţâşnit spre minge şi a degajat-o înainte ca arbitrul să fluiere.

Franz Beckenbauer - a câştigat Cupa Mondială şi ca jucător (1974), dar şi ca antrenor (1990).

Zico - A jucat la trei turnee finale, dar nu a reuşit să cucerească vreun trofeu.

Mario Kempes - a jucat la trei Mondiale. A condus Argentina spre cucerirea titlului în 1978.

Roberto Baggio - unul dintre cei mai buni jucători ai generaţiei sale. A ratat penalty-ul decisiv din finala cu Brazilia, în 1994.

Carlos Valderrama - columbianul a jucat la trei Cupe Mondiale (1990, 1994, 1998). E celebru datorită părului creţ şi mare.

Just Fontaine - francezul a marcat 13 goluri la Campionatul Mondial din 1958.

Toto Schillaci - deşi rezervă, italianul a fost golgheterul ediţiei din 1990, cu şase reuşite.

Jules Rimet - cel care a dat numele trofeului Cupei Mondiale. A fost cel mai longeviv preşedinte FIFA 1921-1954.

Socrates - unul dintre cei mai mari fotbalişti brazilieni, el era aşteptat să ridice trofeul în 1982, dar nu s-a întâmplat asta. Era foarte uşor de recunoscut datorită bărbii stufoase.

Lev Iaşin - cel mai bun portar al tuturor timpurilor. Era poreclit „Păianjenul Negru" datorită membrelor sale foarte lungi şi pentru că se îmbrăca tot timpul în negru.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite