Legendarul Valentin Stănescu, alergat pe şine de fanii furioşi: „Am luat-o de la stadion, aşa, în chiloţi şi în tricou, spre gară. Dacă mă prindeau, aş fi avut soarta nemţilor în Primul Război Mondial“

Legendarul Valentin Stănescu, alergat pe şine de fanii furioşi: „Am luat-o de la stadion, aşa, în chiloţi şi în tricou, spre gară. Dacă mă prindeau, aş fi avut soarta nemţilor în Primul Război Mondial“

Valentin Stănescu (dreapta, foto: 1923.ro)

„Adevărul“ îţi prezintă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul lui Valentin Stănescu, tehnicianul cu cele mai bune rezultate din istoria campionatului intern. Valentin Stănescu e singurul tehnician care a antrenat Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova şi naţionala, precum şi unicul din România care a câştigat trei titluri cu trei echipe diferite.

Ştiri pe aceeaşi temă

Valentin Stănescu (1922 - 1994) a fost, cu siguranţă, unul dintre cele mai pitoreşti personaje din fotbalul mioritic. Nea Tinel a început să joace fotbal de mic, ca portar, la Olympia Bucureşti, unde s-a legitimat în 1933 şi a activat pe toată perioada junioratului. A trecut apoi pe la Malaxa Tohani, Sportul Studenţesc, Sparta Bucureşti şi Carmen Bucureşti, unde a rămas până în 1947, când comuniştii au desfiinţat echipa industriaşului Dumitru Mociorniţă. A încercat apoi să ajungă în Italia, împreună cu Bazil Marian, dar cei doi au fost prinşi pe puntea vaporului cu care încercau să evadeze. Propunându-li-se ca, în locul puşcăriei, să joace la o echipă muncitorească, au ajuns împreună în Giuleşti.

La Rapid, Stănescu a rămas până la 30 de ani, când s-a retras în plină glorie, după ce bifase şi cinci selecţii la prima reprezentativă. Ca fotbalist, a rămas proverbial pentru teama sa de loviturile libere. La un meci cu Cehoslovacia, disputat pe Giuleşti la 21 septembrie 1947, Stănescu s-a speriat de forţa şutului lui Josef Vedral şi a răcnit de l-au auzit toţi spectatorii: „Faceţi zid, că mă omoară ăla". Până la urmă, teama portarului s-a dovedit a fi justificată, întrucât a încasat şase goluri în acea partidă.

Alergat pe câmp de spectatorii furioşi

Ca antrenor, Valentin Stănescu a fost extrem de iubit de jucători, indiferent de echipele pe a căror bancă tehnică a stat. Şi-a început cariera la echipe mici, precum Locomotiva MCF, Dunărea Giurgiu, Unirea Focşani şi Metalul Târgovişte. La Focşani a trăit cel mai nefericit incident din cariera sa. După o partidă pierdută pe teren propriu, spectatorii l-au alergat pe un câmp din apropierea stadionului, iar Stănescu a scăpat urcându-se din mers într-un tren care tocmai pleca din gară. „Am luat-o de la stadion, aşa, în chiloţi şi în tricou, peste câmp, spre gara de la Mărăşeşti. Era niţică distanţă ! Noroc ca aveam pe atunci fuga bună. Altfel, dacă mă prindeau, aş fi avut soarta nemţilor în Primul Război Mondial. Cum necum, am scăpat. M-am suit în trenul de Bucureşti şi nici că m-am mai uitat înapoi", a povestit ulterior nea Tinel. 

Abia în 1963 şi-a îndeplinit visul de a antrena în Grant. Pe parcursul a cinci sezoane, a câştigat de două ori Cupa Balcanică şi, în 1967, a reuşit să aducă în Giuleşti primul titlu naţional din istoria Rapidului. „Parcă a fost ieri ziua ultimei etape, în care jucam cu Petrolul, la Ploieşti: 11 iunie, exact ca numele străzii, din Bucureşti, unde mi-am petrecut copilăria. A fost 0-0, adică exact cât ne trebuia să devenim campioni. La meci a fost şi cântăreaţa Ioana Radu, mare suporteră a Rapidului, care ne-a delectat cu muzica, tot drumul, în maşina cu care am venit de la Ploieşti. În Capitală, pe Podul Grant, au stat atârnate trei luni de zile un tricou şi o pereche de chiloţi ale echipei Rapid", a povestit ulterior Valentin Stănescu, în cartea „Antrenori la ora confesiunilor". Au urmat apoi câteva escale la Steagul Roşu Braşov şi Steaua, după care Tinel Stănescu a fost numit la cârma primei reprezentative. A rezistat doi ani pe banca tricolorilor, fiind demis în 1975, după eşecul echipei olimpice, scor 0-4, în faţa celei similare a Franţei.

Are cinci promovări în CV

Reîntors în competiţia internă, a reuşit să câştige titlul şi cu Universitatea Craiova, performanţă care l-a readus la echipa naţională. A ratat de puţin calificarea la Cupa Mondială din '82, deşi reuşise câteva rezultate meritorii, printre care o victorie cu Anglia, scor 2-1, pe „23 August", urmată de un 0-0 chiar pe „Wembley". Ultimii ani de carieră şi i-a petrecut în Bucureşti, la Dinamo, unde a câştigat încă un titlu, respectiv la Rapid, pe care a readus-o în primul eşalon, după câţiva ani buni în care giuleştenii evoluaseră doar la matineu. În urma lui Valentin Stănescu rămâne un palmares unic în România: trei titluri de campion cu trei echipe diferite, precum şi cinci promovări! 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: