Kilometrii parcurşi la Maratonul Olteniei au fost transformaţi în energie pentru bine

Energia celor aproximativ 300 de persoane care au pedalat sau au alergat la Maratonul Olteniei – un eveniment CEZ România – a făcut posibil ca Ana Maria şi Dorina să îşi continue studiile şi poveştile de succes prin educaţie.

De la 15 septembrie, Ana Maria şi Dorina, din comuna Cireşu, judeţul Mehedinţi, două eleve apreciate de comunitatea din care provin, vor avea posibilitatea să meargă la liceu, odată cu colegii lor. Tinerele au fost admise la liceul Economic, respectiv liceul Pedagogic din Drobeta Turnu Severin, dar continuarea studiilor ar fi fost o mare provocare din punct de vedere financiar pentru familiile lor în absenţa unui sprijin extern.

Dupa incheierea Maratonului Olteniei, am stat de vorba cu Ana Maria si Dorina, eleve ale scolii Ciresu, din judetul Mehedinti. Le-am intrebat despre ele si familiile lor, despre drumul lor scolar, despre rezultatele avute si despre alegerile de viitor (scolare si profesionale). Ne-au povestit, de asemenea, despre intalnirea cu CEZ in cadrul Caravanei cu Povesti si cum le-a influentat acest lucru. Am aflat si ce inseamna pentru ele indeplinirea dorintei lor, aceea de a-si continua studiile si ce sentimente au acum, inainte de inceperea liceului.

Dorina, şcoala gimnazială Cireşu, judeţul Mehedinţi

Ma numesc Dorina, fac parte dintr-o familie formata din 6 persoane, deci mai am 3 frati. Noi de la inceputul acestui an locuim in oras cu mama noastra. Mama nu lucreaza, este casnica, iar tatal a ramas acasa la tara sa aiba grija de gospodarie si, totodata, lucreaza la azil ca infirmier, desi nu a inceput demult ci la inceputullunii septembrie.

Copilaria mi-am petrecut-o la tara, in afara satului. Aveam de mers zilnic pe jos 2 km pentru a ajunge la scoala. Mama si cu tata ne duceau in brate la scoalape timpul iernii pentru a nu ne uda din cauza zapezii. Cand era drumul inchis nu mergeam la scoala, deoarece zapada era prea mare si ne era imposibil. Doamna invatatoare a fost foarte intelegatoare cu noi si a acceptat sa ne ia mama temele pentru acasa, pentru a nu ramane in urma. Viata mea de elev nu a fost una usoara, nu am avut tot ce ne trebuia, dar am mai primit sprijin din partea unor oameni care au vrut sa ne ajute. M-am straduit foarte mult sa am rezultate excelente pentru a rasplati efortul depus de parinti si de profesori. Am ales sa merg la liceul Pedagogic deoarece iubesc foarte mult copii si imi place foarte mult sa vad sclipirea din ochii lor atunci cand afla lucruri noi. Aceasta vocatie mi-a fost insuflata de doamna invatatoare care m-a ajutat si m-a acceptat la scoala cu putinul pe care il aveam si eu si fratele meu mai mare, nefacand diferente intre noi si ceilalti copii. De accea am ales si eu sa fiu dascal, sa pot oferi sansa la invatatura si altor copii si totodata si multa dragoste si intelegere, pe care si eu am primit-o la randul meu.

Intalnirea cu Caravana CEZ a fost plina de emotii, deoarece nu stiam despre ce este vorba. Am facut cunostinta cu reprezentanta CEZ, o domnisoara draguta si amabila, care ne-a prezentat filme si povesti pentru ca noi sa deducem morala acestora. In cea de-a doua intalnire am primit cadou cu ocazia zilei de 1 iunie, iar noi la randul nostru, pentru a rasplati acest gest de generozitate am pregatit cate o poezie sau cate un cantec.

In cele 8 clase am reusit sa am rezultate foarte bune si ma bucur ca am intrat la liceul la care mi-am dorit. De acum inainte o sa fie foarte greu din punct de vedere financiar, dar ma voi stradui foarte mult sa am rezultate foarte bune pentru a prinde o bursa de merit pentru anul viitor, chiar daca cerintele sunt foarte mari. Sper din tot sufletul sa reusesc sa imi termin studiile, pentru a imi indeplini visul, acela de a fi invatatoare si sa pot ajuta la randul meu alti copii.

Parintii mei ma incurajaza si ma sustin in tot ceea ce fac. Mai sunt cateva zile pana incepe scoala si abia astept sa cunosc noii profesori si colegi. Dar in acelasi timp, imi este si putin teama de reactia lor deoarece eu nu imi pot cumpara tot ceea ce am nevoie. Voi merge cu ghiozdanul de anul trecut, si cu unele lucruri primite, care nu sunt tocmai noi si la moda, dar sper ca si aici, ca si la vechea scoala, sa ma accepte asa cum sunt si sa aprecieze sufletul si aptitudinile mele si nu lucrurile si hainele care sunt fara valoare.

Ana Maria, şcoala gimnazială Cireşu, judeţul Mehedinţi

Ma numesc Ana. Am 15 ani. Am doua surori si un frate, suntem 4 la parinti. Parintii mei sunt gospodari. Desi ne descurcam mai greu, cu venituri mici, parintii nu renunta la incercarea de a ne da o educatie mai buna. Acest lucru este dovedit prin faptul ca parintii mei se lupta cu problemele financiare in fiecare an pentru a putea sa ne intretina pe toti la scoala. Faptul ca am primit sansa de a avea parte de o bursa inseamna foarte mult pentru mine. Prin aceasta sansa, pot sa imi ajut la randul meu parintii.

Drumul pe care l-am parcurs in scoala nu a fost tocmai usor. Inca din clasele primare, am invatat lucruri minunate pe care le voi tine minte toata viata. Alaturi de o invatatoare pe care am indragit-o foarte mult, am parcurs usor usor primele clase ale vietii. Ajungand la gimnaziu, am avut parte de multe provocari. Una dintre aceastea a fost faptul ca aveam un numar mai mare de profesori care predau la clasa. Inca din prima zi de gimnaziu, am cunoscut oameni minunati, profesori buni care ne-au sprijinit pe toti sa intelegem mai usor lucrurile pe care le-am invatat, chiar daca erau grele. Nu-i voi uita niciodata pe oamenii care mi-au fost alaturi in cei 8 ani de invatamant. Faptul ca am ajuns mai departe este un rezultat al straduintei mele de a imi continua studiile. Eu am ales liceul Economic deoarece este un liceu bun, care imi poate fi de ajutor in viata. Eu imi doresc ca dupa ce termin studiile sa ajung bucatareasa. Imi place foarte mult aceasta meserie si vreau sa o practic.

Oamenii din Grupul CEZ pe care i-am cunoscut mi-au placut foarte mult. Caravana cu Povesti este o idee minunata, mi-a adus aminte de anii de la gradinita cand educatoarea ne citea povesti.

Mai am putine zile pana la inceputul primul an de liceu. Am mii de sentimente de bucurie si de nerabdare pentru primul an. Totusi am multe intrebari, dintre care: cum vor arata noii profesori, cum predau acestia la clasa si cum ma voi intelege cu noii colegi. Nu imi va fi usor sa ma obisnuiesc fara fostii colegi, dar sunt foarte bucuroasa ca am ajuns pana aici.

Educatia este una  dintre cele mai de pret valori  pe care omul  le dobandeste  de-a lungul  vietii. Generozitatea  se incadreaza  si ea in aceeasi  lista  privilegiata. Este minunat  ca inca mai exista persoane  care isi indreapta privirea  si  spre cei mici  dar cu vise mari, calauzindu-le  calea spre reusita.

Sprijinul CEZ Romania se converteste in fericire, motivatie, implinire si nu in ultimul rand, in recunostinta. De aceea  tin  sa va multumesc  din toata inima.

prof. Dragu Nicolae, director, şcoala gimnazială Cireşu

Va marturisesc cu sinceritate ca fara acest ajutor, acesti copii  nu ar reusi sa-si termine  studiile. CEZ Romania are, in acest sens, un rol vital  in dezvoltarea drumului  acestor fete iar multumirile pe care  vi le ofer  sunt  sincere si  pline  de recunostinta. Sper sa puteti  continua acest proiect  inca multi ani de acum inainte si  sa  ajutati in continuare  tinerii care au nevoie de dumneavoastra .  Suntem extrem de bucurosi  ca am avut ocazia  sa va cunoastem , va dorim multa sanatate  si putere  de a aduce  zambetul  pe buzele  si altor copii  care sunt dornici sa invete, dar nu au posibilitati.

Contribuiti  la evolutia  unor visuri  ale unor copii,  reusind  sa turnati  temelia  unui viitor. Acesti copii va vor purta  intotdeauna in amintire, multumindu-va  pentru posibilitatile acordate.

prof. Gingu Cristian, şcoala gimnazială Cireşu