Jurgen Klopp, despre povestea vieţii sale: Poate că sunt naiv. Poate că sunt un bâtrân nebun şi visător
0
Cel mai bun antrenor FIFA din lume în 2019, Jurgen Klopp, a scris povestea sa pentru The Player's Tribune după ce a cucerit trofeul la gala din septembrie, relatează Eurosport.
„Trebuie să încep cu o poveste uşor stânjenitoare. Deoarece mă tem că lumea din exterior îi priveşte pe fotbalişti şi manageri ca pe nişte zei. Fiind creştin eu cred într-un singur Dumnezeu şi vă pot asigura că El nu are nimic de-a face cu fotbalul. Adevărul este că noi eşuăm, constant. Şi când eram un manager tânăr am avut multe eşecuri. Aceasta este una dintre acele poveşti.
Trebuie să ne întoarcem în 2011. Echipa mea Borussia Dortmund juca împotriva lui Bayern Munchen. Era un meci uriaş în campionat. Nu mai câştigasem la Munchen de vreo 20 de ani. Eu mă inspir foarte mult din filme şi mereu când vreau să-mi motivez băieţii mă gândesc la Rocky Balboa. În opinia mea, cele 4 filme din seria Rocky ar trebui să fie arătate în şcolile publice din întreaga lume. Ar trebui să fie precum învăţarea alfabetului. Dacă vezi aceste filme şi nu simţi că vrei să te urci pe vârful unui munte, atunci este ceva greşit cu tine.
Aşa că în seara de dinaintea meciului cu Bayern i-am strâns pe toţi jucătorii pentru o întâlnire cu echipa. Toţi băieţii stăteau jos, luminile stinse. Le-am spus adevărul: «Ultima dată când Dortmund a câştigat la Munchen, majoritatea dintre voi eraţi încă în pamperşi». Apoi am început să pun pe eran imagini din Rocky IV. Cel cu Ivan Drago. Un clasic, în opinia mea. Drago aleargă pe bandă şi este legat la monitoare şi e studiat de cercetători. Vă aduceţi aminte faza? Le-am spus băieţilor: «Vedeţi? Bayern Munchen este Ivan Drago. Cel mai bun în toate. Cea mai bună tehnologie. Cele mai bune maşinării. Este de neoprit». Apoi îl vedem pe Rocky când se antrena în Siberia în cabana mica. Taie lemne şi cară buturugile prin zăpadă până în vârful muntelui.
FOTO Guliver/Getty Images
Şi le-am spus băieţilor: «Vedeţi? Aştia suntem noi. Suntem Rocky. Suntem mai mici, da. Dar avem pasiune! Avem inimi de campioni! Putem reuşi imposibilul!». Iar eu continuam cu povestea şi la un moment dat m-am uitat la băieţi să le văd reacţiile. Mă aşteptam să fie pe scaune, să fie gata să urce pe un munte în Siberia, să fie înnebuniţi. Dar toţi stăteau inerţi, cu ochii goi. Nicio expresie. Erau ca greierii. Se uitau la mine de parcă întrebau: ce spune nebunul astă?! Şi atunci am realizat. Stai, când a apărut Rocky IV, prin 1980 şi ceva? Erau născuţi băieţii? Şi am spus într-un final: «O secundă băieţi. Vă rog să ridicaţi mâna dacă ştiţi cine este Rocky Balboa». Doar două mâini au fost ridicate, Sebastian Kehl şi Patrick Owomoyela. Toţi ceilalţi şi-au cerut scuze.
Vedeţi voi, aceasta este o poveste reală. Astfel de lucruri se întâmplă în viaţă. Suntem oameni. Uneori ne facem de râs, asta e. Credem că susţinem cel mai tare discurs din istoria fotbalului şi, când colo, vorbim prostii. Dar ne trezim dimineaţa următoare şi o luăm de la capăt. Ştiţi care e cea mai ciudată parte din poveste? Sincer nu pot spune cu siguranţă dacă am câştigat sau am pierdut meciul. Sunt destul de sigur că am ţinut acel discurs în 2011 când am câştigat cu 3-1 şi asta cu siguranţă face povestea şi mai tare. Dar nu pot fi 100% că e aşa. Iar asta este partea legată de fotbal pe care oamenii nu o înţeleg. Rezultatele le uiţi, ajungi să le încurci. Dar aceşti băieţi, acea parte din viaţa mea, aceste mici poveşti... pe astea nu le uiţi niciodată.”
Se încarcă comentariile...
