JO 2020 Tokyo: De ce România merită din plin palma fotbalistică pe care a primit-o de la Coreea de Sud

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Coreea de Sud ne-a scos fotbalul din cap
Coreea de Sud ne-a scos fotbalul din cap

De ani buni, râdem de fotbalul asiatic. Pe arabi, i-am făcut „cămile“, iar despre japonezi şi sud-coreeni am spus că ştiu să alerge până la epuizare şi atât. Ieri, am primit o lecţie fotbalistică extrem de dureroasă. Pentru că ne credem cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi, deşi am ajuns în lumea a 4-a.

Naţionala olimpică a României a fost zdrobită, la Kashima, de selecţionata similară a Coreei de Sud, scor 4-0! 

Ca de obicei, după eşec, au apărut oamenii care au măturat cu naţionala pregătită de Mirel Rădoi. Fără să explice, totuşi, de ce am ajuns aici. Şi atenţie: în ultimii ani, am schimbat selecţionerii pe bandă, am dat vina pe ei pentru nereuşitele noastre fotbalistice, însă rezultatele au rămas la fel. 

Ceea ce ne dovedeşte că decăderea fotbalului românesc nu s-a întâmplat peste noapte, ci în etape, de la un an la altul. Din păcate, am închis ochii la această realitate şi am continuat să ne minţim singuri. Şi, foarte grav, am râs de alţii care au progresat enorm, pe când noi am bătut pasul pe loc.

De mulţi ani, antrenorii şi jucătorii români care se duc în Asia, ca să-şi câştige existenţa, sunt, pur şi simplu, luaţi la mişto. Fotbalul arab e pentru „cămile“, iar cel asiatic, în general, e văzut sub nivelul celui pe care îl avem noi. Iar noi trăim şi acum din amintirea Mondialului din 1994. Care a fost acum 27 de ani!

Coreea

Înfrângerea cu Coreea de Sud de la Kashima, scor 0-4, e doar o consecinţă firească a acestei mentalităţi păguboase. Prin care ne vedem cei mai tari şi cei mai frumoşi şi râdem de alţii, pe când, de fapt, n-avem niciun motiv să facem aşa ceva.

Iar atunci când apar oameni care ne trag de mânecă şi ne avertizează că mergem pe un drum greşit, îi ignorăm sau, mai rău, îi jignim! 

În 2013, „Adevărul“ a făcut un interviu cu Ladislau Bölöni. Cel care, la vremea respectivă, era antrenor, în Qatar, la Al-Khor. În cadrul acelui dialog, Bölöni a fost întrebat, în mod explicit, despre faptul că fotbalul din Asia e ironizat în România. Acum, la o zi după ce Coreea de Sud ne-a scos fotbalul din cap, răspunsurile lui Bölöni din acel interviu merită să fie citite din nou, în rândurile de mai jos.

Boloni

„Românul crede că el e cel mai şmecher şi că poate ascunde lipsurile cu fiţe“

În România există o impresie destul de proastă despre fotbalul asiatic. Dumneavoastră cum evaluaţi fotbalul din Qatar, dacă îl comparăm cu cel din Liga I, spre exemplu?

Păi, hai să vedem ce înseamnă fotbalul. În România, popularitatea acestui sport nu e comparabilă cu Qatar. Aici, clar, noi suntem în avantaj. Apoi, condiţii de muncă, care, în ţară, sunt mult sub cele de acolo. Trecem la calitatea jucătorilor. Localnicii de acolo cu localnicii de aici. Ai noştri sunt mai tehnici, mai obişnuiţi cu fotbalul modern, deci avantaj România. La fotbaliştii străini nu prea avem ce discuta. Nu ştiu cine e cel mai bun din Liga I, dar, oricum, el nu se poate compara cu Nene, Djibril Cisse, Raul sau Nilmar, care toţi joacă în Qatar. Ajungem la antrenori, fostul selecţioner al României, Răzvan Lucescu, e acolo, Eric Gerets e acolo, Sebastian Lazaroni e acolo, Alain Perrin e acolo...

Laszlo Bölöni e acolo...

Pe mine nu mă includ că nu e corect. Mai departe, pregătirea tinerilor e la fel de slabă şi acolo ca şi în România. În schimb, efortul pentru pregătirea copiilor şi juniorilor e mult mai mare acolo.

Păi, şi atunci de ce suferă şi ei la acest capitol, la fel ca românii?

Fiindcă acolo sunt, maximum, 200.000 de qatarieni. Dintre aceştia, să zicem că 100.000 sunt femei. Mai rămân 100.000 dintre care nu toţi sunt copii. Apoi, datorită sistemului social, nu există săraci. Drept urmare, copiii nu sunt oritentaţi spre fotbal. Nu văd în acest sport o şansă pentru a scăpa de sărăcie, cum se întâmplă în multe alte ţări.

Impresia proastă a românilor despre fotbalul din Asia e alimentată şi de multe gafe, stângăcii văzute pe Youtube... 

Românul gândeşte enervant de simplu. Noi avem tendinţa de a crede despre noi că suntem cei mai tari, cei mai frumoşi, cei mai deştepţi. Dacă noi avem o părere proastă despre fotbalul din Asia, stau şi mă întreb oare ce părere au englezii, nemţii, ruşii sau francezii despre fotbalul românesc?

Chiar, ce se ştie despre fotbalul românesc în Qatar?

Acolo sunt transmise campionatele din Anglia, Brazilia, Argentina, Spania şi Franţa. Campionatul românesc nu e o temă de discuţie acolo. Qatar-ul nu se interesează de fotbalul românesc. 

O altă curiozitate a românilor e legată de numărul de competiţii în ţările arabe. De exemplu, echipa dumneavoastră, Al-Khor, a participat în patru cupe în Qatar, pe lângă campionat. În ţară, se spune că acolo există o cupă pentru fiecare echipă...

Exact ce ziceam, românul simplifică totul, se pricepe la ironii, iar când n-are informaţii, se face că plouă. Crede că el e cel mai şmecher şi că poate ascunde lipsurile cu fiţe. Pentru el, e jignitor să înveţe, preferă şmecheria. În Qatar, prima ligă are 12 echipe, iar în sezonul viitor vor fi 14 cluburi. Sistemul competiţional e foarte bine gândit. Ai nevoie de competiţii, de adversari, ai nevoie să joci. Echipa mea, Al-Khor, a disputat 40 de meciuri oficiale, la fel ca o echipă de mijlocul clasamentului în Franţa.  

Din păcate, începem să ne îngrijorăm doar când luăm şuturi în fund. Când realitatea ne izbeşte în faţă, atunci intrăm în panică. Adevărul e ăsta: România nu ştie să facă muncă de calitate pentru creşterea tinerilor. Aruncăm vorbe a la general, dar concret nu facem nimic. Poate şi pentru asta ar fi bine să ajung preşedintele FRF.    Trebuie să ne stabilim priorităţile. Să vedem ce e de făcut, când şi cu cine. Deocamdată, n-avem nicio cunoştinţă despre asemenea idei. De fapt, la acest nivel nu se cunoaşte ce înseamnă cuvântul muncă. Ladislau Bölöni
Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite