JO 2020 Tokyo: Luptătorii români, făcuţi praf după dezastrul de vineri: „Lipsă de atitudine, de curaj!“

Răzvan Pîrcălabu

O disciplină care ne-a adus o medalie, la Rio de Janeiro, în chiar ultima zi de la JO 2016, de această dată, ne-a furnizat nişte rezultate dezolante. În ton cu tot ce am făcut, în a doua săptămână, la JO 2020.

România a aşteptat salvarea de la luptele libere, în acest weekend, în speranţa de a-şi îmbunătăţi bilanţul, la Tokyo.

Mai ales că Albert Saritov (97kg) a luat bronzul, la JO 2016, şi a fost vicecampion european, anul trecut. Şi, în primul duel, la Tokyo, a dat de un italian, Abraham de Jesus Conyedo Ruano (27 de ani), pe care îl învinsese chiar la întrecerea  continentală de anul trecut. Iar misiunea Alinei Vuc (50kg), cel puţin în optimi, se anunţa la fel de abordabilă, ea având de înfruntat nu o favorită a probei, ci o adversară în faţă căreia avea şanse bune. Vorbim despre bulgăroaica Miglena Selişka (25 de ani), vicecampioana europeană.

Din păcate, Saritov şi Vuc au înregistrat nişte rezultate dezastruoase, au ratat inclusiv şansa la bronz, după cum „Adevărul“ a scris aici, şi deja îşi fac bagajele pentru drumul de întoarcere spre casă. 

Rezultatele lor vin după ce nici colegii lor de la lupte n-au rupt gura târgului:

*Alin Alexuc-Ciurariu (-130kg greco-roman) -  A fost învins, în primul duel din recalificări, pentru bronz, de iranianul Mirzazdeh. 

*Andreea Ana (-53kg, lupte libere) - A pierdut primul duel, cu Kaladzinskaya (Belarus), scor 0-10.

*Kriszta Incze (-62kg, lupte libere)  - A pierdut primul duel din recalificări, pentru bronz, cu Grigorjeva (Letonia), scor 7-14.

După acest bilanţ extrem de slab, preşedintele Federaţiei Române de Lupte, Răzvan Pîrcălabu, a avut un discurs dur, în dialog cu Marin Ursescu (Gazeta Sporturilor), aflat, la Tokyo. Pîrcălabu i-a criticat, în primul rând, pe Saritov şi pe Vuc, dar a tras un semnal de alarmă şi în privinţa situaţiei sportului românesc, per ansamblu.

Ce a spus Răzvan Pîrcălabu?

*Vă spun sincer, îmi vine să mă las! Nu credeam aşa ceva nici în cele mai negre vise. Nu se poate, sunt total dezamăgit de lipsa lor de atitudine, de prestaţia lor. Ce să le mai fac? Le-am oferit toate condiţiile! În Honolulu dacă doreau să se pregătească, îi duceam în Honolulu! Repet, nu le-a lipsit nimic.

*Mi-am neglijat familia, copiii mei mă văd mai mult în poze, mi-am neglijat afacerile şi pentru ce? Pentru nişte sportivi fără atitudine, care au crezut că pot obţine rezultate aşa din cer.

*Erau între favoriţi (n.r. - Saritov şi Vuc) şi, de ce să nu spunem, au avut şi o tragere la sorţi favorabilă. Saritov, pe partea lui, îl avea pe american, pe Snyder, campionul olimpic de la Rio, dar avea şanse la medalia de bronz. Dar Alina? Nu a avut-o pe Stadnik, pe azeră, nu a avut-o pe japoneză, pe Susaki, campioana mondială. Nu-mi explic evoluţia ei atât de ştearsă, iar Albert m-a dezamăgit total. La experienţa lor, nu-mi explic eşecul. 

*Nu au avut curaj. Nici când erau conduşi nu s-au dus peste adversar. Trăiesc nişte sentimente amare.

*Mă gândesc serios la viitor. Acum, trebuie să salvăm ce se mai poate salva pentru Paris pentru că mai avem doar trei ani până acolo. Trec ca vântul, mergem acasă, puţină vacanţă, ne trezim că vin Europenele şi mai sunt doi ani. Calificări pentru Jocurile Olimpice. Apoi trebuie să regândim sportul de jos, de la copii. 

*E clar că noi ca popor, avem o problemă de mentalitate, o problemă psihică. Dacă nu-i creştem din puncte de vedere psihic sănătos, degeaba mai încercăm noi la seniori. Vedem la toate sporturile ce se întâmplă. 

*Este şi problema antrenorilor, vorbesc în general, omul-antrenorul sfinţeşte locul. Noi avem din ce în ce mai puţini profesionişti, din ce în ce mai puţini oameni cu o mentalitate sănătoasă şi dornici de sacrificii pentru a face performanţă.