Istvan Kovacs, antrenor naţionala de polo: „Mă mândresc că sunt selecţionerul României“
0
Tehnicianul maghiar care ne-a dus la Jocurile Olimpice după 16 ani a vorbit pentru „Adevărul“. Deşi e de câţiva ani la noi, dialogul s-a purtat în limba maternă a antrenorului, cu ajutorul unui translator.
Spre deosebire de Istvan Kovacs, cel din fotbal, care şi-a făcut o imagine de arbitrul de casă al CFR-ului, tizul său de la polo e privit ca un erou de iubitorii acestui sport de la noi. El consideră drept o minune că mai apar jucători de mare valoare în România ţinând cont că unii se antrenează în anticul bazin Floreasca.
„Weekend Adevărul": Ce înseamnă pentru dumneavoastră această calificare la Jocurile Olimpice atât ca antrenor al echipei României, cât şi ca reprezentant al Ungariei, o ţară cu mare tradiţie în polo?
Istvan Kovacs: Mă bucură foarte mult această performanţă. Mă mândresc că sunt antrenorul echipei României. Scopul meu, ca de altfel şi al componenţilor acestei naţionale, a fost să ne calificăm la Jocurile Olimpice.
Ce mesaj le-aţi transmis jucătorilor după meciul cu Germania, care a fost pierdut la limită (n.r. - 9-10), cu cinci secunde înainte de final?
I-am îmbărbătat. Era primul meci. Aşa că le-am spus că abia acum au început calificările. Meciul cu Germania a fost doar prima staţie din acest drum lung. Le-am spus să ne facem treaba mai departe. Noi am fost pregătiţi pentru aceste întâlniri. Nu era cazul ca acea înfrângere să-şi pună o amprentă atât de mare asupra noastră. Să iei un gol, chiar dacă unul al înfrângerii, cu cinci secunde înainte de finalul unui joc nu înseamnă că ai evoluat prost. A fost pur şi simplu noroc pentru Germania şi ghinion pentru noi.
Comparativ cu alte competiţii, de această dată, echipa României s-a dovedit a fi constantă în evoluţii. Care ar fi explicaţia?
Polo e un sport de echipă dintre cele mai grele. Noi, cei din stafful tehnic, le-am imprimat băieţilor ideea că ei trebuie să joace de la egal la egal cu orice adversar. Credem că şi din acest motiv am reuşit acum.
Jucătorilor nu li s-a promis o primă în caz de calificare. A contat acest aspect?
În polo, la nivel de echipe naţionale, nu se pune problema primelor de victorie sau de calificare. Fiecare e mândru că poate participa cu echipa ţării lui la Jocurile Olimpice. Nici la naţionala României nu s-a pus această problemă, mai ales că majoritatea jucătorilor au o vârstă. Ei n-au mai fost până acum la Jocurile Olimpice şi îşi doreau din suflet să participe la această competiţie. Era ultimul lor tren şi au reuşit să-l prindă. Această situaţie i-a motivat cel mai mult, cum de altfel ne-a motivat şi pe noi.
Atunci când aţi venit la Bucureşti, prima oară, cei de la federaţie s-au temut să vă arate bazinul Floreasca pentru a nu vă speria. A meritat riscul pe care vi l-aţi asumat atunci?
Cunoşteam echipa României. De Floreasca nu ştiam nimic. De când sunt antrenor aici, nu ne-am antrenat acolo, ci la Oradea, la Izvorani. Este o minune că aceia care antrenează la Floreasca pot scoate performanţe.
Ce se face la dumneavoastră, în Ungaria, pentru atragerea tinerilor, a publicului, către polo?
Totul ţine de tradiţie. Ungaria a cucerit nouă titluri olimpice la polo. Se investeşte foarte mult în copii, în tinerii care doresc să facă polo. Astfel, reuşim să asigurăm în permanenţă schimbul de generaţii.
Aţi discutat deja cu Federaţia Română de Polo prelungirea contractului dumneavoastră şi după Jocurile Olimpice?
Contractul meu prevedea să duc echipa României la Londra. Mi-am atins obiectivul. E adevărat, încă nu mi-am încheiat treaba aici. Urmează turneul olimpic. Nu pot vorbi încă despre ce va fi după aceea.
A fost o problemă pentru dumneavoastră faptul că aţi activat în România, iar familia, prietenii se află în Ungaria?
În momentul în care am acceptat acest contract, ştiam de implicaţiile pe care le va avea acesta, că voi fi departe de casă. Polo reprezintă şi munca, dar şi distracţia mea.
Practic, în weekendul trecut, aţi petrecut Paştele departe de casă.
Nu am sărbătorit Paştele. Nici la Edmonton, nici în avion. Am fost nevoit să aleg între munca mea şi a sărbători Paştele, iar eu am ales
munca.
Dragoş Stoenescu, portar echipa naţională: „Daţi- ne halate! Am rămas fără"
„Weekend Adevărul": Cum ţi s-a părut turneul preolimpic?
Dragoş Stoenescu: A fost cel mai greu turneu la care am participat vreodată. Nu neapărat fizic, ci psihic. Nu ne-a fost atât de teamă de adversari, cât de jocurile de culise. S-a adeverit că s-a încercat să se facă anumite jocuri, însă nu le-a reuşit. Pentru noi, aceasta era ultima şansă. Ultima şansă, ultima zi. A fost greu. Nici nu vreau să-mi mai aduc aminte.
Aţi jucat opt meciuri în opt zile.
Am mai jucat aşa la juniori. N-am avut o problemă pe plan fizic, ci pe cel psihic. Făceam recuperare imediat după meci. O jumătate de oră, o oră.
Această presiune o resimţeau şi adversarii?
În general, adversarii ne-au evitat. Am observat că evitau să vorbească unii cu alţii. Am fost şi noi surprinşi că se fereau de noi. Ne evitau chiar şi privirea. După competiţie, lucrurile au revenit la normal. Ne-am reîmprietenit, ca să zic aşa. Oricum, n-am mai vorbit de polo. De altfel, discutam cu ai mei colegi să nu mai vorbim despre polo o săptămână.
De ce aveţi nevoie pentru a avea o participare reuşită la Londra?
Timpul e scurt până la Jocurile Olimpice. Mai sunt patru luni. Avem nevoie de un turneu sau două de pregătire la care să vină şi echipe mai titrate.
Cam care ar fi obiectivul tău pentru Jocurile Olimpice?
Înainte de asta trebuie să vedem în ce grupă vom fi. Mi-aş dori să evităm echipele slave. N-ai cum să eviţi toate echipele puternice. La tragerea la sorţi se va ţine cont de grupele valorice. Ideal ar fi să terminăm între primele şase echipe la Londra.
Celelalte ţări calificate ne sunt net superioare ca număr de practicanţi şi bazine de polo. De ce crezi că e aşa?
La noi, e doar crema (n.r. - râde). Noi suntem mai concentraţi.
Care ar fi mesajul tău pentru copii? Cum i-ai convinge să vină să facă polo?
Le-aş spune că e un sport frumos, care te dezvoltă. Echipamentul nu costă mult. Că ai doar un slip (n.r. - zâmbeşte). Noi, de pildă, nu putem să dăm casca de joc nimănui. Chiar dacă ne-o cere. E în inventarul federaţiei. Am rămas şi fără halat... Poate ne ajută cineva cu halate.
Cosmin Radu, căpitan naţionala de polo: „Construiţi-ne bazine!"
Liderul tricolorilor i-a transmis un mesaj premierului Mihai Răzvan Ungureanu
„Adevărul": Tragerea la sorţi a grupelor turneului olimpic va fi la 6 mai, la Londra. Vă doriţi să evitaţi anumite echipe?
Cosmin Radu: Nu ne aşteptăm să avem noroc la tragerea la sorţi. Cel puţin jumătate dintre cele 12 echipe calificate sunt la nivelul nostru, mai puţin cele din fosta Iugoslavie şi Ungaria. Ar fi bine să jucăm într-o grupă cu Spania, Kazahstan, Australia, Marea Britanie şi Grecia. Vom juca şi cu cele mai puternice echipe dacă aşa va ieşi.
Care ar fi obiectivul pentru Jocurile Olimpice?
O clasare cât mai sus. Va fi foarte greu. Toate sunt echipe foarte puternice, cu experienţă la acest nivel, dar asta nu înseamnă că nu vom încerca. La startul unei competiţii, toate echipele au şanse egale.
Care a fost starea de spirit a echipei la turneul de calificare din Canada?
Atmosfera a fost bună. Cel puţin până la meciul cu Brazilia. Ştiam care sunt riscurile. Ne aminteam de ce am păţit acum patru ani (n.r. - România a pierdut, la Oradea, meciul decisiv cu Canada, ratând participarea la JO de la Beijing). N-am vrut să repetăm aceleaşi greşeli. Am fost bine pregătiţi. Nu ne-am îndoit că ne putem califica.
Calificarea voastră ascunde un paradox. Naţionala merge la Jocurile Olimpice, iar în ţară nu avem nici 800 de practicanţi ai acestui sport.
Nu suntem o ţară de poloişti (n.r. - zâmbeşte). Dacă am fi fost, atunci eram campioni olimpici.
Se va schimba ceva la noi în susţinerea acestui sport după această calificare?
Sper să se schimbe. Mi-aş dori ca polo să fie mai popularizat. Merită să fie popularizat. Trebuie tratat cu respectul pe care îl merită. Naţionala noastră a dovedit că e una puternică.
Premierul României, Mihai Răzvan Ungureanu, a declarat că nu e nevoie de bazine la noi. Ce mesaj i-ai transmite?
I-aş spune că greşeşte. România are nevoie de bazine. Are nevoie de sportivi, de oameni care să reprezinte România în străinătate. În mod pozitiv, evident. Noi nu dăm palme nimănui. Noi reprezentăm România şi încercăm să o facem cât mai bine.
Nu e frustrant să vedeţi că vă pregătiţi cam în aceleaşi condiţii ca atunci când v-aţi apucat de polo?
Ne e greu, însă ce putem face? Deja ne-am obişnuit. Noi am muncit din greu pentru a obţine aceste rezultate. Dacă am sta să ne plângem, atunci n-am ajunge nicăieri.
La finalul meciului cu Brazilia, aţi sărbătorit calificarea cu tricolorul în bazin...
A fost un gest spontan, însă a ieşit ceva foarte frumos. Andrei (n.r. - Buşilă) avea tricolorul la el în slip. Şi când s-a terminat meciul l-a scos...
Faptul că aţi fost primiţi la Salonul Oficial al Aeroportului Otopeni a însemnat ceva aparte pentru tine şi colegii tăi?
A fost un moment special. Ne-am simţit şi noi puţin mai importanţi. Pentru jumătate de oră.
România revine la JO după 16 ani. Care e senzaţia voastră?
Au fost 16 ani grei, în care ne-am uitat de afară cum alţii participă la Jocurile Olimpice. Totuşi, noi am fost la Mondiale, la Europene. Nu suntem atât de slabi precum poate părea. Am demonstrat că suntem o generaţie bună şi prin această calificare la Londra.
Ce urmează acum pentru voi? Aveţi vacanţă?
Eu nu am nicio vacanţă. Am stat doar o zi la Bucureşti. M-am întors imediat la club, în Croaţia. Majoritatea băieţilor au meciuri în campionatele la care participă.
V-aţi gândit şi la bani? La recompensarea financiară a acestei calificări?
Aceasta e problema federaţiei. Noi sperăm să o rezolve cât mai repede. De multe ori e frustrant să aflăm că alte echipe sunt mai bine recompensate. Totuşi, noi ne reprezentăm ţara şi suntem mândri că avem această posibilitatea.
"E greu de descris în cuvinte ce am simţit în momentul în care ne-am calificat. În Canada am fost o echipă de luptători! Ne-am dorit enorm să ajungem la Jocurile Olimpice.''
Cosmin Radu căpitan naţionala de polo
Se încarcă comentariile...
