Iordănescu, făcut praf: „Fie i-a luat Dumnezeu minţile, fie nu le-a avut. A inoculat naţionalei un stil primitiv, infect, care a consternat lumea fotbalului“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Anghel Iordănescu, tehnicianul în vârstă de 66 de ani care a adunat 100 de meciuri pe banca naţionalei României, este criticat dur chiar şi după ce Răzvan Burleanu a anunţat că tricolorii vor avea un nou selecţioner în preliminariile Cupei Mondiale din 2018.

Revista „România Mare”, fondată de Eugen Barbu şi de Corneliu Vadim Tudor, l-a atacat în ultimul număr pe Anghel Iordănescu, în celebra rubrică „Săptămâna pe scurt”.

„În noaptea de 19 iunie 2016 au decedat generalii Anghel 11 Gloabe Iordănescu şi Victor Atanasie Stănculescu. Nici nu ştii care a făcut mai mult rău. Primul a fost ucis de Sadiku, Tătăruşanu şi de nevinovatul Chiricheş, după cum au scris, miloase, ziarele, deşi adevărul e că a murit din prostia acelora care l-au numit selecţioner, luîndu-l cu arcanul de pe imaşul Senatului, unde rumega liniştit ogrinjii regurgitaţi de generalul interesului personal, care posedă un girofar în loc de creier. Iordănescu nu mai antrenase de mult, dar şi-a zis că meseria asta e ca mersul pe bicicletă. Nu se uită niciodată. Cu condiţia să o fi ştiut vreodată. Nu mai reiau detaliile despre cariera lui glorioasă, de mare antrenor, beneficiar al unor echipe făcute de alţii, cu jucători mari, care impuneau şi primul 11, şi tactica de joc. Să fie sănătos! A avut rezultate numai cît au jucat Hagi şi compania de sunet şi lumini, în rest, pe unde a fost, a dat chix. Dar omul, că altfel n-avem cum să-i zicem, a considerat că se pricepe la antrenorat, mai ales că avea şi carnet de partid(ă). Fie i-a luat Dumnezeu minţile, fie nu le-a avut. Mandatul său a fost o catastrofă de la început pînă la sfîrşit. Singurele momente luminoase au fost cînd au ieşit la rampă alde Sînmărtean, Budescu, ori arbitrul meciului cu Finlanda. În rest, a inoculat naţionalei un stil primitiv, cu o tactică în care portarul se afla în faţa celor 10 jucători cantonaţi pe linia porţii, de vedeau românii numai scoruri albe în faţa ochilor. Nu ruşinea rezultatelor de la Euro ne doare cel mai tare, ci modul în care au fost contabilizate. Stilul infect al României a consternat lumea fotbalistică, numai acestui Pui de bogdaproste i se pare că am jucat frumos. Scuza cu «n-avem fotbalişti» e penibilă. N-avem antrenor lucid, bădişorilor, care să le explice jucătorilor că fotbalul e un sport care se joacă 11 la 11 şi că principalul lui scop e să bagi mingea în plasă. În plasă, nu în sacoşă. Şi, dacă se poate, în poarta adversă. De aici trebuie să înceapă discuţia. Cît despre Albania, nu este o echipă mare, însă a întîlnit o echipă condusă prost. – Cam în acelaşi timp cu moartea publică a generalului de operetă, dădea colţul, într-un azil, în urma unui atac (Iordănescu nu cunoaşte acest cuvînt) cerebral, Victor Atanasie Stănculescu, unul dintre cei mai mari ticăloşi din istoria recentă a României. Toată viaţa a trădat pe toată lumea şi a fost un interlocutor de vacanţă creativă pentru Serviciile maghiare şi britanice, altele decît cele de catering. În 1989 a balansat între Ceauşescu şi călăii săi. Distingîndu-se prin fapte deosebite în represiunea de la Timişoara, a fost avansat ministru al Apărării Naţionale, după moartea generalului Milea. Conform indicaţiilor primite în vara aceluiaşi an de la agenturile străine, vorba regretatului, l-a trădat pe binefăcătorul său, ba, mai mult, cu un cinism înfiorător, i-a organizat «procesul» şi execuţia, alegînd inclusiv peretele W.C.-ului la care să fie împuşcat. A fost tovarăşul de cîrdăşii al lui Iliescu, dar, pînă la urmă, după o viaţă de ticăloşii, a ajuns şi la închisoare. De fapt, a fost mai mult un fel de pension, unde s-a bucurat de îngrijire şi supraveghere gratuite. Egoist, fără urmă de regret pentru crimele înfăptuite, avea propriile justificări pentru faptele sale mîrşave. La 88 de ani, a cîrmit-o spre iad, în acelaşi timp în care nea Puiu a anunţat că, după atîta muncă în folosul comunităţii fotbalistice, pleacă în vacanţă. Ăştia-s generalii României. Sau au fost, pentru că, lui Stănculescu, justiţia, într-un rar moment de luciditate, i-a smuls gradele de pe umeri şi le-a aruncat în haznaua istoriei. Ceea ce a făcut şi Albania cu Iordănescu, fiindcă măscăricii din fruntea FRF n-au avut ştiinţa să o facă la timp. – În sfîrşit, şi o veste bună dinspre UEFA! Forul continental a decis, în spiritul fair-playului care animă mişcarea fotbalistică mondială, ca finala Campionatului European să se dispute între paşnicele echipe ale României şi Rusiei care, în ciuda a ceea ce se credea – că ar fi foarte războinice – nu au bătut pe nimeni. În plus, României, care a fost sodomizată de Albania, i se va asigura şi consiliere psihologică. Iar Iordănescu va fi decorat pentru noncombat de către Senatul României, locul de muncă liniştit, care l-a obişnuit cu lenea şi cu apărarea supraaglomerată faţă de DNA. Cu un mentor ca Tăriceanu, soarta echipei de troglodiţi e pecetluită”, a notat revista „România Mare”.
 

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite