Iolanda Balaş a cucerit „Cetatea Eternă”, la Jocurile Olimpice din 1960, dar comuniştii „au ars-o“ la bani: „Nu uita, clasa muncitoare face economii!”

Iolanda Balaş a cucerit „Cetatea Eternă”, la Jocurile Olimpice din 1960, dar comuniştii „au ars-o“ la bani: „Nu uita, clasa muncitoare face economii!”

Iolanda Balaş

Iolanda Balaş Sötér a fost vedeta delegaţiei României de la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, uluind întreaga asistenţă a finalei la săritura în înălţime. Rămasă fără adversare încă de la 1,73 metri, ea a sărit apoi 1,77 metri, 1,81 metri şi 1,85 metri, în ovaţiile publicului.

Ştiri pe aceeaşi temă

A XVII-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat, la Roma, în perioada 25 august – 11 septembrie 1960.
Capitala Italiei ar fi trebuit să găzduiască Jocurile Olimpice din 1908, dar a renunţat atunci, în favoarea Londrei, din cauza erupţiei vulcanului Vezuviu din aprilie 1906.

Abia în 1955 a reuşit Roma să obţină statutul de gazdă, în faţa unor contracandidate ca Lausanne (Elveţia), Detroit (Statele Unite), Budapesta (Ungaria), Bruxelles (Belgia), Ciudad de Mexico (Mexic) şi Tokyo (Japonia). Ediţia din „Cetatea Eternă” a fost una cu adevărat deosebită, mai ales că italienii şi-au pus în valoare toate vestigiile antice.  Astfel, în interiorul Termelor lui Caracalla s-au desfăşurat întrecerile de gimnastică, între zidurile Bazilicii lui Maxenţiu, sub cerul liber, s-au disputat concursurile de lupte, iar traseul de maraton de pe Via Appia Antica, s-a încheiat noaptea, la lumina torţelor, în apropierea Colosseumului, mai exact sub Arcul lui Constantin.

Pentru prima oară, competiţia a fost transmisă în direct sau înregistrat de peste 100 de canale de televiziune din întreaga lume. La Jocurile Olimpice de la Roma au participat, în total 5.338 de sportivi, din 83 de ţări, dintre care 611 femei şi 4.727 bărbaţi, care s-au întrecut în 150 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, caiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, navigaţie.

Danezul Paul Elvstrom a cucerit din nou aurul la yachting, pentru a patra oară consecutiv. La rândul său, scrimerul maghiar Aladár Gerevich a cucerit cea de-a şasea sa medalie de aur, în proba pe echipe. De asemenea, suedezul Gert Fredricksson a câştigat a şasea sa medalie de aur la canoe.  Boxerul ghanez Ike Quartey, medaliat cu argint, a devenit primul african de culoare medaliat la Jocurile Olimpice. La cinci zile distanţă, etiopianul Abebe Bikila (în limba amhara „floarea care creşte”), alergând desculţ, a câştigat maratonul, în faţa marocanului Rhadi Ben Abdesselem, devenind primul african de culoare campion olimpic. Totodată, Jocurile Olimpice de la Roma au fost ultimele la care a fost acceptată Africa de Sud, după care a urmat o perioadă de absenţă de 32 de ani, din cauza politicii rasiste a guvernului de la Pretoria. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, cu 43 de medalii de aur, 29 de argint, 31 de bronz, locul al doilea a fost ocupat de Statele Unite, 34 de medalii de aur, 21 de argint, 16 de bronz, iar locul al treilea i-a revenit Italiei, 13 medalii de aur, 10 de argint şi 13 de bronz.

România a participat cu o delegaţie alcătuită din 109 sportivi, care au concurat în 11 discipline: atletism, box, canotaj, ciclism, gimnastică, kaiac-canoe, lupte, scrimă, tir, polo şi călărie. Sportivii şi-au continuat ascensiunea începută la Melbourne, în 1956, reuşind să obţină trei titluri de campioni olimpici, performanţă datorită căreia România a ocupat locul 11 în clasamentul naţiunilor. Cele zece medalii au fost cucerite de: Iolanda Balaş Sötér (aur) - atletism (săritura în înălţime), Dumitru Pârvulescu (aur) - lupte greco-romane (52 kg), Ion Dumitrescu (aur) - tir (talere); Ion Cernea (argint) - lupte greco-romane (57 kg); Lia Manoliu (bronz) - atletism (aruncarea discului), Ion Monea (bronz) - box (75 kg), Leon Rotman (bronz) - kaiac-canoe (1.000 metri), Elena Leuştean, Sonia Iovan, Emilia Liţăm, Atanasia Ionescu, Elena Niculescu, Utta Poreceanu (bronz) - gimnastică (echipe), Ion Ţăranu (bronz) - lupte greco-romane (79 kg), Maria Vicol (bronz) - scrimă (floretă individual).

Vedeta incontestabilă a României a fost, de departe, Iolanda Balaş Sötér, care a uluit întreaga asistenţă a finalei la săritura în înălţime. Rămasă singură de la 1,73 metri, ea a sărit apoi 1,77 metri, 1,81 metri şi 1,85 metri. A mai pus doi centimetri, ceea ce ar fi însemnat un nou record mondial, însă a renunţat după două tentative eşuate. Într-un interviu acordat „Weekend Adevărul”, multipla campioană mondială şi olimpică povestea că a fost la un pas să rateze prezenţa la competiţie. „În 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, autorităţile nu voiau să-i dea viza soţului meu, Hansi Sötér, ca să poate să meargă la competiţie. Delegaţia română a plecat la Roma, dar eu am rămas în Bucureşti. Eram într-o vineri şi luni era ultimul termen ca eu să mai pot pleca. Atunci m-am hotărât să mă duc la Comitetul Central, într-o audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej. M-a oprit un domn la intrare. «Alo, alo, tovarăşa, unde mergeţi?» «Mă duc într-o audienţă la secretarul general», i-am răspuns. «În ce problemă?», m-a întrebat el. «Păi, dacă ar depinde de dumneata, ţi-aş spune-o». Exact aşa i-am zis! «Vă rog să anunţaţi că sunt la poartă şi doresc o audienţă». După 20 de minute de aşteptare, Gheorghiu-Dej m-a primit la el în birou. Am urcat la etajul 1, aveam lacrimi în ochi, eram emoţionată că nu ştiam ce o să se întâmple. Când m-a văzut, era uimit: «Cum, dumneata nu eşti la Olimpiadă?» «Nu», i-am spus. «N-am de gând să-mi reprezint ţara care n-are încredere în mine, respectiv în Sötér!» El m-a văzut că plângeam şi mi-a spus doar atât: «Lasă, tovarăşă, că se va rezolva aşa cum trebuie!». Şi concluzia a fost că luni împreună cu Sötér am plecat la Roma”, a mărturisit Iolanda Balaş Sötér. După patru recorduri mondiale, autorităţile i-au spus Iolandei că nu poate fi plătită pentru toate. „Ai făcut într-adevăr patru recorduri mondiale, dar noi nu putem să-ţi plătim de patru ori câte 6.000 de lei. O să-ţi plătim doar două. Nu uita, clasa muncitoare face economii!”, i s-a spus atunci marii campioane, care s-a stins din viaţă la 11 martie 2016.

Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”: 

1956: Singurul campion olimpic de la Melbourne care mai e în viaţă povesteşte: „M-a lovit unul cu un topor în cap!" 

„Vedeam doi adversari în loc de unul”: Triumful lui Nicolae Linca, singurul campion olimpic al boxului românesc, care a luptat cu o mână ruptă în 1956

1952: Din istoria Jocurilor Olimpice. Eroul ediţiei din 1952, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost trimis de comunişti să muncească într-o mină de uraniu

Glonţul de aur, glonţul ucigaş. Marele mister din jurul morţii lui Iosif Sîrbu, primul campion olimpic din istoria României, persistă şi după 51 de ani

1948: Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. În 1948, la Londra, a intrat în scenă „Gospodina Zburătoare“

Din istoria Jocurilor Olimpice: Moartea suspectă a boxerului român Nicolae Berechet, în 1936. Autorităţile naziste au muşamalizat repede cazul!

1932: Din istoria Jocurilor Olimpice: Un marinar brazilian a vândut cafea pentru a ajunge în SUA, în 1932, şi a alergat desculţ pe stadion

1928: Întâmplări inedite de la Jocurile Olimpice: canotorul Pearce a dat prioritate raţelor, iar viitorul rege norvegian a luat aurul

1924: Cum au câştigat rugbiştii români medalia olimpică de bronz în 1924 după ce au pierdut ambele meciuri jucate

 
 
 

1908: Primul român medaliat a murit în mizerie. Comuniştii l-au considerat „duşman al poporului” şi i-au tăiat pensia

1904: Cum au vrut americanii să demonstreze „supremaţia albilor” faţă de „canibali feroce” şi alţi „primitivi”

1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel

1896: Anul lui Spiridon, cărăuşul de apă din Atena

Antichitate: Primul campion a fost un bucătar, iar un boxer a ieşit învingător fără să-şi lovească deloc adversarul

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: