Halep, analizată altfel: „Simona n-are un mental bun şi şi-a risipit gloanţele cu o jucătoare în cârjă!“

După partida dintre Simona Halep (1 WTA) şi Lauren Davis (76 WTA), foarte mulţi comentatori s-au întrecut în laude la adresa liderului WTA. În schimb, un jurnalist cu vechime care a urmărit meciurile româncei cu mult înainte ca ea să ajungă în elita tenisului feminin a oferit o altă perspectivă.

Simona Halep a fost ridicată în slăvi după victoria cu Lauren Davis, însă în bucuria zgomotoasă a succesului dramatic, aproape nimeni n-a remarcat sau n-a mai vrut să remarce faptul că ocupanta locului 1 WTA s-a chinuit în faţa unei adversare inferioare atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere sportiv.

Marian Burlacu, un jurnalist sportiv cu o experienţă bogată în domeniu, prezent de-a lungul carierei la evenimente de anvergură precum Jocurile Olimpice, a analizat într-un editorial pentru 100sport.ro confruntarea Halep - Davis. Burlacu a atras atenţia asupra unor aspecte importante, care au fost neglijate de cei care au vorbit la superlativ despre victoria Simonei.

Ce a scris?

Daţi-mi voie să nu mă entuziasmez după meciul pe care Simona Halep l-a câştigat în turul 3 de la Australian Open. Din contră, am motive să fiu îngrijorat în privinţa şanselor pe care le are compatrioata noastră de a câştiga, în sfârşit, un turneu de Mare Şlem. Fiindcă mă tem că românca nu va avea suficiente resurse fizice pentru a rezista la alte patru meciuri într-o singură săptămână, următorul fiind luni, contra unei japoneze, Naomi Osaka, care i-a luat câte un set în precedentele două dispute.

Pentru televiziuni, pentru presă în general, meciul Simonei Halep cu Lauren Davies e mană cerească. Prilej de a lansa metafore şi expresii de genul ”cel mai dramatic meci”… Nici statisticienii n-au motive de supărare. Din contră, ei au dat căutare prin arhive şi au descoperit că s-a egalat recordul de ghemuri (48) disputate într-un singur meci, de fete, la Australian Open – Arantxa Sanchez Vicario – Chanda Rubin 4-6, 6-2, 14-16, în 1996.

Ziarist fiind, pot face şi eu acelaşi lucru. ”Meci super-uluitor!”, ”Maraton la fileu” şamd. Dacă privesc, însă, ca un compatriot al Simonei, ca un admirator al ei, n-am motive să fiu prea entuziasmat. În primul rând, fiindcă Halep a jucat, noaptea trecută, trei meciuri într-unul singur… Adică trei ore şi 45 de minute! Ceea ce nu este deloc în regulă. Mai cu seamă că Simona nu va avea o săptămână de pauză, ci va juca din nou, luni. Cu perspectiva deloc simplă de a mai disuta alte 3 meciuri, în decurs de cinci zile, până la o eventuală finală. Iar Simo va juca luni în compania lui Naomi Osaka (20 de ani / 72 WTA), o jucătoare mai înaltă (1,80 m) decât ea, şi, de parcă n-ar fi de ajuns, o reprezentantă a unei naţiuni care este cunoscută pentru spiritul de luptă…

Meciul Halep – Davis, de astă noapte, s-a asemănat cu majoritatea filmelor de acţiune în care ”eroii” trag mii de cartuşe, printre explozii, flăcări şi perdele de fum. Şi rămân în picioare deşi sunt plini de sânge… Totul pentru ca pelicula să fie cât mai spectaculoasă. În viaţa reală, în timp de război, un trăgător de elită este atent la fiecare cartuş. El nu risipeşte aiurea muniţia, ci tinde ca fiecare glonţ care iese din ţeava armei sale să însemne un adversar doborât, mort. Nu trage o mie de cartuşe pentru câteva răni superficiale! Or, după părerea mea, Halep, astă noapte, n-a făcut altceva decât să o cruţe pe Davies în câteva rânduri, trăgând mai mult focuri de avertisment… În aer. şi a cruţat-o pe Davies, care, accidentată la picior, părea mai degrabă o jucătoare în cârje… Însă una care, şontâc-şontâc, reuşea în continuare lovituri uluitoare. Dovadă că a avut, chiar şi în această situaţie complicată pentru ea, 3 (trei) mingi de meci!

Paradoxal, la final, în starea de oboseală în care se afla, sufocată, Simona a declarat că meciul cu Davies i-a dovedit că are un mental bun… O declaraţie care mi se pare a fi ciudată, dacă nu chiar nepotrivită. Fiindcă Halep, din poziţia de lider mondial, s-a chinuit cu o jucătoare mai slab cotată, mai tânără, deci mai neexperimentată decât ea. Dacă Simona ar fi câştigat astfel cu Serena Williams sau cu Maria Şarapova, acum 5 ani, sau împotriva Karolinei Pliskova sau a Garbinei Muguruza, anul acesta, atunci aş fi fost de acord. N-aş fi avut nimic de replicat. După mine, însă, meciul de astă noapte îi poate face mult rău româncei, mai cu seamă că şi ea a acuzat, mai zilele trecute, probleme la gleznă… În opinia mea, meciul din turul 3 nu dovedeşte că Halep are un mental bun. Din contră! După mine, mai degrabă lui Lauren Davies i-a făcut mult bine acest meci, în plan mental. ”Dacă am chinuit-o atât, jucând într-un picior, acum, înseamnă că data viitoare o voi putea învinge!”, mi-aş spune eu dacă aş fi în postura americancei. Şi, în plus, felul în care Halep s-a impus e încurajator şi pentru jucătoarele din urma ei, cele care vizează (şi visează) să-i sufle şefia mondială. ”Dacă s-a chinuit atât cu Davies…”, îŞi vor spune, probabil, ele atunci când o vor avea în faţă.

Declaraţia îmi pare a fi ciudată mai ales fiindcă nu este pentru prima dată când Halep le permite unor jucătoare mai slab cotate, unele chiar puştoaice, să-i consteste poziţia. Să ne amintim de episoadele Bouchard sau Konta, de la Wimbledon, de finala cu Ostapenko de la Roland Garros… Atunci, în condiţiile în care ”balaurul” Serena Williams sau ”sperietoarea” Maria Şarapova nu mai erau în competiţie, Simona s-a împiedicat la unul sau la doi paşi de trofeu. Iar Halep, potrivit specialiştilor, le permite rivalelor să ridice capul, în faţa ei, fiindcă nu riscă. Stă cu capul la cutie, aşteptând eroarea celei de dincolo de fileu… O mentalitate greşită, una pentru care a fost criticată deseori de importante nume ale tenisului mondial.

Dacă ar fi avut mentalul bun despre care pomeneşte, atunci Halep n-ar fi pierdut niciun set la ediţia 2018 de la Australian Open. Ba mai mult, ar fi cedat maximum două ghemuri pe fiecare set. Însă ea, în meciul cu Davies, a fost aidoma nouă, românilor, care, deşi muncim deseori mult mai mult şi poate chiar mai bine decât occidentalii, câştigăm puţin sau prea puţin în comparaţie cu ei…

CLICK AICI PENTRU A CITI, INTEGRAL, TEXTUL DE OPINIE SCRIS DE MARIAN BURLACU