Gaţu, acuze grave după ruşinea istorică de la handbal: cum a fost posibil ca amatorii finlandezi să elimine România

Dublu campion mondial ca jucător, fostul preşedinte al Federaţiei Române de Handbal (FRH) a dezvăluit că ştia, încă înainte de retur, că tricolorii se vor face de râs în faţa unor jucători care fuseseră la serviciu, în dimineaţa meciului cu România.

Handbalul românesc masculin a ajuns, oficial, la cel mai jos nivel din istorie. Din 1996, tricolorii nu s-au mai calificat la un Campionat European, dar măcar participaseră, de fiecare dată, în preliminarii. De această dată, România a fost eliminată în play-off-ul dinaintea preliminariilor! După o victorie chinuită, 32-30, la Chiajna, cu amatorii finlandezi, în retur, la Karjaa, românii au cedat cu 29-32, bifând o contraperformanţă istorică.

„Adevărul“: Aţi câştigat două titluri mondiale şi două medalii olimpice cu echipa naţională. Cum vă simţiţi, când vă uitaţi la meciurile naţionalei de acum?

Cristian Gaţu: Nici nu mă mai uit! Eu chiar mă aşteptam la eliminarea în faţa Finlandei. Am spus, imediat după meciul tur, că rezultatul nu e o victorie pentru noi, ci o înfrângere mare. 

Ce înseamnă Finlanda în handbalul masculin?

O echipă de amatori. Păi, portarul lor n-a putut veni la meciul cu România, fiindcă n-a fost învoit de la serviciu. În dimineaţa returului cu România, toţi jucătorii lor au fost la muncă, iar după ce şi-au terminat treaba, au venit la meci şi au bătut România.

Şi cum e posibil aşa ceva?

Totul pleacă de la atitudinea jucătorilor noştri. Ei nu pun suflet, atunci când vin la naţională. Ani de zile m-am luptat cu ei, în calitate de preşedinte al federaţiei. Degeaba! Aici e vorba de influenţa cluburilor asupra jucătorilor. Aceşti băieţi nu dau doi bani pe naţională şi le-a intrat în cap că n-au nicio datorie faţă de România.

Cum s-a ajuns aici?

Cluburile le dau prea mulţi bani jucătorilor. Handbaliştii români au nişte salarii complet nejustificate. Unii dintre ei încasează 8.000 – 9.000 de euro pe lună şi joacă, de fapt, de 100 de euro. Cum la naţională ei nu iau decât o diurnă modică, atunci mentalitatea lor e asta: „Clubul mă plăteşte, deci îmi dau interesul numai acolo“. Şi vă zic că mergem pe tobogan. O să ajungem şi mai rău.

De ce?

Păi, am înţeles că vor să mărească numărul de echipe în Liga Naţională de la 12 la 14. Drept urmare, calendarul competiţional la nivel de cluburi se va aglomera şi mai mult şi vor fi şi mai puţine date pentru naţională. O să ajungem în situaţia în care jucătorii convocaţi se vor vedea la aeroport, se vor prezenta la meci ca să mai bifeze o înfrângere, după care se vor întoarce la cluburile lor.

Paradoxal, eliminarea în faţa Finlandei a venit la o săptămână după ce HCM Constanţa a ajuns în sferturile Cupei EHF...

Păi, uitaţi-vă câţi jucători am avut de la HCM în returul cu Finlanda. Au fost convocaţi cinci, dar trei, Csepreghi, Criciotoiu şi Şimicu s-au dat accidentaţi. Au rămas doar Popescu şi Cristescu. Şimicu n-a jucat cu Finlanda, spunând că îl doare umărul! Pe vremea noastră, era de neimaginat o asemenea scuză, înaintea unui meci al naţionalei.

E tragic, dacă a dispărut dorinţa de a juca pentru naţională. Parcă nici în fotbal lucrurile nu stau chiar aşa...

Din păcate, handbaliştii noştri nu realizează că îţi faci o cotă, atunci când joci pentru naţională. Ai noştri nu pun suflet când joacă pentru România şi se păstrează pentru echipa de club. De aceea, nimeni, niciun club din străinătate nu-i vrea pe handbaliştii noştri. Şi nici ei nu vor să plece în străinătate. De ce să facă asta, dacă aici iau nişte salarii de mii de euro, fără să joace mare lucru?

Îl compătimesc pe actualul preşedinte al federaţiei, Alexandru Dedu. Problema handbalului românesc ţine de mentalitatea jucătorilor, nu de un individ anume. Cristian Gaţu fost preşedinte FRH  

Ce am fost şi ce am ajuns: cum a decăzut handbalul masculin

Eşecul înregistrat de naţionala de handbal cu Finlanda e ca şi cum, în fotbal, Chiricheş şi compania să fie eliminaţi într-un play-off de Andorra. Această contraperformanţă e cu atât mai dureroasă cu cât, cândva, România a fost o formaţie redutabilă. La Mondialele din 1961, 1964, 1967, 1970 şi 1974, tricolorii au cucerit de patru ori locul 1 şi o dată locul 3! România are şi patru medalii olimpice în palmares: trei de bronz (1972, 1980 şi 1984) şi una de argint (1976). Din 1988, România s-a calificat la o singură ediţie a Jocurilor Olimpice, cea din 1992, atunci când s-a clasat pe locul 8. Din 1997 până acum, tricolorii au bifat două calificări din nouă posibile la Mondiale, clasându-se pe locurile 15 (CM 2009) şi 19 (CM 2011). Ultima calificare la Europene datează din 1996, atunci când românii au terminat pe poziţia a 9-a.  

CITEŞTE ŞI:

*Ce urmează pentru handbalul masculin după dezastrul cu Finlanda: preşedintele FRH a anunţat că va tăia în carne vie