Fabuloasa poveste a atletului Jonathan Edwards: „Deodată, am rămas fără statutul de cel mai bun din lume şi am luat-o de la zero. E traumatizant“
0
Cel de-al patrulea episod al serialului “Drumul către aur” difuzat luni, 9 mai, pe Eurosport 1 de la ora 21.00, îl are ca protagonist pe Jonathan Edwards, multiplu medaliat cu aur la triplu salt.
Ascensiunea mondială a lui Edwards a început în anul 1995. La Campionatele Europene din acel an a avut o săritură de 18,43 de metri. Din păcate aceasta nu a fost omologată deoarece a fost asistată de vânt.
A anunţat însă ceea ce urma să se întâmple ceva mai târziu în acelaşi an. La Campionatul Mondial de Atletism de la Göteborg, Suedia, Edwards a stabilit două recorduri mondiale în aceeaşi sesiune. Record pe care îl deţine şi în acest moment. Primul record (18,16 m) a fost prima săritură de peste 18 metri omologată. La a doua încercare Edwards a sărit 18,29 m. În cadrul acestui episod Edwards face o vizită pe stadionul pe care a scris istorie şi rememorează momentele omologării recordului: ”A durat o veşnicie să se facă masurătoarea, deoarece era un nou record mondial şi trebuia măsurat foarte exact. Acea aşteptare a părut interminabilă până când a fost afişat rezultatul de 18,16 metri". Tot el povesteşte cum a reuşit corecţia propriului record: ”În mod normal, în concursurile în care reuşeam o săritură bună din prima sau a doua încercare, aşteptam să văd ce fac ceilalţi, dar în acea zi părea că nu mai contează. Eram cu totul în „Zona mentală”. Ca urmare, înainte de a doua săritură eram tot un zâmbet şi mi-am spus 'ok’, trebuie să scoţi tot ce se poate din ziua asta, pentru că s-ar putea să nu mai fii vreodată în forma asta, să ai condiţii de concurs perfecte şi publicul să te împingă de la spate”.
Aurul olimpic a venit în anul 2000 la Olimpiada de la Antipozi
Jonathan Edwards s-a retras din activitatea competiţională după Campionatul Mondial de la Saint-Denis, Franţa, dar a îmbrăţisat o nouă meserie care îl ţine aproape de ceea ce l-a consacrat. Povesteşte în acest episod despre cum şi-a început cariera lui de comentator sportiv: ”După părerea mea, tranziţia de la viaţa de atlet profesionist la cea fără competiţii este una traumatizantă. În cazul meu s-a întâmplat când aveam 37 de ani. Deodată, am rămas fără statutul de cel mai bun din lume şi a trebuit să o iau de la capăt. Am avut noroc că am fost imediat cooptat de presă. Cred că în ziua chiar următoare zilei în care m-am retras, la Paris, deja lucram pentru BBC. Am continuat să lucrez în acest domeniu şi să învăţ, timp de mai mult de un deceniu. Mi-am făcut ucenicia în domeniul televiziunii de sport, iar acum mă bucur de o mare oportunitate: Eurosport este în continuă dezvoltare, Discovery deţine drepturile de difuzare a Jocurilor Olimpice în Europa până în anul 2024, iar eu mă alătur lor tocmai în această perioadă spectaculoasă.”
Se încarcă comentariile...
