EURO 2016, prezentarea Grupei B: Anglia, Rusia, Slovacia, Ţara Galilor

Într-un Campionat European cu 24 de echipe şi multe grupe slabe, Anglia a nimerit într-una mai echilibrată, alături de Rusia, Slovacia şi Ţara Galilor.

ANGLIA

După parcursul din preliminarii însă, cu zece victorii în zece meciuri (golaveraj 31-3), e nevoie de o catastrofă pentru ca echipa lui Hodgson să bifeze o nouă eliminare, încă din faza grupelor, aşa cum a făcut-o la Mondialul din 2014. De atunci însă, naţionala a fost întinerită masiv, iar puştii Rashford (18 ani), Alli (20 de ani) şi Sterling (21 de ani) pot da drumul la focurile de artificii în Franţa, sub îndrumarea veteranilor Rooney şi Cahill.

Având în vedere că ieşirea din grupă ar trebui să fie o formalitate, marea întrebare e dacă Anglia poate „rupe“ blestemul care o urmăreşte din 1990. Atunci, englezii au fost învinşi de Germania, în semifinalele Mondialului din 1990, după executarea loviturilor de departajare. Iar apoi au urmat alte cinci eliminări similare, după penalty-uri: trei la Campionatele Europene (1996, 2000, 2012) şi două la Mondiale (1998 şi 2006).

Probabil, şi din cauza acestui „blestem“, Anglia e singura ţară europeană cu un titlu mondial în palmares, cel cucerit în 1966, care n-a izbutit să-şi adjudece şi un titlu continental.

RUSIA 

Cu o medie de vârstă a lotului de 29,3 ani, ruşii sunt depăşiţi doar de irlandezi (29,8) şi mulţi dintre ei vor bifa ultimul turneu mare din carieră

Leonid Slutsky a „smuls“ o calificare ce, la un moment dat, părea nesperată cu Fabio Capello pe bancă. Doar că, având în vedere componenţa unui lot cu mulţi fotbalişti în vârstă, sunt şanse mici ca Rusia să realizeze ceva deosebit în Franţa.

Iar Slutsky, un selecţioner care, ca portar, şi-a încheiat cariera la doar 19 ani, după ce a căzut dintr-un copac, într-o încercare de a salva o pisică, ştie că misiunea sa va fi extrem de grea la turneul final. El şi-a pierdut jucătorul numărul 1, Alan Dzagoev, cu puţin timp înainte de Campionatul European şi, fără play-maker-ul ei, Rusia se va chinui să găsească un înlocuitor pe măsură.

Lotul are un singur fotbalist care provine din afara campionatului intern şi, fără Dzagoev, toţi aşteaptă ceva deosebit din partea cuplului Kokorin - Shatov. Doar că istoria arată că, după căderea Uniunii Sovietice, Rusia n-a impresionat la Campionatele Europene. Între 1996 şi 2012, echipa a bifat doar patru calificări, iar de trei ori a ieşit încă din faza grupelor.

Slutsky şi-ar dori să repete parcursul echipei din 2008, atunci când Hiddink i-a dus pe ruşi până în semifinale. Pentru asta însă e nevoie ca veteranii lotului să se autodepăşească într-o ultima încercare de a realiza ceva notabil la nivelul primei reprezentative. Indiferent de ce va fi în Franţa, un lucru e cert: Rusia va fi nevoită să construiască o nouă echipă pentru Mondialul pe care îl va găzdui în 2018.

SLOVACIA 

Cei 23 de jucători convocaţi pentru turneul final au marcat 74 de goluri împreună, iar 17 dintre ele poartă semnătura lui Marek Hamsik. De fapt, în tot lotul slovacilor, mai e un singur fotbalist care se apropie de cifrele vedetei de la Napoli: Stanislav Sestak. Acesta are însă 33 de ani şi joacă într-un campionat mult mai slab, cel al Ungariei.

În aceste condiţii, e lesne de înţeles de ce Slovacia e dependentă de forma lui Hamsik. Chiar şi aşa însă, începând din 2014, naţionala se poate lăuda cu un bilanţ impresionant: doar trei înfrângeri în 23 de meciuri. Iar în această perioadă, elevii lui Kozak au făcut nişte „victime“ mari, învingând Spania în preliminariile Euro 2016 şi Germania într-un amical disputat în deplasare.

Cu astfel de rezultate, mulţi slovaci speră că naţionala va repeta parcursul de la Mondialul din 2010. În Africa de Sud, aflată la prima prezenţă la un turneu final după separarea de Cehoslovacia, trupa pregătită atunci de Vladimir Weiss a ajuns în 16-imi, după ce, în grupe, a învins Italia, deţinătoarea trofeului.

În Franţa, o clasare între primele trei în grupa B şi o calificare în fazele eliminatorii ar fi un obiectiv realist, chiar dacă Slovacia e printre debutantele Campionatului European.

ŢARA GALILOR

La 12 noiembrie 2011, la ultimul meci pe bancă al lui Gary Speed, Ţara Galilor a învins Norvegia, acasă, scor 4-1. O lună mai târziu, FIFA le-a acordat „dragonilor“ distincţia pentru cea mai spectaculoasă urcare în ierarhia mondială, în 2011.

Între timp însă, mai precis la 27 noiembrie 2011, Speed s-a sinucis în garajul casei sale, iar naţionala a ajuns pe mâinile prietenului său, Chris Coleman. Au urmat şase eşecuri consecutive, ultimul un 1-6 cu Serbia, în preliminariile CM 2014, moment în care Coleman a vrut să demisioneze. S-a răzgândit însă şi, chiar dacă Ţara Galilor a ratat prezenţa la Mondialul brazilian, calificarea la Euro 2016 a fost obţinută en-fanfare, fără emoţii.

Astfel, la 58 de ani după prima şi singura prezenţă la un turneu final, Mondialul din 1958, „dragonii“ revin în elita fotbalului. Iar generaţia lui Bale şi Ramsey va avea ocazia de a străluci la o competiţie de anvergură, ceea ce n-au putut face alţi mari fotbalişti galezi, precum Ian Rush şi Ryan Giggs.

Impresia generală e că, având în vedere nivelul lotului actual, Ţara Galilor are suficientă calitate pentru a trece de grupe la Euro 2016. Orice altceva în plus ar fi un bonus uriaş pentru Bale şi colegii săi.