„Eram mai plinuţă, m-au dat la tenis“. Drumul eroinei din Fed Cup spre maturitate: „Mama mânca un sandviş...“

„Eram mai plinuţă, m-au dat la tenis“. Drumul eroinei din Fed Cup spre maturitate: „Mama mânca un sandviş...“

Jaqueline Cristian a fost senzaţia echipei României în Fed Cup, în februarie, contra Rusiei. „Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu frumoasa bucureşteancă în ajunul aniversării de 22 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pauza pusă în ritmul normal de viaţă al întregii planete îi dă răgaz lui Jaqueline Cristian să îşi serbeze ziua de naştere acasă, pentru prima dată în ultimii cinci ani. „Tot timpul nimeream ori în turnee, ori prin cantonament. Majoratul mi l-am serbat după două săptămâni, deci acum mă bucur“, ne-a declarat Jaqueline. Pe lista de dorinţe a pus deja ca, într-un viitor cât mai apropiat, să îşi serbeze ziua de naştere la Roland Garros. Ca junioară, a jucat de două ori turneul parizian, însă nu a fost niciodată acolo pe 5 iunie.

Vineri se împlinesc şi exact trei luni de la ultimul meci jucat de Jaqueline. La Lyon, a avut minge de meci în faţa proaspetei campioane de la Australian Open, Sofia Kenin, pentru 7-6(5), 6-4. Victoria i-a scăpat însă: americanca a revenit, impunându-se cu 7-5 şi 6-4 în seturile 2 şi 3.

 

Pe de o parte simţeam că plutesc pe un norişor, pe de altă parte...

Am avut chiar prea mult timp să mă gândesc la acel meci!“, spune Jaqueline, care derulează povestea ultimelor luni. „Uneori era bine, alteori nu era bine. Fusese o perioadă cu o încărcătură emoţională foarte mare. Pe de o parte simţeam că plutesc pe un norişor, pe de altă parte, parcă eu eram norul şi nu puteam să ies de acolo. Intrasem într-un ritm în care nu vedeam, nu auzeam nimic, ceea ce a dus la forma bună în care eram. Acum îmi amintesc cu drag - a fost cel mai bun meci din cariera mea, dar o înfrângere dureroasă, însă o lecţie din care chiar am avut multe de învăţat şi un reper după o pregătire bună, care a pus capăt unor insecurităţi pe care le aveam şi pe care le-am depăşit“, explică Jaqueline.

Mi-am spus foarte des imediat după acel meci - sunt aproape la nivelul ei. O spuneam constant, îi  spuneam asta antrenorului meu şi îl luam la întrebări. Am înţeles însă suficient de repede că trebuie să uit ideea asta, pentru că ea e campioană de Grand Slam, iar eu până acolo mai am destul de mult. Ca nivel de tenis însă consider că, da, pot! Nu îmi dau voie să zic că mai aveam puţin şi o băteam. Am acceptat că face parte din trecut deja“, spune Jaqueline.

Primele săptămâni de pauză forţată le-a simţit ca pe o necesară gură de oxigen: „La început de an am fost plecată aproape trei luni încontinuu - am stat o săptămână acasă, plus o săptămână la Fed Cup, la Cluj, când au venit prietenii şi familia un pic lângă mine. Evident, apoi două luni a fost exagerat! Nu voiam săs tau atât de mult. Dar mi-a prins bine.

Apoi, reluarea antrenamentelor de tenis a fost grea, dar bine gestionată, cu umor. „În perioada de pauză am făcut doar foarte mult lucru cu greutatea corpului, în casă. Antrenament zilnic, dimineaţa. Am rupt şi Netflix-ul, cu seriale, filme, am jucat remi cu părinţii mei. Apoi, prima zi înapoi pe teren a fost distractivă! Pierdusem foarte mult din repere, parcă mi-a fost greu şi să-mi dau seama care e mâna dreaptă, care e piciorul stâng. Mă aşteptam, totuşi, să fie mai greu. Am trecut prin toate loviturile, pentru că eram nerăbdătoare să le testez pe toate, inclusiv slice, inclusiv scurte, inclusiv puncte cu Andrei - instant am început. Când greşeam, în loc să ne enervăm, râdeam! Dar e mult de muncă ca să revin la forma dinainte de pandemie.

„Jaq“, senzaţia tenisului românesc în start de 2020
 

  • Jaqueline Cristian a câştigat 14 dintre cele 19 meciuri jucate.
  • Fost număr 1 în Europa la 14 ani, vârstă la care a devenit şi cea mai tânără jucătoare română care a punctat vreodată în clasamentul WTA, Jaqueline a spart barierele la debutul absolut în Fed Cup. În primul meci jucat vreodată contra unei sportive din Top 50, a învins-o pe Veronika Koudermetova, 38 WTA. A fost impulsul care a propulsat-o ulterior spre trofeu, la Trnava. 

  • A pătruns în premieră în Top 200, avansând până pe locul 162 WTA.

 

Transformarea a fost lentă pentru Jaqueline, pentru că acceptă greu schimbările, iar oamenii îi câştigă greu încrederea. Andrei Cociaşu i-a devenit antrenor în octombrie anul trecut. „Eu eram foarte agitată, iar el este calm, calculat. Eram un pic speriată de anul care urma, de cum o să mă pregătesc eu, pentru că nu-mi plac schimbările majore. Am avut toată viaţa trei antrenori. Prind greu încredere în oameni, mai ales să mă las pe mâna unui om, cu cariera mea. Andrei m-a ajutat să fiu mai sigură pe mine şi asta s-a văzut şi în teren foarte mult: nu îmi mai era frică să iau anumite decizii. M-a ajutat să înţeleg că, uneori, negrul ăla pe care îl văd eu în faţă nu e chiar atât de negru“, a punctat Jaquelie Cristian pentru „Weekend Adevărul“.
 

2019 a fost anul în care m-am maturizat cel mai mult. Erau mai multe lucruri de care nu eram sigură.
Jaqueline Cristian, jucătoare de tenis
 

„Nick Bollettieri îmi spunea să îmi dau timp

Privind retrospectiv, Jaqueline mai spune: Am avut norocul de a mă antrena la Academia lui Nick Bollettieri. Am mers cu antrenorul meu de pe vremea aceea, Cornel Enache, cu care chiar am învăţat tenisul. Nick venea să îmi spună să am eu răbdare cu mine, să îmi dau timp. Iar eu, spre ruşinea mea, am stat tot timpul prost cu răbdarea. Cu timpul, forţată, am învăţat să fiu altfel. Asta cred că am început să învăţ din ceea ce spunea el.

Nu spunea lucruri foarte diferite. Dar mie mi-a sunat un pic altfel în engleză, iar faptul că totul venea de la marele Nick Bollettieri, cu care nu mulţi au ocazia să se atreneze, a avut impact. Eu eram un copil, o junioară, care încerca să facă pasul de la juniorat la seniori. Ideea în sine, că eram cu un monument al tenisului, mă gâdila şi îmi dădea plusul de motivaţie. Nu stătea să se uite foarte mult la antrenamente, pentru că vedea şi îşi dădea seama foarte rapid care erau greşelile principale. Mai punea o virgulă pe ici pe colo, într-un fel atât de amuzant! Nick era foarte cald şi avea un ton foarte amuzant. Te făcea să vrei să ştii mai mult. Cel puţin asta a fost percepţia mea. Iar faptul că ştiam că în momentul în care eram cu el pe teren am acces la experienţele lui m-a făcut să încerc să profit cât mai mult şi puneam tot felul de întrebări. L-am întrebat inclusiv cum era Maria Şarapova ca junioară - pentru că mie mi-a plăcut tot timpul.
 Mi-a răspuns că a fost o jucătoare cu foame, că era tot timpul motivată şi tot timpul se autodepăşea. Asta m-a motivat, vam vrut imediat să îi arăt că şi eu pot. Lecţia din America mi-am învăţat-o.


Anul trecut, Jaqueline Cristian a obţinut pe zgura de la BRD Bucharest Open prima victorie în faţa unei jucătoare din Top 100 mondial. Foto: Sport Pictures

Consider că am avut parte de oamenii potriviţi la momentul potrivit şi de la fiecare am reuşit să iau ceva, să învăţ ce e bine şi ce nu e bine şi să mă cunosc eu. Da, am fost o junioară foarte bună, aveam deja punct WTA la 14 ani, după ce am făcut o semifinală la un turneu de 10.000, dar de la juniori se schimbă foarte mult şi ţine foarte mult de ceea ce faci în afara terenului. Trebuie să existe mereu priorităţi. Mereu am conştientizat lucrurile astea. Şi asta pentru că am avut-o pe mama în spate, inclusiv acum. M-a ţinut oarecum pe o linie dreaptă şi mi-a arătat tot timpul ce e bine şi ce nu. În plus, antrenorul Cornel Enache a fost ca un tată pentru mine“.

Şase răspunsuri cu „zvâc“ de la Jaqueline Cristian: „Tata a ales tenisul“

1. Tu ai ales tenisul sau tenisul te-a ales pe tine?
Tata a ales tenisul pentru mine. El m-a dus la prima oră de tenis, fiind prieten cu antrenorul Cornel Enache, care a rămas cu mine până la 19 ani. Când eram mică, eram cam plinuţă, aşa că ai mei m-au dat la sport. S-au legat lucrurile, nu a spus nimeni că trebuie să fac performanţă. Cu timpul am pus tenisul pe primul loc, şi peste şcoală, şi peste copilărie. Preferam să arunc mingi peste fileu cu mâna sau să dau cu serviciul, decât să joc şotron în faţa blocului.

2. Cât ţi-a luat să te îndrăgosteşti de tenis?

Nu a fost dragoste la prima vedere. Eram cea mai dezlânată de pe teren, nu prea ştiam să alerg, iar prima dată când am luat o minge în mână şi am încercat să o arunc peste fileu, am dat-o înapoi, în spatele meu. Nu păream un copil cu aptitudini pentru sport. Dar antrenorul a ştiut cum să mă ia şi a văzut ceva în mine.

3. În ce moment ai ştiut că vei face tenis de performanţă?

La şcoală, când o profesoară, prin clasa a patra, a întrebat toţi copiii: Ce vreţi să vă faceţi când o să fiţi mari? Eu am spus: jucătoare profesionistă de tenis ca Maria Şarapova!

4. Ai un nume rar. De unde vine Jaqueline?

E o poveste interesantă: nu părinţii mi-au pus numele, ci un unchi, care a murit acum câţiva ani. Era ginecolog, iar mama a născut cu ajutorul lui, la ora 1.00 dimineaţa. În seara aia, pe la 7-8, totul era ok şi unchiul meu se uita la un documentar despre Jaqueline Kennedy (n.r. - soţia lui J.F. Kennedy, al 35-lea preşedinte american). Apoi, în timp ce mama năştea, unchiul tot spunea „Hai, Jaqueline! Hai, Jaqueline!“ Mama se uita pe sală şi într-un final a spus: „băi, cine e Jaqueline?!“  Unchiul a zis: „fii-ta!“ A rămas Jaqueline.


Jaqueline Cristian, în Fed Cup. Foto: Sport Pictures

5. Eşti o persoană nocturnă sau matinală?
Sunt o persoană dresată. Am făcut patru ani antrenamente la 7.00 dimineaţa, ca să merg şi la şcoală, şi la antrenamente, să fac şi pregătire, şi meditaţii la engleză. Mereu m-am trezit singură. În schimb, cele mai bune meciuri le-am avut după-amiaza. Prefer să joc atunci, intru mai bine încălzită.

6. Ce-ţi spui când vezi pe site-ul WTA suma câştigată în carieră din tenis: 155.000 de dolari?
E o minciună totală! Bani netaxaţi. Tenisul e un sport foarte costisitor şi până să ajung să îmi scot banii pe care i-au băgat părinţii mei mai e mult. Dar e un început. Au fost momente în care mă duceam cu mama la turnee şi ea mânca un sandviş - dacă îl mânca şi pe ăla toată ziua, iar eu mâncam o friptură. Stăteam cu dezinfectante în maşină, pentru că mergeam cu maşina la turnee din Croaţia, Bulgaria sau Moldova, la hoteluri modeste. Au trecut tone de dezinfectat prin portbagajul nostru! Oriunde ne duceam, mama spăla băi şi prin camere ca să fie totul ok. Dar am fost un copil foarte norocos, nu pot să spun că am dus lipsă de ceva. Nici nu pot să spun însă că am avut posibilitatea de a-mi lua orice şi de a investi poate cât ar fi trebuit să investesc în tenis şi în mine. Dar nu am decât să le mulţumesc părinţilor pentru tot ce au făcut. Părinţii mei au făcut foarte multe sacrificii, au stat mult timp separaţi, pentru că ne permiteam doar ca eu să merg cu mama şi să îmi iau antrenorul. Şi în continuare, ei sunt în spatele meu.
 

Cred în astrologie, în energii. Mai am o idee: că nimic nu e întâmplător, toate au un scop.

Jaqueline Cristian, jucătoare de tenis

 

Îmi doresc să revină tenisul cum era înainte de pandemie şi să înceteze toată chestia asta cu COVID, să continui cea am început anul acesta. Să fiu sănătoasă, pentru că ştiu ce înseamnă şi accidentările. Să reuşesc să fiu din ce în ce mai bună. Îmi doresc foarte mult să ajung în prima sută mondială, între primele 50 din lume, dar cred că autodepăşirea vine de la zi la zi şi în fiecare zi trebuie să faci ceva pentru asta. Chiar dacă înseamnă două ture în plus de stadion, chiar dacă înseamnă 10 minute în plus de efort pe o lovitură la un antrenament.
Jaqueline Cristian, jucătoare de tenis

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: