Drama unui colos care a marcat istoria unui sport: „Nu mă mai ţin picioarele“

Ronnie Coleman, o figură legendară pentru culturismul mondial

Povestea americanului Ronnie Dean Coleman (56 de ani) e o lecţie de viaţă despre cât de fragili suntem şi arată că nimic, nici măcar cele mai mari realizări sportive, nu valorează mai mult decât sănătatea.

Gimnastica o are pe Nadia Comăneci, la baschet, Michael Jordan e „rege“, când spui înot, imediat, te gândeşti la Michael Phelps, iar la fotbal, într-adevăr, sunt mai mulţi candidaţi, dar, probabil, Maradona rămâne numărul 1.

Ceea ce au fost aceşti oameni pentru sporturile lor, adică nişte figuri emblematice, a reprezentat Ronnie Coleman pentru culturism. Un campion mitic, care a inspirat generaţii întregi de sportivi, amatori sau profesionişti, care, cândva, au păşit într-o sală de forţă. În plină glorie, Coleman avea un fizic sculptat de invidiat: 1,8 metri înalţime, între 130 şi 136 de kilograme şi, ţineţi-vă bine, un procent de grăsime corporală de...0,3%! Adică, sub 1%. Pentru cei care nu înţeleg ce înseamnă acest procent, merită amintit faptul că fotbalistul Cristiano Ronaldo, invidiat pentru „pătrăţele“ sale, are un procent de grăsime de aproximativ 7%.

Revenind la Coleman, acesta rămâne în istorie cu o performanţă uluitoare: a câştigat de opt ori la rând „Mr Olympia“ (între 1998 şi 2005), concursul de culturism la care mulţi visează doar să ajungă pe scenă, măcar o dată în viaţă. Din păcate însă, pentru a atinge nivelul sportiv cu care a devenit idolul milioanelor de oameni, Coleman şi-a sacrificat, practic, sănătatea. Antrenamentele devastatoare pe care le-a făcut, ani la rând - uneori, avea nevoie de mască de oxigen, în timpul şedinţelor! - i-au distrus, practic, corpul. Iar la 56 de ani, din campionul uriaş de la „Mr. Olympia“ a rămas acum un bărbat ţintuit în pat. Drama sa a început prin şapte operaţii la spate, pentru a-l scăpa de durerea cronică a vertebrelor. Aceste operaţii i-au permis, într-o primă fază, să meargă din nou. Apoi însă, au cedat picioarele. Alte operaţii, alţi bani cheltuiţi. De această dată însă, Coleman nu s-a mai ridicat din pat.

„Mai vreţi să fiţi ca mine?“

Coleman a acceptat să vorbească despre drama sa. Şi nu e primul care face asta din lumea culturismului. Până să moară la doar 46 de ani, o altă figură emblematică, Rich Piana, vorbea, deschis, despre pericolele folosirii steroizilor, admiţând că a luat de la 18 ani. Drept urmare, când s-a stins, autopsia efectuată a arătat că inima şi ficatul său cântăreau de două ori mai mult decât organele unui adult normal.

„Mă vedeţi în pat. Mai vreţi să fiţi ca mine? Mai vreţi să aveţi regimul meu de antrenament? După cum vedeţi, eu am câştigat Mr. Olympia de opt ori la rând, dar acum nu pot să merg. Nu mă mai ţin picioarele“, şi-a început Coleman mărturisirea dureroasă.

Şi a povestit despre lupta sa pentru a-şi recăpăta, măcar parţial, sănătatea. „M-am tot operat la picioare. Numai ultimele trei intervenţii au costat două milioane de dolari. Din păcate, nu cred că au decurs, aşa cum ar fi trebuit. Şi, după atât de multe operaţii, nu mai am putere. Dar nu vreau să mă predau. Cu susţinerea fanilor, voi continua să lupt pentru sănătatea mea“, a adăugat Coleman. Deocamdată, legendarul american, fost poliţist şi jucător de fotbal, se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile. Şi aşteaptă alte operaţii, sperând că va merge, din nou, pe picioarele sale. 

7 filme s-au făcut, de-a lungul anilor, despre viaţa şi cariera formidabile ale lui Ronnie Coleman.

Mânca 2,7 kilograme de pui pe zi

Ca orice culturist, pe lângă nişte antrenamente înfiorătoare şi, o realitate incontestabilă, folosirea steroizilor, Ronnie Coleman avea şi un regim alimentar incredibil. De fapt, acest regim alimentar e, de multe ori, mai greu de respectat, comparativ cu efortul fizic pe care trebuie să-l depui în sală. Fiindcă presupune o disciplină de fier şi renunţarea la tot ceea ce înseamnă plăceri culinare. „Eu puneam pe mine, între 2 şi 4,5 kilograme de muşchi pe an. Asta prin antrenamente şi printr-un consum caloric uriaş. Ce mâncam nu mai era mult pentru mine, dar, probabil, ar fi fost imposibil pentru un om normal. Mâncam de 6 ori pe zi. Aveam în meniu, zilnic, 2,7 kilograme de pui. Plus orez, ca garnitură. Şi e destul de greu să mănânci aşa. Mă trezeam la miezul nopţii, ca să mănânc, apoi mă culcam. Te obişnuieşti cu asta. Mai ales că, oricum, ţi se face foame foarte des. Cam o dată la trei ore. Fiindcă regimul tău are puţine grăsimi şi puţini carbohidraţi“, a explicat Coleman.