Djokovici, în hotelul ororilor: Cum arată viaţa în locul unde a fost închis jucătorul numărul 1 al lumii
0
Ajuns la Melbourne, miercuri seară, cu puţin înainte de miezul nopţii, Nole mai are de aşteptat doar câteva ore pentru a afla dacă va rămâne în Australia sau dacă va fi suit în primul avion înapoi spre Europa. În noaptea de duminică spre luni, se va judeca apelul său la decizia autorităţilor de a-i anula viza.
Până să vadă dacă o să aibă posibilitatea de a-şi apăra titlul la Australian Open 2022 (17-30 ianuarie), marele campion sârb a fost trimis în centrul oraşului Melbourne.
Nu într-un stabiliment luxos, de cinci stele, unde ar fi luat un apartament uriaş şi ar fi avut sală de fitness, masaj şi un meniu rafinat, preparat de propriul său bucătar - Nole chiar a solicitat să-i gătească bucătarul său personal, cât aşteaptă soluţionarea cazului, dar a fost refuzat! -, ci la „Carlton Park Hotel“.
Vorbim despre o locaţie cu notorietate pentru locuitorii din Melbourne. Fostul „Hotel Rydges“, deşi e plasat în buricul oraşului, e o adresă la care n-ar vrea să ajungă nimeni.
Până să fie rebranduit, actualul „Carlton Park Hotel“ era folosit de cei sosiţi la Melbourne, pentru ca ei să-şi petreacă aici cele două săptămâni de carantină obligatorie. De altfel, la un moment dat, hotelul a devenit un mare focar de infecţie, din cauza măsurilor sanitare insuficiente, igienă precară, ventilaţie proastă şi mâncare lipsită de calitate. Acest focar a contribuit, la acea vreme, la 90 la sută din cazurile de COVID din Statul Victoria!
„Carlton Park Hotel“, locul în care a fost închis Novak Djokovici, în ultimele zile
Nole, trimis printre nişte nefericiţi ai sorţii
După acel val devastator de îmbolnăviri, care a pornit de aici, hotelul a ieşit din programul guvernamental de carantină. Şi-a schimbat denumirea şi a ajuns să fie folosit tot de guvern, însă ca o „locaţie alternativă pentru ispăşirea perioadei de detenţie“ de către refugiaţi.
Majoritatea celor plasaţi aici provin din Republica Nauru şi din Papua Noua Guinee. Şi au o stare de sănătate precară, suferind de diverse boli. Poate că şi de aceea australienii au făcut tot posibilul că rezidenţii „Carlton Park Hotel“ să fie complet izolaţi de lumea de afară: geamurile camerelor au fost închise definitiv şi nu mai pot fi deschise!
De patru zile, refugiaţii uitaţi de lume, cu poveşti care de care mai dramatice, împart acest „Carlton Park Hotel“ cu un coleg neobişnuit de suferinţă: Novak Djokovici, jucătorul numărul 1 de tenis din lume!
Iar de aici începe articolul publicat de „The Guardian“, cu povestea lui Mehdi (foto), un iranian de 24 de ani - a împlinit această vârstă, vinerea trecută - care şi-a petrecut ultimii 9 ani de viaţă în astfel de fortăreţe ale durerii.
În căutarea libertăţii, a ajuns un prizonier
Mehdi a ajuns în Australia cu o barcă, pe când avea 15 ani, în căutarea unei vieţi mai bune. În ciuda faptului că a primit statut de refugiat, el n-a mai fost un om liber, din momentul în care a pus piciorul în Australia.
„Nouă. Nouă aniversări am avut până acum în detenţie. 16 ani, 17, 18, 19...“, şi-a început Mehdi numărătoarea dureroasă. „Am 24 de ani acum. Şi tot aici sunt“.
Mehdi îşi petrece zilele, izolat într-o cameră spartană: „Am tot încercat să văd cum pot trece peste fiecare zi. Pentru că fiecare zi e o probă de supravieţuire. Dacă reuşesc să dorm, dorm cât de mult pot. Altfel, fumez, mă uit la filme, citesc. Dar, de obicei, nu fac nimic. Mă întind aici pe pat şi, pur şi simplu, stau“.
Susţinătorii lui Djokovici, sârbi în marea lor majoritate, au înconjurat hotelul în care se află starul de 34 de ani
Vecinul de jos: Novak
De ziua de naştere a lui Mehdi, monotonia sufocantă a vieţii de la „Carlton Park Hotel“ a fost spartă de o întâmplare bizară. El a aflat că are un nou vecin, la un etaj mai jos: cel mai bun jucător de tenis din lume. Pe care însă nu-l poate vedea, din cauza protocoalelor de izolare. Plus paznicii care sunt plasaţi la fiecare etaj.
„E o mare dezamăgire. Toată lumea vrea să mă întrebe despre Novak, cum e acest hotel pentru el. Dar nimeni nu întreabă despre noi. Unii dintre noi suntem închişi aici de luni, de ani“, a spus iranianul.
„N-am văzut în viaţa mea atât de multe camere de filmat, ca în ultimele zile. Atâtea atenţie... Sper ca Novak Djokovici să afle despre situaţia noastră, a refugiaţilor care suntem închişi aici. Şi sper să vorbească despre ce se întâmplă cu noi“, a continuat Mehdi.
Nevoit să fugă din Iran, unde familia sa era persecutată de regim, tânărul de astăzi, de 24 de ani, a ajuns în Australia, pe când era doar un copil. Familia l-a îndemnat să fugă, în speranţa că micuţul Mehdi va găsi libertate la capătul pământului. Chiar dacă Australia i-a recunoscut, imediat, statutul de refugiat şi, legal, nu-l poate întoarce acasă, unde va avea de suferit, viaţa lui Mehdi în „Ţara Cangurilor“ a fost un calvar! Petrecută mereu în detenţie, într-un fel sau altul, în diferite locuri: Nauru, Brisbane şi acum Melbourne.
Bătut, abuzat, pedepsit, fără nicio vină
În toţi aceşti ani, Mehdi a văzut cum oamenii alături de care a sosit în Australia, în aceeaşi barcă, au fost eliberaţi pentru a-şi începe noua viaţă, carieră şi pentru a-şi întemeia o familie în Australia. Dar nu toate poveştile au fost cu final fericit. În unele cazuri, Mehdi a văzut cum alţi refugiaţi, pur şi simplu, şi-au dat foc, disperaţi să-şi pună capăt zilelor în detenţie. El însuşi a fost bătut, abuzat şi pedepsit, fără niciun motiv anume.
Mehdi n-are dosar penal, n-a fost acuzat niciodată de vreo crimă, n-a greşit cu nimic, de când a sosit în Australia şi, cu toate acestea, n-a avut nici măcar o zi, în calitate de om liber, de când se află în această ţară.
„Trec anii peste mine. E foarte trist că tinereţea mea, adolescenţa mea au fost irosite, în acest fel. Nu vreau să ajung în situaţia de a ieşi de aici, când sunt deja un om între două vârste. Am pierdut deja atâţia ani...“.
Doar că, de unde se află astăzi Mehdi, o viaţă normală pare atât de departe.
„Tinerii... Îi văd mereu cum se distrează, cum îşi postează momentele fericite pe Instagram. Dar eu sunt atât de departe de astfel de lucruri. Sunt aici. Închis. În fiecare zi. Zilele de naştere sunt cele mai triste. Ar trebui să fie cele mai fericite, dar de când am fost închis, au fost cele mai grele pentru mine. Mai mereu, le petrec gândindu-mă la toţi anii pe care i-am pierdut...“.
Mehdi şi vărul său, Adnan, vor să fie eliberaţi din coşmarul de la „Carlton Park Hotel“
Luminiţa de la capătul tunelului? Inexistentă!
Pentru Mehdi, fiecare zi e o luptă de supravieţuire, de rezistenţă. E apropiat de vărul său, Adnan, alături de care a sosit în Australia şi care e plasat acum tot în „Carlton Park Hotel“. Dar, uneori, nici compania lui Adnan nu e suficientă. Şi supravieţuirea presupune o izolare totală de toţi cei care îl înconjoară, în această casă a suferinţei.
„Trebuie să găsesc cea mai bună cale de a rezista. Uneori, simt că dacă stau de vorbă cu alţi refugiaţi, care sunt aici, în aceeaşi situaţie cu mine, frustrările lor mi-ar afecta starea mentală“, a fost concluzia la care a ajuns Mehdi.
Guvernul australian a aprobat trimiterea lui Mehdi în Statele Unite, în cadrul unui program de schimb de refugiaţi, început din 2016. Potrivit protocolului încheiat cu americani, australienii primesc refugiaţii ajunşi în SUA din zona Americii Centrale. În cadrul acestui program, deja 1.000 de indivizi au fost plasaţi în cele două ţări partenere. Dar procesul e dureros de lent şi, uneori, perioada de aşteptare poate dura ani buni. Iar pentru unii e posibil ca un loc liber să nu se găsească niciodată.
Mehdi a început să piardă orice speranţă că, într-o zi, îi va veni rândul să ajungă în America.
„Nu există nicio veste, niciun dead-line. Nu mă pot baza pe nimic. Simt că nu se va întâmpla nimic prea curând. Şi, de fapt, nu există nicio garanţie că se va întâmpla ceva vreodată“, a spus Mehdi pentru „The Guardian“.
Iranianul e furios, din cauza politicii adoptate de Australia, când vine vorba de refugiaţii care ajung în această ţară, la bordul unor bărci. Poziţia autorităţilor e clară: niciun refugiat care ajunge în Australia, în felul acesta, nu se poate stabili aici. Totuşi, Mehdi suţine că se fac excepţii de la regulă pentru unii oameni.
Cu adevărat şocant e că Australia nici nu acceptă ca refugiaţii care se află în situaţia lui Mehdi să fie trimişi în Noua Zeelandă, deşi această ţară şi-a exprimat disponibilitatea de a primi un număr de refugiaţi de la „canguri“. Australienii, în schimb, au declinat această propunere, spunând că ea va încuraja şi mai mulţi refugiaţi să vină în Australia, la bordul unor bărci.
Mehdi însă e nedumerit: cum de Noua Zeelandă e refuzată, dar SUA e acceptată?
În Australia, au fost multe proteste vizavi de condiţiile în care trăiesc refugiaţii
Ameninţat cu moartea!
În zilele în care depresia îl loveşte din plin, Mehdi e atacat de tot felul de gânduri: „E foarte greu când n-ai niciun răspuns pentru anumite întrebări. De ce trebuie să stau de 9 ani în detenţie? De ce n-am un termen stabilit pentru momentul în care voi ieşi din această situaţie? Ce crimă am comis eu?“.
Cât timp a stat în Nauru, Mehdi a fost tratat cu brutalitate. Şi, totuşi, şcoala la care erau trimişi copiii refugiaţi din Nauru era singurul punct luminos, în această beznă totală. Doar că şi acea şcoală a fost, în cele din urmă, închisă. Iar Mehdi a fost aruncat în închisoare, pentru că a protestat vizavi de condiţiile sale în detenţie. Apogeul groazei a fost atins, când un paznic al închisorii l-a ameninţat cu moartea!
Nici la Brisbane situaţia n-a fost mai bună. Condiţiile erau haotice şi extrem de dure. Prin comparaţie, „Carlton Park Hotel“ are liniştea unui sanatoriu. Izolare totală e termenul care defineşte viaţa celor plasaţi aici. Exceptând momentele preţioase în care se duce în zona de fumat, Mehdi îşi petrece restul timpului, singur, în camera sa modestă.
Mâncare cu viermi şi incendiul care l-a traumatizat
Din păcate, până şi micuţul balcon din zona pentru fumat, singurul loc în care, cândva, puteai ieşi la aer liber pentru a vedea cerul, a fost închis.
Şi nu doar lipsa oricărei conexiuni cu lumea exterioară e o mare problemă pentru cei cazaţi la „Carlton Park Hotel“ din Melbourne. La data de 27 decembrie, unii refugiaţi au postat fotografii cu viermi în mâncarea care le-a fost servită.
Cu o săptămână înainte de acest episod, un incendiu a izbucnit în hotel, la un etaj superior. Când refugiaţii au ajuns în zona de recepţie, aflată la parterul hotelului, pentru a scăpa din calea focului, ei au fost opriţi acolo de paznici. Asta deşi unii erau în stare de şoc, cu probleme vizibile de respiraţie. Iar alţii au fost nevoiţi să urineze în nişte sticle, pentru că nu erau toalete la parter!
Pentru Mehdi, care şi-a văzut casa din Iran rasă de pe pământ de un incendiu puternic, toată experienţa a fost îngrozitoare. „Am trăit ceva traumatizant. Aşa că, atunci când hotelul a luat foc, am suferit un atac de panică, abia mai respiram...“.
Din păcate, refugiaţii au avut parte de un tratament inuman, în acele momente de coşmar: „Se auzeau numai alarme, era fum peste tot, era un haos de nedescris. Se auzeau ţipete... Vedeam parcul din faţa hotelului, strada, maşinile pompierilor, poliţia, dar nu puteam ieşi. Ne-au ţinut la parter, ore în şir...“
Deşi noul an abia a început, pentru Mehdi, un om care îşi trăieşte viaţa în detenţie, nu există obiective fixate pentru 2022. Pentru că aici, în „Carlton Park Hotel“, fiecare zi e ca cea de dinainte.
„Nu pot să spun că mi-am pus o dorinţă, dar sper să devin un om liber. Să mă bucur de tinereţea mea. Care e irosită în detenţie. Fără niciun motiv. De ce? De ce trebuie să stau aici?“, e întrebarea cu care îşi încheie Mehdi dialogul cu „The Guardian“.
Un refugiat, închis la Melbourne, compară locul unde se află cu un centru de tortură
Din păcate, nu vor exista răspunsuri pentru Mehdi şi ceilaţi oameni cazaţi la „Carlton Park Hotel“. Care, timp de câteva zile, au ajuns în situaţia de a-şi petrece detenţia, în compania jucătorului numărul 1 de tenis din lume. Începând de luni însă, Djokovici va pleca de aici. Fie la un hotel luxos din Melbourne, pentru a-şi pregăti participarea la Australian Open 2022, fie pentru a lua un avion de întoarcere spre Europa, expulzat de Australia.
Drama trăită de Nole se va încheia. Cea din viaţa refugiaţilor de la „Carlton Park Hotel“ va continua. Pe termen nelimitat.
CITEŞTE ŞI:
Două opinii pro şi contra Djokovici: „Adevărul“ analizează subiectul momentului în lumea sportului
„Australia trebuie să-şi ceară scuze faţă de Djokovici!“: Editorial acid în presa din Melbourne
Se încarcă comentariile...
