Din istoria Jocurilor Olimpice. Eroul ediţiei din 1952, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost trimis de comunişti să muncească într-o mină de uraniu

Din istoria Jocurilor Olimpice. Eroul ediţiei din 1952, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost trimis de comunişti să muncească într-o mină de uraniu

Emil Zátopek

A XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice a avut loc la Helsinki, în perioada 19 iulie – 3 august 1952. Helsinki a fost ales să fie gazda ediţiei din 1940, anulată însă din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. La 21 iunie 1947, Comitetul Internaţional Olimpic a ales capitala finlandeză în detrimentul celorlalte oraşe candidate: Amsterdam, Atena, Lausanne, Stockholm, Chicago, Detroit, Los Angeles şi Philadelphia.

Ştiri pe aceeaşi temă

Competiţia a fost deschisă de preşedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi. Protagoniştii festivităţii au fost marii campioni interbelici finlandezi. Paavo Nurmi, în vârstă de 55 de ani, a adus torţa olimpică la stadion şi i-a înmânat-o lui Hannes Kolehmainen, în vârstă de 62 de ani, acesta aprinzând flacăra olimpică.

Un alt atlet, cehoslovacul Emil Zátopek, a fost vedeta de la Helsinki, fiind singurul sportiv din istoria Jocurilor Olimpice care a câştigat aurul în probele de 5.000 de metri, 10.000 de metri şi maraton la aceeaşi ediţie a Jocurilor Olimpice. Considerat a fi unul dintre cei mai buni alergători de fond din istorie, Zátopek a devenit celebru pentru rigurozitatea şi severitatea antrenamentelor sale şi pentru faptul că se antrena în orice fel de condiţii meteorologice, purtând, mai degrabă, echipament greu, de muncă, în locul pantofilor sau hainelor sport. Destinul său a fost însă unul crud. Membru marcant al Partidului Comunist Cehoslovac, Zátopek a susţinut aripa reformatoare a partidului, motiv pentru care, după „primăvara de la Praga” din 1968 a fost dat afară din armată şi din partid şi trimis la muncă, în condiţii grele, într-o mină de uraniu. „Omul-locomotivă” a fost reabilitat abia la 9 martie 1990 de către Václav Havel şi a murit la 22 noiembrie 2000, la 78 de ani, după o lungă şi grea suferinţă.

În total, la Jocurile Olimpice de la Helsinki au participat 4.955 de sportive din 69 de ţări, dintre care 519 femei şi 4.436 bărbaţi, care s-au întrecut în 149 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, kaiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir şi iahting. În premieră, Uniunea Sovietică, a cărei delegaţie a stat separat de Satul Olimpic, a luat parte la întreceri. Echipa feminină de gimnastică a sovieticilor s-a impus detaşat, începând o serie de 40 de ani de succese neîntrerupte în întrecerile pe echipe. O prezenţă în premieră la Olimpiadă a fost şi cea a Israelului. Germania a revenit şi ea la Jocurilor Olimpice, mai exact prin intermediul Republicii Federale Germania, întrucât Republica Democrată Germană nu şi-a trimis sportivii la întreceri.

Femeia care a concurat alături de bărbaţi

Ca fapt inedit, danezei Lis Hartei i s-a permis să concureze împotriva bărbaţilor, la călărie. Ea a câştigat medalia de argint, în ciuda faptului că de la genunchi în jos era paralizată, fiind bolnavă de poliomielită. Lars Hall, un tâmplar din Suedia, a devenit primul civil campion olimpic la pentatlon modern. Tiristul ungur Károly Takács a câştigat medalia de aur, fără mâna dreaptă, stabilind şi un nou record mondial la pistol viteză. Takács câştigase aurul şi la Londra, în 1948, la zece ani după ce rămăsese fără mâna sa de tragere, dreapta. După ce învinsese la categoria mijlocie, în 1948, boxerul ungur László Papp a “recidivat”, dar la categoria mijlocie uşoară. Cele mai multe medalii au fost adjudecate de gimnastul sovietic Viktor Ciukarin (patru de aur şi două de argint). În ierarhia generală pe medalii, primul loc a revenit americanilor, cu 40 de medalii de aur, 19 de argint şi 17 de bronz, urmaţi de Uniunea Sovietică, pe locul al doilea, cu 22 de medalii de aur, 30 de argint şi 19 de bronz, şi de Ungaria, pe locul al treilea, cu 16 medalii de aur, 10 de argint şi 16 de bronz.

Tiţă: „Pentru un titlul de campion primeam o ciocolată“

După ce în 1948, la Londra, România nu a participat la întreceri, de data această tricolorii au deplasat o delegaţie numeroasă la Helsinki, numărând 128 de sportivi şi sportive. Odată cu Jocurile Olimpice din 1952, România a deschis seria succeselor sale remarcabile. Palmaresul ediţiei a fost unul onorant: 4 medalii şi 27,75 puncte, ceea ce i-a adus clasarea pe locul 23 din 69 de naţiuni. Un rezultat de prestigiu a fost medalia de argint, obţinută de Vasile Tiţă, la box, categoria mijlocie (75 kg). „Prinţul din Obor” a uimit atunci o lume întreagă prin stilul său de luptă unic, prin care l-a pus în mare dificultate şi pe Floyd Patterson, unul dintre cei mai mari pugilişti americani ai tuturor timpurilor, care a câştigat medalia de aur. Tiţă a fost multiplu campion naţional, între 1951 şi 1957 reuşind şapte titluri consecutive de campion al României. „Pentru un titlul de campion naţional primeam o ciocolată“, povestea pugilistul într-un interviu.

Meritorii au fost şi medaliile de bronz obţinute de Gheorghe Lichiardopol, după susţinerea unui baraj la pistol viteză, şi Gheorghe Fiat, la box, categoria semiuşoară (60 kg). Boxerii români, prezenţi la toate cele zece categorii, au avut neşansa unor accidentări. Gheorghe Fiat a fost accidentat în primul meci, iar Nicolae Linca, având arcada sângerândă, a fost oprit să boxeze în semifinală cu americanul Floyd Patterson. Dintre celelalte rezultate, de menţionat sunt, de asemenea, locul şase obţinut de Lia Manoliu (disc), la prima din cele şase participări ale sale la Jocurile Olimpice. Tot pe locul şase s-a clasat şi  Ioan „Hansi“ Sötér (înălţime), viitorul soţ al multiplei campioane Iolanda Balaş Sötér.

Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”: 

1948: Fabuloasa istorie a Jocurilor Olimpice. În 1948, la Londra, a intrat în scenă „Gospodina Zburătoare“

Din istoria Jocurilor Olimpice: Moartea suspectă a boxerului român Nicolae Berechet, în 1936. Autorităţile naziste au muşamalizat repede cazul!

1932: Din istoria Jocurilor Olimpice: Un marinar brazilian a vândut cafea pentru a ajunge în SUA, în 1932, şi a alergat desculţ pe stadion

1928: Întâmplări inedite de la Jocurile Olimpice: canotorul Pearce a dat prioritate raţelor, iar viitorul rege norvegian a luat aurul

1924: Cum au câştigat rugbiştii români medalia olimpică de bronz în 1924 după ce au pierdut ambele meciuri jucate

 
 
 

1908: Primul român medaliat a murit în mizerie. Comuniştii l-au considerat „duşman al poporului” şi i-au tăiat pensia

1904: Cum au vrut americanii să demonstreze „supremaţia albilor” faţă de „canibali feroce” şi alţi „primitivi”

1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel

1896: Anul lui Spiridon, cărăuşul de apă din Atena

Antichitate: Primul campion a fost un bucătar, iar un boxer a ieşit învingător fără să-şi lovească deloc adversarul

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: