Destin schimbat: Liviu Ciobotariu, primul interviu din Arabia Saudită despre meciul care îl va marca pe viaţă

Tehnicianul din sezonul trecut al mureşenilor s-a refugiat în Arabia Saudită pentru a mai uita de drama trăită în stagiunea precedentă, atunci când a fost la câteva secunde de câştigarea campionatului.

Dacă fotbalul românesc ar avea un „Gentlemen’s Club“, atunci ar exista două certitudini: numărul membrilor ar fi foarte mic, iar printre ei s-ar număra şi Liviu Ciobotariu. Mai întâi, a fost un fotbalist de calitate, titular în echipa României la Mondialul din 1998, iar ulterior a ajuns un antrenor apreciat. 

Contactat de „Adevărul“, „Ciobi“ a acordat primul său interviu de când se află în Arabia Saudită.

„Adevărul“: Felicitări! Săptămâna trecută, aţi produs surpriza etapei în campionatul saudit…

Liviu Ciobotariu: Într-adevăr, am reuşit un 0-0, la Riad, pe terenul celor de la Al-Nassr, campioana en-titre. La ei a ajuns Cannavaro de câteva zile şi a debutat pe bancă în meciul cu noi. Într-un fel, i-am stricat debutul (râde). Am plecat cu un punct, dar puteam să şi câştigăm. Am avut multe ocazii, mai ales pe final. A fost un rezultat bun pentru moralul echipei.

Cu Cannavaro aţi vorbit?

Da. Şi înainte, dar şi după meci. I-am urat bun venit în campionatul saudit. El a fost impresionat de echipa noastră, a spus că suntem bine organizaţi şi că jucăm un fotbal modern.

Sunteţi neînvins de patru etape, după ce aţi început sezonul cu două înfrângeri...

Automatismele s-au format mai greu, în condiţiile în care au rămas doar trei jucători din sezonul trecut. Am avut şi puţin ghinion la început. Dar a contat enorm că, după primele două jocuri, i-am schimbat pe străinii din lot. 

De ce?

Nu fuseseră aduşi de mine şi s-a văzut că alegerea lor n-a fost una inspirată. Am insistat pentru Balboa, un atacant din Guineea Ecuatorială, care a fost şi la Real Madrid şi la Benfica. L-am adus pe portughezul Camara, care a jucat la Petrolul. Şi am luat şi un vârf iordanian foarte bun. Iar rezultatele s-au văzut. Toţi au marcat în ultimele meciuri şi am câştigat două din ultimele patru jocuri.

Jucători din România n-aţi încercat să luaţi?

Ba da. Un fundaş şi un mijlocaş. Nu i-am putut aduce acum, dar poate îi vom lua în iarnă. De aceea, nici nu vă spun numele lor (râde).

Ce obiectiv aveţi cu Al-Faysaly?

Să ne menţinem la jumătatea clasamentului. În Arabia Saudită sunt cinci mari cluburi, Al-Hilal, Al-Ittihad, Al-Nassr, Al-Shabab şi Al-Ahli, care termină, aproape sezon de sezon, pe primele cinci poziţii. Apoi, vine un grup format din patru, cinci formaţii incomode care le pun probleme granzilor. Noi ne încadrăm în această categorie. Suntem o echipă de locurile 6-8.

Cum a fost primul contact cu fotbalul arab?

Aici am găsit un fotbal diferit faţă de cel european. La plusuri, aş trece determinarea, dăruirea şi atitudinea jucătorilor locali, ceea ce dă un ritm foarte bun meciurilor. În schimb, în Europa, jucătorii sunt mai tehnici şi fotbalul e mai tacticizat.

Ştiţi că în România există o imagine proastă despre fotbalul arab, cu clişee precum „X sau Y antrenează la cămile“...

E o imagine eronată. Campionatul saudit e destul de bun. OK, nu se poate compara cu Bundesliga, dar nu mi se pare că ar exista o diferenţă foarte mare între ce se joacă aici şi ce avem în Liga I. Într-adevăr, campionatul românesc e un pic peste cel saudit, dar sunt convins că cele cinci mari echipe din Arabia Saudită de care v-am spus mai devreme s-ar bate la titlu în România.

Condiţiile pe care le aveţi la Al-Faysaly cum sunt în comparaţie cu ce aţi avut la echipele pe care le-aţi pregătit în România?

Peste ce găseşti la orice echipă din ţară. Avem trei terenuri de antrenament, sala noastră de forţă, sală de refacere, Şi, foarte important, există stabilitate financiară. Toate plăţile sunt la zi, nu există întârzieri. Iar salariile sunt mult, mult mai mari decât în România. Chiar şi jucătorii locali au venituri apropiate de cele ale stranierilor.

Cu alţi români care lucrează în zona arabă ţineţi legătura?

Cu Boloni m-am văzut la meciul direct, cu Oli vorbesc după fiecare etapă şi m-am mai văzut aici cu Ciprian Panait, care a fost în stafful lui Reghecampf la Al-Hilal, iar acum a rămas la echipa olimpică.

8 din 14 e locul pe care îl ocupă Al-Faysaly în prima ligă, după şase etape. A adunat opt puncte, iar lider e Al-Hilal cu 15 puncte.  

„Sunt surprins că Gâlcă nu şi-a găsit echipă“

Au trecut vreo şase luni de atunci. Vă mai gândiţi la modul în care aţi pierdut titlul cu ASA Târgu-Mureş în sezonul trecut?

A fost un episod greu de digerat. A fost o şansă enormă pentru mine şi nu pot să trec aşa uşor peste acele momente din ultima etapă. Eşecul pierderii titlului mă va marca pe viaţă. De departe e cea mai mare dezamăgire pe care am trăit-o în fotbal. Un joc, aşa cum a fost cel cu Oţelul, se întâmplă o dată la mulţi ani. Am reuşit să mai uit un pic de el, după ce am ajuns în Arabia Saudită.

Aţi revăzut acel meci pierdut cu Oţelul care v-a costat titlul?

Nu. Sincer, n-am avut puterea şi dorinţa de a vedea înregistrarea partidei...

Credeţi că drumul dumneavoastră ca antrenor ar fi arătat altfel, dacă aţi fi luat titlul?

Înainte de ultima etapă, mă înţelesesem cu cei de la ASA să continuăm colaborarea, indiferent de ce se va întâmpla în lupta pentru titlu. După meciul cu Oţelul, a apărut această ofertă de la Al-Faysaly, care nu era de refuzat. Aşa a fost soarta...

Paradoxal, Gâlcă, care a câştigat campionatul, stă pe bară de atunci...

Trebuie să ai şi şansă. Sunt şi eu puţin mirat că Gâlcă nu şi-a găsit încă echipă. Cred însă că a avut oferte, dar a considerat că nu sunt suficient de bune.

Vi se pare că Steaua din acest sezon a slăbit faţă de echipa cu care v-aţi bătut la titlu?

Mi-e imposibil să spun, fiindcă nu văd meciurile de aici. Intru pe internet şi am acces doar la rezumate.

Ce v-aţi propus pentru viitor: o revenire în România sau prelungirea şederii în zona arabă, aşa cum a reuşit Olăroiu?

Sincer, fotbalul din România îmi lipseşte. Vreau însă să-mi duc la bun sfârşit contractul cu Al-Faysaly. Apoi, timpul le va rezolva pe toate.

Stă într-un orăşel cu 30.000 de locuitori

Aflat la primul contact cu fotbalul din Asia, „Ciobi“ ne-a dat informaţii despre Al-Faysaly. „Echipa aparţine de oraşul Harmah, dar noi stăm în Najmah, la 200 de kilometri de Riad, un oraş cu vreo 30.000 de locuitori. N-are opulenţa marilor oraşe arabe, dar e cochet şi ne-am adaptat repede. Când avem timp liber, dăm o fugă până la Riad. Familia n-a venit cu mine aici, mai ales că băiatul meu e cu fotbalul. Îi am în staff pe Gigi Niţu, care lucrează cu portarii, şi pe Mircea Oaidă, preparator fizic“, ne-a spus tehnicianul de 44 de ani.

Denis joacă la Southampton

Liviu Ciobotariu a fost fundaş central, iar băiatul său, Denis, calcă pe urmele sale. În vârstă de 17 ani, el a ajuns la juniorii clubului Southampton în această vară, după ce a evoluat la Dinamo II. „Modelul meu de fotbalist e tatăl meu. Vreau să-i calc pe urme şi, de ce nu, să-l depăşesc, să ajung mai cunoscut decât el. Mă ajută de multe ori la anumite lucruri, cum ar fi poziţionarea pe teren. Îmi atrage atenţia unde am greşit, dacă am greşit“, a povestit Denis, care a făcut parte şi din lotul România U-17.