CTP, savuros la revenirea lui Darren Cahill: „Îi oferă lui Halep ceea ce nu se găseşte în România“

Cristian Tudor Popescu a fost încântat la aflarea veştii că, începând din 2020, Simona Halep (6 WTA) va fi pregătită, din nou, de Darren Cahill.

Simona Halep n-a mai câştigat niciun trofeu după Wimbledon, însă tocmai şi-a „câştigat“ fostul antrenor sub comanda căruia a atins marea performanţă.

Revenirea lui Darren Cahill în stafful Simonei a fost o veste excelentă pentru fanii româncei, iar printre cei care au salutat această mutare s-a numărat şi Cristian Tudor Popescu. Într-o intervenţie la Digi Sport, reputatul jurnalist a comentat ce va câştiga „Simo“, odată cu revenirea australianului în stafful ei.

Ce a spus Cristian Tudor Popescu?

*Nu există în România antrenori care să deţină competentele psihologice ale lui Cahill. Simona a crescut aici cum a putut din punct de vedere psihologic, a trăit din talent, din picioarele ei foarte bune, dar psihic nu a fost pregatită pentru a fi o mare campioană.

*Cahill îi oferă ce nu se găseşte în România, ceea ce Bianca (n.r. - Andreescu) a primit în Canada. A învins-o pe Serena la US Open luptând cu ea piept în piept, mereu psihologic. A zis: <Vii peste mine, vin şi eu peste tine, îmi dai retur, iţi dau şi eu retur>.

*Meciul cu Townsend nu ar fi fost pierdut în niciun fel cu Darren în tribună. Nu e vorba de coaching, ci de simpla prezenţă.

*E suficient un contact vizual cu el, Darren o scoate pe Simona din ea însăşi, unde a stat ani de zile, în copilăria ei, cu anume jenă. O obligă pe Simona să gândească, să găsească soluţii tactice pe care le-ar fi gasit singură în meciul cu Townsend.

*Fără Cahill, Halep a câştigat un Grand Slam, dar să ne gândim cum a câştigat Simona la Roland Garros şi cum a făcut-o la Wimbledon. La Wimbledon a câştigat cu jocul ei vechi, defensiv, inteligent. Serena s-a împuşcat în cap de la începutul jocului (n.r. finala Wimbledon 2019, 6-2, 6-2), nu am văzut-o niciodată într-o condiţie psihică atât de slabă.

*La Roland Garros meciurile cu Muguruza şi Sloane Stephens nu au semănat deloc cu cele de la Wimbledon. A avut iniţiativa, a avut acel al doilea joc al ei, în care schimbă prima direcţia, îşi asumă riscuri, răspunde cu presiune la presiunea adversarei, nu se retrage înapoi.