CTP, devastator: „Maradona? Un personaj dezgustător, alcoolic, drogoman!“. Editorialul a devenit viral

CTP, devastator: „Maradona? Un personaj dezgustător, alcoolic, drogoman!“. Editorialul a devenit viral

Cristian Tudor Popescu s-a alăturat celor care au publicat texte de opinie, de miercuri până acum, despre fostul mare fotbalist. Articolul semnat de el a ieşit însă din tiparul editorialelor laudative la adresa celui poreclit „El Pibe D'Oro“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre morţi numai de bine pare a fi o zicală cu care Cristian Tudor Popescu nu prea e de acord. Pentru că doar aşa s-ar explica editorialul său acid, publicat, aseară, la ora 20.00, pentru site-ul în care îşi expune, periodic, ideile, republica.ro.
 
Reputatul jurnalist ale cărui păreri sunt mereu savuroase a avut un ton acid, de această dată, făcând o distincţie clară între geniul fotbalistic al lui Maradona şi personajul care, din păcate, ajunsese o epavă în afara gazonului. 
 
Ce a scris Cristian Tudor Popescu?
 
Îi rog chiar şi pe cei care încă de la titlu au început să înjure, „Uite că ăsta se ia şi de Maradona mort!”, să încerce să citească ce scrie mai jos.
 
„Cu o minge am adus fericire oamenilor”. Sunt cuvintele lui Maradona, rostite cu puţin înainte de a muri.
 
Da, aşa este. Diego Maradona i-a făcut nespus de fericiţi pe cei care nu pot fi fericiţi altfel. Şi sunt cu milioanele.
 
De pildă, mulţi dintre fanii lui Diego nu cunosc fericirea pe care ţi-o dă sportul, competiţional sau amical, pentru că nu l-au făcut, doar s-au uitat, cu bere şi-o sămânţă alături, pregătindu-se să atingă o singură performanţă, cele 130 kg la care ajunsese idolul lor. 
 
Adoratorii lui Maradona nu dau doi bani pe fericirea morală. Nici nu ştiu ce este în versetele „Fericiţi cei cu inima curată/căci ei îL vor vedea pe Dumnezeu”. Altfel, n-ar putea zeifica pe cineva care, în afară de a da cu piciorul (şi cu mâna!) în minge, a fost un personaj dezgustător din punct de vedere uman: alcoolic, drogoman înrăit, amic al Mafiei şi al siniştrilor dictatori Castro, Chavez şi Maduro, zero ca antrenor, pentru că nu era în stare să afişeze decât propria-i trufie în relaţiile cu jucătorii. A spus despre trei dintre copiii săi că sunt „produsul banilor şi al greşelilor”.
 
Maradona s-a jucat cu fotbalul, genial, cum zice toată lumea, dar spiritul sportiv i-a fost străin: a jucat drogat de nenumărate ori şi s-a lăudat toată viaţa cu un gol necinstit, înscris cu mâna împotriva Angliei, ba l-a mai luat şi pe Dumnezeu părtaş la găinăria lui. Mai e de mirare că şi-a bătut joc nu o dată de Papa Ioan Paul al II-lea?
 
Cât despre fericirea pe care o poţi trăi întâlnind o operă de artă sau o inteligenţă scânteietoare, un Borges sau un Sábato, argentinieni şi ei, e interzisă în Biserica Maradonistă (chiar există aşa ceva), la cât prost gust şi stupizenii a produs toată viaţa Sfântul ei de hram.
 
Fără îndoială, Diego Armando Maradona a fost un geniu cu mingea. Dar cred că mai trebuie adăugat un cuvânt: atât.
 
După mine, omul care a făcut cel mai mult pentru inteligenţa şi frumuseţea fotbalului pe această planetă este Johan Cruyff – cu el în amintire voi muri.
 
Tehnic vorbind, Cruyff a fost cel puţin egalul lui Maradona. Driblingurile aeriene, dubla accelerare maximă în 6 metri, şuturile fără elan, fentele, celebra „Cruyff Turn”, au făcut epocă şi au fost imitate pe toate stadioanele. Tactic, Johan Cruyff i-a fost net superior starului argentinian. Este cel care a creat în anii `70 conceptul de fotbal total, ca jucător la Ajax Amsterdam, cu care a fost de 3 ori campion al Europei şi campion Intercontinental. Ca antrenor a purtat Ajax şi apoi Barcelona pe culmi de glorie. Fotbalul olandez şi cel spaniol îi rememorează cu respect şi recunoştinţă meritele uriaşe în strategia care a dus la ridicarea lor în vârful clasamentului mondial.
 
Aşa cum tenisul modern îl are ca părinte pe Bjorn Borg, fotbalul de azi îşi are originea în jocul şi gândirea lui Johan Cruyff.
 
Maradona a stat la trabuc şi băutură cu dictatorii, Cruyff şi-a botezat fiul Jordi, nume catalan interzis, sfidându-l astfel pe dictatorul Franco, şi a refuzat să joace la Cupa Mondială din 1978 într-o Argentină stăpânită de junta generalilor asasini a lui Jorge Videla.
 
Iată câteva dintre ideile lui Cruyff care străbat timpul:
 
„Fiecare antrenor vorbeşte de mişcare şi alergare, multă alergare. Eu zic să nu alergăm atât de mult. Fotbalul se joacă cu creierul. Trebuie să fii la locul potrivit, la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu”.
 
„În echipele mele, portarul e prim atacant, iar vârful, prim apărător”.
 
„Calitate fără rezultate, n-are rost. Rezultate fără calitate înseamnă plictiseală”.
 
„A câştiga e un lucru important, dar să ai propriul tău stil, pe care oamenii să-l admire şi să-l copieze, acesta e harul”.
 
„Să joci fotbal e foarte simplu, dar să joci simplu fotbalul e lucrul cel mai greu”.
 
De la El Pibe D`Oro Maradona o să ţin minte ce i-a spus Papei Ioan Paul al II-lea la Vatican: „Zici că te ocupi de copiii săraci? Păi, atunci, dă jos plafoanele astea aurite şi vinde-le!”.
 
Dumnezeu să-l ierte şi să-l iubească. Eu nu pot. 
 
CITEŞTE ŞI:
 
 
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările