COSMIN RADU, căpitan naţionala de polo: „Polo e sport rămas la nivel de amatori“

Golgheterul Campionatului Mondial de polo a explicat eşecul naţionalei la turneul din China şi motivul pentru care până şi-n Italia multe meciuri se dispută în faţa unor tribune goale. Cel mai bun marcator la ediţia din acest an a CM, inclus în echipa ideală a turneului, pe postul de centru, Cosmin Radu şi-ar fi dorit să fie primul cu naţionala României.

Căpitanul tricolorilor a explicat rezultatele primei reprezentative prin erorile comise în unele meciuri, neatenţia din apărare costând scump. Plecat de la Florenţa, unde a activat în ultimii ani, bucureşteanul a semnat cu Mladost Zagreb, gruparea croată care a câştigat de şapte ori Liga Campionilor.

„Adevărul": La Mondiale s-a înregistrat o situaţie paradoxală. Echipa României s-a clasat pe locul 12 din 16, însă tu ai devenit cel mai bun marcator al turneului şi ai fost inclus şi în echipa ideală. Ce înseamnă pentru tine aceste nominalizări?

Cosmin Radu: E o senzaţie ciudată. Cu un ochi râd, cu celălalt plâng. Mi-aş dori, însă, să am rezultate cu echipa naţională. Şi nu, neapărat, să câştig eu aceste premii. Până la urmă, titlurile se obţin cu echipa. Iar cele individuale nu sunt mai importante. Eu îmi doresc să ajungem toţi în frunte, iar eu să fiu un bun exemplu pentru ceilalţi coechipieri şi ca ei să muncească la fel de mult cum o fac eu.

Cum îţi explici rezultatele de la Campionatul Mondial din China?

În partida cu Australia (pierdută cu 8-9), am comis greşeli în apărare. Nu ne-am concentrat, iar asta s-a întâmplat în repriza a patra, atunci când conta mai mult. Am luat goluri ce puteau fi evitate. Contra Serbiei, deţinătoare a titlului mondial în acel moment, am încercat să respectăm ceea ce ne spusese antrenorul la şedinţa tehnică. Din păcate, nu ne-au ieşit acţiunile încercate. Am jucat bine doar o repriză şi jumătate. Apoi, sârbii au dus scorul la 6-2 într-un minut. Ne-am pierdut un pic cu firea. Am tras şi foarte puţin la poartă. Am făcut şi greşeli. După victoria obţinută în faţa Chinei (scor 14-10), nici n-am ştiut câte goluri am marcat. Nu le-am numărat, ci am tras mai mult la poartă. Nu era important cine marchează, ci să câştigăm. În repriza a treia, chinezii au greşit ieşind mai mult la presing. Mi-au dat posibilitatea să arunc mai mult la poartă. În meciul cu Japonia (pierdut cu 15-18), ne-am făcut singuri probleme. Ne-a lipsit concentrarea, iar în apărare nu am făcut ceea ce trebuia. Ne-a afectat şi eşecul din partida cu Muntenegru, când am ratat pătrunderea în sferturile de finală. Se vor lua deciziile necesare după ce se va face analiza meciurilor.

Ce motivaţie aveţi tu şi colegii tăi de naţională? Bani foarte mulţi nu câştigaţi de la lot...

Suntem jucători mândri şi ne dorim să ne autodepăşim. Din păcate, federaţia noastră nu dispune de resurse financiare prea mari şi de aceea ne mulţumim cu ceea ce primim. Ştim, însă, în acelaşi timp, că prin prezenţa la lotul naţional ne este permis să câştigăm mai mulţi bani la echipele de club.

Cum vă mobilizaţi înainte de meciuri sau competiţii? Aveţi un ritual al vostru, în vestiar? Ţine cineva un discurs?

Avem unele discuţii între noi, prin care încercăm să ne mobilizăm, însă nu avem ritualuri deosebite sau extravagante. În general, nu cred că vreunul dintre noi are superstiţii prosteşti.

Cum aţi trecut peste ratarea calificării la Jocurile Olimpice din 2008?

Pentru mine, din păcate, n-a fost prima calificare ratată la ultimul meci. Am mai avut experienţe identice şi în 2000, şi în 2004. Sunt momente dificile, pe care, din punctul meu de vedere, este, dacă nu imposibil, atunci foarte greu să le laşi în urmă. Cel mai bine e să înveţi din greşeli, să încerci pe cât posibil să nu le repeţi.

Cum priveşti drumul spre Londra 2012? Va fi mai greu decât cel spre Beijing 2008?

Cu siguranţă. Asta deoarece Marea Britanie, o formaţie care nu este de o valoare ridicată, se va califica direct, ca reprezentantă a gazdelor. Astfel, pentru cele 11 locuri rămase se vor bate mai multe echipe puternice.

Care este atmosfera la lotul naţional?

În general, noi ţinem legătura între noi. Practic, ne vedem cel puţin o dată pe lună datorită programului de meciuri cu naţionala. Îmi place să cred că suntem o familie, dar, ca în orice familie, există discuţii şi neînţelegeri. Nu este însă nimic deosebit peste care nu se poate trece.

Programul competiţional este foarte încărcat şi la polo. Cum rezişti la un asemenea ritm?

Aşa cum văd eu sportul, poloul, în ziua de azi cred că nu avem suficiente meciuri sau, dacă sunt, ele sunt structurate pe parcusul a 11 luni din an, ceea ce ne permite să ne odihnim puţin. Mi-ar plăcea dacă am avea o structură a meciurilor precum cea din sporturile americane de echipă, unde se joacă şapte-opt luni pe an, iar apoi sportivii au timp de recuperare. În acest fel, cred că poloul ar fi mai urmărit, având o continuitate. În acealaşi timp, îmi dau seama că sportul nostru este înca la nivel de amatori din multe puncte de vedere şi că ceea ce spun eu acum este, practic, imposibil de realizat. Dar pot să visez, nu-i aşa? 

„N-am renunţat la cetăţenia română pentru cea italiană"

Ai jucat mult timp în Italia, ţara care a câştigat titlul mondial la polo, în China. Cum se explică faptul că italienii au ajuns la rezultate atât de bune în polo, dar şi în alte sporturi de echipă?

Pentru că tacticizează extrem de bine absolut orice situaţie. Sunt valoroşi şi datorită faptului că au foarte multe echipe. La polo, de pildă, există cinci ligi, iar cea mai slabă, cea de amatori, are şi cele mai multe echipe, meciurile disputându-se la nivel regional. Din păcate, poloul nu este un sport bine popularizat nici la italieni şi, cu excepţia câtorva bazine din unele oraşe, se joacă cu tribunele aproape goale.

Cum au reuşit italienii, în polo, la echipele de club, să facă faţă crizei economice care a afectat întreaga lume?

În ultimii ani, toate echipele au avut serioase probleme financiare şi de aceea au redus bugetele. La Florenţa, unde am jucat până acum, clubul este condus de un consiliu de administraţie, iar banii sunt aduşi prin intermediul sponsorilor sau provin din câştigurile obţinute din gestiunea bazinelor.

Ţi s-a propus să-ţi iei cetăţenia italiană?

Da, însă am refuzat pentru că, dacă aş fi acceptat să am cetăţenie italiană, ar fi trebuit să renunţ la cea română şi nu pot accepta aşa ceva.

De ce ai ales să joci la Mladost Zagreb?

Anul acesta am încheiat colaborarea cu clubul din Florenţa pentru că nu am putut ajunge la un acord în privinţa contractului. Am avut mai multe oferte de la formaţii din Italia şi Croaţia, însă niciuna dintre ele nu mi-a oferit ceea ce îmi doream. Am optat pentru Mladost Zagreb pentru că este o formaţie valoroasă. A câştigat de şapte ori Liga Campionilor şi participă şi la Liga Adriatică, una dintre cele mai importante competiţii din Europa şi din lume. În plus, acolo sunt legitimaţi câţiva jucători de mare valoare. Printre ei se numără şi unul dintre cei mai buni centri care au fost vreodată, Igor Hinici. Pentru mine e o ocazie să mai învăţ nişte polo.

"Îmi place că italienii sunt veseli şi relaxaţi mai tot timpul. Mă deranjează că foarte mulţi dintre ei sunt needucaţi, lipsiţi de respect."

România la CM

Grupa B
România - Australia 8-9
România - Serbia 5-12
România - China 14-10

Baraj pentru sferturi
România - Muntenegru 4-8

Grupa locurilor 9-12
România - Canada  8-12
România - Japonia  15-18

CV

Cosmin Radu

- Data şi locul naşterii: 9.11.1981, Bucureşti
- S-a format ca jucător de polo la Rapid.
- În această vară s-a transferat de la Florentia (Italia), echipă pentru care a evoluat din 2004, la Mladost Zagreb (Croaţia).
- Este căpitanul echipei României.
- Este legat printr-o strânsă prietenie de Anca Martin, componentă a naţionalei de volei până anul trecut.