Corespondenţă de la Lyon: România joacă într-un oraş cu preţuri înfiorătoare pentru mijloacele de transport în comun

Am ajuns la Lyon cu o întârziere de 18 ani şi am descoperit o destinaţie care, în două zile, mi-a plăcut mai mult decât Parisul după zece.

Până vineri, ştiam oraşul Lyon după următoarele coordonate: 21 iunie 1998, “Stade Gerland”. Data şi locul disputării unui meci istoric: Iran – SUA, scor 2-1, la CM 1998.

Între timp, “Stade Gerland” nu mai e casa celor de la OL care s-au mutat pe “Parc Olympique Lyonnais”, acolo unde se va juca şi meciul România – Albania, la fel ca toate celelalte partide de la Euro 2016 care se dispută aici. 

Dacă “Oraşul luminii”, de unde am venit, s-a transformat pe durata şederii mele în “Oraşul Munţilor de Gunoaie” din cauza multiplelor greve, în schimb, Lyon impresionează printr-o curăţenie impecabilă. Aspect la care contribuie şi absenţa cerşetorilor care îşi fac de cap la Paris.

Eleganţa de aici are însă un preţ pe măsură. O călătorie cu metroul costă 1,8 euro, depăşind cel mai scump oraş pe care îl văzusem până acum la acest capitol: Rio de Janeiro. Ce-i drept, există opţiunea unei cartele de o zi (5,5 euro), însă până să o descoperi vei avea un şoc.

Lyon are, probabil, cea mai scumpă legătură centru – aeroport: 27,5 euro dus-întors. Iar asta în condiţiile în care un bilet Paris – Lyon, la TGV, la clasa a doua, e vreo 40-50 de euro. Între centrul oraşului Lyon şi aeroport sunt 30 de kilometri, în timp ce Parisul e despărţit de Lyon de vreo 400 de kilometri.

Stadion fără staţie de metrou

Iar dacă tot vorbim de transport în comun, românii care vor dori să ajungă pe “Parc Olympique Lyonnais” vor avea o problemă: metroul n-are nicio staţie în apropierea stadionului inaugurat în 2016. El e accesibil, zilnic, cu tramvaiul 3 – plus altele în ziua meciurilor - după o călătorie de 20 de minute de la Part Dieu. Apoi, va urma o plimbare de cel puţin 15 minute până la porţile arenei.

În schimb, “Stade Gerland” are o staţie de metrou cu acelaşi nume, însă acolo nu se mai joacă nimic.

Probabil, puţini ştiu că la Lyon există şi un al treilea stadion numit “Sonny Anderson”, după celebrul atacant brazilian care a evoluat la OL, între 1999 şi 2003 (110 meciuri şi 71 de goluri), cucerind patru trofee. “Stade Sonny Anderson” e unul de cartier, fiind folosit de clubul din zona Perrache şi de cei care vor să facă o mişcare cu prietenii.

Românii se vor aduna la Centrul Vechi

Altfel, atracţia turistică numărul 1 din oraş e “Parc de la Tete D’Or” în care te poţi pierde, lejer, vreo trei ore. Pe lângă piste pentru alergători şi ciclişti, dar şi un lac, parcul are o grădină zoologică, una botanică, plus două grădini splendide cu trandafiri. Şi nicio taxă de intrare.

Probabil însă, astăzi, cei mai mulţi dintre suporterii români se vor strânge în Centrul Vechi (Staţia de metrou: Vieux Lyon) în aşteptarea meciului. Zona n-are nicio legătură cu Centrul Vechi din Bucureşti. E mult mai curată, fără femei uşoare şi cu un aer boem. De aici, se poate ajunge pe jos la Fan Zone (Staţia de metrou: Bellecour).

Dar până la Fan Zone, Lyon merită să fie admirat de sus, după ce urci cu un funicular din Centrul Vechi până la Fourviere, acolo unde se află şi biserica cu acelaşi nume.