Caz unic în sportul românesc: Steaua CSM a legitimat un suporter! Va purta numărul 9 şi va juca în campionat
0
Premieră în sportul românesc. Echipa de baschet masculin Steaua CSM EximBank a legitimat un suporter, care urmează să joace şi cel puţin un meci în Liga Naţională.
Campania “Joacă pentru Steaua” şi-a desemnat campionul. Concursul-surpriză pregătit de Steaua CSM EximBank pentru fani la începutul toamnei i-a provocat pe “patronii” echipei la cinci probe, aceştia având la dispoziţie câte o lună pentru a îndeplini fiecare cerinţă. Marele premiu: un contract de o zi cu Steaua CSM EximBank şi o experienţă completă de jucător profesionist, transmisă pas cu pas de un post de televiziune de specialitate, de la înregistrarea în actele FR de Baschet, până la vizita medicală şi evoluţia într-un meci oficial în tricoul Stelei. Cu legitimaţia de joc în buzunar, fanul va beneficia de un antrenament alături de staff-ul tehnic şi de echipă, care îl va pregăti pentru prezenţa într-un meci oficial, televizat, din Liga Naţională.
Radu Rugiubei (28 ani), antrenor în cadrul clubului de baschet “Dan Dacian”, grupa 2006, a câştigat detaşat concursul. Născut în Galaţi, Rugiubei este mereu în tribună la meciurile de acasă ale Stelei. Fost antrenor al lotului naţional de juniori U16 al României, acesta şi-a ales ca motto în campania “Joacă pentru Steaua” fraza “play like you’re the best, train like you’re in second place” şi este încântat că numele său va apărea pe foaia de joc într-un meci al Stelei, între numele lui Levi Szijarto şi cel al lui Dave Dudzinski, la numărul 9.
Concursul “Joacă pentru Steaua” a ajuns la final. Cum ai descrie experienţa celor aproape şase luni, de la momentul lansării provocării?
Utimele şase luni m-au învăţat cel puţin un lucru foarte important. Deşi credeam că nu stau bine cu timpul personal, am reuşit să mă organizez şi să storc secundele şi minutele necesare ca să mă dedic probelor.
Cât timp ţi-a luat să hotărăşti că vei intra în concurs şi cine a fost susţinătorul tău numărul unu?
Alegerea de a intra în concurs a fost mai degrabă subită. Deşi uşor sceptic la început în privinţa rezultatului, am zis un “DA” foarte hotărât şi motivat. N-aş putea spune că am un susţinător „number one”, dar trebuie să recunosc că am un grup mare de prieteni care s-au implicat şi m-au ajutat pe parcursul probelor. Voi închina această campanie lor, în egală măsură cu visul meu de a deveni jucător la Steaua.
Care a fost proba ta favorită şi de ce?
Cu siguranţă proba a treia – “Ajută un prieten” - care ne-a provocat să facem un gest frumos în preajma sărbătorilor către cineva drag. M-am rupt puţin de la rutină şi am ales să fac ceva mai mare, care chiar să impresioneze. Am ales să le ofer bătrânilor de la azilul “Floare Roşie” o cină tradiţională de sărbători, alături de un spectacol de pian şi, nu în cele din urmă, ocazia să-i cunoască pe câţiva sportivi din echipa ai cărei fani sunt încă din tinereţe. În momentul respectiv, nu am mai avut nicio pretenţie la concurs sau puncte şi m-a interesat doar să fie o surpriză cât mai plăcută. Reacţiile acestora au reprezentat cel mai mare „punctaj” pe care mi l-aş fi dorit. Am rămas un apropiat al locului şi voi mai organiza acţiuni acolo şi cu alte ocazii.
Care a fost cea mai mare provocare?
Tot proba a treia câştigă şi această întrebare. Au fost multe detalii de pus la punct, oameni de organizat, timpi de sincronizat şi nu numai. A fost multă alergătură, dar în cele din urmă, a meritat fiecare secundă investită în această probă.
Ai visat la ziua petrecută alături de lotul Stelei?
De când am intrat în concurs nu am încetat să mă gândesc la acel moment. Asta a fost şi motivaţia să muncesc cu seriozitate la fiecare probă. Cu toate incertitudinea câştigării concursului, am început să mă pregătesc zilnic pentru acel moment şi acum observ că sunt mai multe câştiguri ce reies din această experienţă. Nimic nu se compară cu obiectivul principal, dar acest concurs mi-a adus multe beneficii colaterale, care mi-au făcut ultimele şase luni mult mai plăcute şi m-au apropiat şi mai mult de echipa iubită.
În 2007 puneai bazele unui club de baschet pentru copii în Brăila. Povesteşte-ne, pe scurt, ce a însemnat acel proiect pentru tine şi ce te-a determinat, mai apoi, să vii în Bucureşti?
Baschetul a fost, întotdeauna, pasiunea mea principală. La sfârşitul liceului, Mircea Totolici mi-a propus să ducem la alt nivel această pasiune şi să ne înfiinţăm clubul nostru de baschet – CS Cuza Sport Brăila. Puţină lume ştie despre asta, iar şi mai puţini ştiu că numele clubului este împrumutat de la liceul pe care l-am terminat – “Al. I. Cuza” Galaţi, unde am jucat ultimele meciuri, iar Mircea şi-a început cariera de antrenor. Am venit în Bucureşti pentru continuarea studiilor universitare. Am făcut un masterat şi între timp m-am îndrăgostit de Bucureşti, deşi iniţial nu credeam că este posibil. Astfel, am ales să mă stabilesc aici.
Câte ore petreci pe terenul de baschet, pe săptămână?
Cel puţin 24 de ore pe săptămână sunt cu fluierul la gât şi pregătesc copii pentru sportul acesta. Dar nu mă limitez aici, stau cât este nevoie şi cât îmi permit, ca să fac performanţă şi ca să ştiu că cei care mi-au trecut prin mână au rămas cu ceva din antrenamente.
Cum te strigă copii şi care sunt cele mai haioase mesaje de încurajare pe care ţi le-au transmis de când eşti în cursa “Joacă pentru Steaua”?
Copiii mă strigă în general “coach” sau „domnu’ Radu”. Mesajele de încurajare în mare parte sunt cele de rutină: succes, mult noroc, baftă etc . Cel mai frecvent am fost intrebat, după fiecare probă, „şi, când jucaţi?”. Aparent, sunt la fel de entuziasmaţi ca mine. Dacă îmi permiţi să extind întrebarea la întreaga mea carieră, ca să te amuzi puţin, unul dintre cele mai haioase mesaje a venit după finala de Babybaschet 2017, când, cum eram eu trist că n-am câştigat-o noi, două mămici fericite de performanţa noastră au început să strige „Rugiubei made my day”. Nu m-am putut abţine, supărarea s-a evaporat instantaneu şi am izbucnit în râs.
Se încarcă comentariile...
