EXCLUSIV Interviu-eveniment cu Ladislau Bölöni: primul fotbalist cu 100 de selecţii la naţională a dezvăluit planul său pentru a însănătoşi fotbalul românesc

Într-o ţară în care spaţiul public e dominat de personaje care vorbesc mult, dar spun puţine lucruri cu care să rămâi, în care gargara ieftină ţine loc de analize profunde, un dialog cu Laszlo Bölöni e mereu savuros şi plăcut.

Revenit în România, după un sezon lung, în Qatar, tehnicianul de 60 de ani s-a dus direct la Târgu-Mureş, oraşul în care, după spusele sale, se simte cel mai bine în lume. De acolo, a acceptat să vorbească pentru „Weekend Adevărul“. Fostul selecţioner a anunţat, în premieră, că e interesat să candideze la alegerile pentru şefia Federaţiei Române de Fotbal, în 2014, după retragerea lui Mircea Sandu.

„Weekend Adevărul“: V-aţi întors în ţară într-o perioadă tulbure. V-a surprins cel mai important eveniment al acestor zile, condamnarea lui Gigi Becali la închisoare?

Laszlo Bölöni: Aş fi fost surprins dacă Gigi Becali era condamnat la închisoare acum 15 ani. Verdictul în „Dosarul Terenurilor“ s-a dat după o perioadă atât de lungă încât elementul surpriză a dispărut.

Decizia în sine cum vi se pare?

Nu e bine să vorbeşti despre un om care îşi pierde libertatea, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un om pe care nu-l simpatizez. Totuşi, vreau să fac abstracţie de la părerea mea despre omul respectiv şi să spun atât: la un moment dat, grandomania te face să plăteşti.

Mulţi nu credeau că un om atât de puternic ca Gigi Becali poate ajunge după gratii... 

România e într-o perioadă de tranziţie între o lume ce a fost şi o lume nouă. La alţii, această tranziţie a avut loc acum 100 de ani. De aceea, francezii n-au aşteptat 16 ani ca să-l condamne la închisoare pe Bernard Tapie (n.r. – fost preşedinte Marseille). Cred că mulţi bogaţi s-au folosit de faptul că în România corupţia era în floare. Între timp însă, judecătorii au avansat, au devenit mai puternici, iar Justiţia a devenit mai autonomă. 

Pe rol mai sunt şi „Dosarul Transferurilor“ şi „Dosarul Valiza“...

E supărător câte dosare penale sunt în fotbal şi câte echipe de tradiţie nu mai sunt. Din păcate, există şi o legătură între cele două situaţii. E clar că multe echipe au fost conduse de o manieră care n-a mai ţinut. De exemplu, acum mulţi ani, m-am întâlnit cu regretatul Vasile Ianul, la Paris. El mi-a spus aşa: <<Eu, cu două milioane de dolari, fac mai mult decât orice club din lume>>. Bineînţeles, n-am crezut niciodată în ce mi-a spus, dar această gândire ne caracterizează. Românul crede că e cel mai deştept şi cel mai frumos. 

În acest sezon, au fost 33 de schimbări de antrenori în Liga I. Ce vă spune această statistică?

E o situaţie pe care nu o înţeleg şi, de aceea, vreau să răspund la această întrebare cu întrebările mele: ce fel de antrenor eşti tu, dacă poţi fi schimbat aşa uşor? Ce fel de contract s-a semnat, care a putut fi desfăcut peste noapte? Ce fel de conducător eşti tu, dacă ai schimbat trei, patru, cinci antrenori într-un campionat? Adică numai antrenorii sunt slabi şi proşti, tu, ca şi conducător, niciodată?

Marţi seară, Cornel Ţălnar şi Cornel Dinu au fost concediaţi de la Dinamo la televizor. Cum vi se pare?

Conducătorul are acest drept de a-şi aduce oamenii, deşi mi-e greu să cred că Dinu lucra împotriva intereselor clubului Dinamo.

Acţionarul Ionuţ Negoiţă a spus, printre altele, că „jucătorii trebuie să zică săru’mâna, fiindcă am plătit salariile la timp“.

Nu vreau să-i dau lecţii de management lui Ionuţ Negoiţă despre care am auzit lucruri bune şi care mi-e simpatic. Totuşi, eu nu i-aş spune săru’mâna, nici dacă mi-ar da salariul înainte de termen. El a devenit acţionar majoritar cu drepturi şi cu obligaţii. Printre acele obligaţii e şi plata salariului conform datelor stabilite în contract. Dacă tu, ca patron, te lauzi că ai plătit salariul la timp, adică un lucru normal, e ca şi cum jucătorul s-ar mândri că s-a antrenat bine şi că a intrat pe teren. De parcă ar fi făcut un sacrificiu şi că el a semnat cu un club pentru a face invers.

Mircea Sandu se apropie de finalul mandatului său la federaţie. Are mai multe bile albe sau mai multe bile negre?

Pentru mine, Mircea Sandu are mai multe bile albe. Trebuie ţinut cont şi de faptul că a condus federaţia în acea perioadă de tranziţie pentru România, despre care vorbeam mai devreme. Perioadă în care, datorită conjuncturii, puteai să şlefuieşti multe bile negre ca să fie mai deschise la culoare. Dar, repet, Mircea Sandu a fost un preşedinte bun, chiar dacă am avut un proces cu el, după ce am plecat de la echipa naţională, proces pe care l-am pierdut.

În 2014 vor fi alegeri pentru şefia FRF. Vă interesează postul de preşedinte?

De ce nu? Legături cu fotbalul românesc am, situaţia o cunosc, sprijin aş primi. 

E un joc ce spuneţi sau vorbiţi serios?

E un joc, dar eu sunt serios şi când joc (râde).

Şi de ce ar depinde o posibilă candidatură a dumneavoastră?

Trebuie să strâng câteva date. Vreau să aflu care e situaţia în spatele cortinei, despre şerpuirea intereselor, despre sprijinul pe care aş putea conta. Vreau să simt cât de deranjantă ar fi persoana mea. Ar trebui să explic, în detaliu, şi plecarea mea de la echipa naţională. Prea multe fabulaţii am citit despre acest subiect. 

13

meciuri a bifat Bölöni ca selecţioner al României în 2000. Bilanţul său: opt victorii, două egaluri şi trei înfrângeri.

„Românul crede că el e cel mai şmecher şi că poate ascunde lipsurile cu fiţe“

Recent, naţionala U-16, condusă de Bumbescu, a avut următoarele rezultate: 1-10 cu Germania, 0-5 cu Belgia, 2-4 şi 0-4 cu Austria. Cât de îngrijoraţi ar trebui să fim?

Din păcate, începem să ne îngrijorăm doar când luăm şuturi în fund. Când realitatea ne izbeşte în faţă, atunci intrăm în panică. Adevărul e ăsta: România nu ştie să facă muncă de calitate pentru creşterea tinerilor. Aruncăm vorbe a la general, dar concret nu facem nimic. Poate şi pentru asta ar fi bine să ajung preşedintele FRF. 

Ce trebuie făcut pentru sectorul juvenil?

Trebuie să ne stabilim priorităţile. Să vedem ce e de făcut, când şi cu cine. Deocamdată, n-avem nicio cunoştinţă despre asemenea idei. De fapt, la acest nivel nu se cunoaşte ce înseamnă cuvântul muncă.

În România există o impresie destul de proastă despre fotbalul asiatic. Dumneavoastră cum evaluaţi fotbalul din Qatar, dacă îl comparăm cu cel din Liga I, spre exemplu?

Păi, hai să vedem ce înseamnă fotbalul. În România, popularitatea acestui sport nu e comparabilă cu Qatar. Aici, clar, noi suntem în avantaj. Apoi, condiţii de muncă, care, în ţară, sunt mult sub cele de acolo. Trecem la calitatea jucătorilor. Localnicii de acolo cu localnicii de aici. Ai noştri sunt mai tehnici, mai obişnuiţi cu fotbalul modern, deci avantaj România. La fotbaliştii străini nu prea avem ce discuta. Nu ştiu cine e cel mai bun din Liga I, dar, oricum, el nu se poate compara cu Nene, Djibril Cisse, Raul sau Nilmar, care toţi joacă în Qatar. Ajungem la antrenori, fostul selecţioner al României, Răzvan Lucescu, e acolo, Eric Gerets e acolo, Sebastian Lazaroni e acolo, Alain Perrin e acolo...

Laszlo Bölöni e acolo...

Pe mine nu mă includ că nu e corect. Mai departe, pregătirea tinerilor e la fel de slabă şi acolo ca şi în România. În schimb, efortul pentru pregătirea copiilor şi juniorilor e mult mai mare acolo.

Păi, şi atunci de ce suferă şi ei la acest capitol, la fel ca românii?

Fiindcă acolo sunt, maximum, 200.000 de qatarieni. Dintre aceştia, să zicem că 100.000 sunt femei. Mai rămân 100.000 dintre care nu toţi sunt copii. Apoi, datorită sistemului social, nu există săraci. Drept urmare, copiii nu sunt oritentaţi spre fotbal. Nu văd în acest sport o şansă pentru a scăpa de sărăcie, cum se întâmplă în multe alte ţări.

Impresia proastă a românilor despre fotbalul din Asia e alimentată şi de multe gafe, stângăcii văzute pe Youtube... 

Românul gândeşte enervant de simplu. Noi avem tendinţa de a crede despre noi că suntem cei mai tari, cei mai frumoşi, cei mai deştepţi. Dacă noi avem o părere proastă despre fotbalul din Asia, stau şi mă întreb oare ce părere au englezii, nemţii, ruşii sau francezii despre fotbalul românesc?

Chiar, ce se ştie despre fotbalul românesc în Qatar?

Acolo sunt transmise campionatele din Anglia, Brazilia, Argentina, Spania şi Franţa. Campionatul românesc nu e o temă de discuţie acolo. Qatar-ul nu se interesează de fotbalul românesc. 

O altă curiozitate a românilor e legată de numărul de competiţii în ţările arabe. De exemplu, echipa dumneavoastră, Al-Khor, a participat în patru cupe în Qatar, pe lângă campionat. În ţară, se spune că acolo există o cupă pentru fiecare echipă...

Exact ce ziceam, românul simplifică totul, se pricepe la ironii, iar când n-are informaţii, se face că plouă. Crede că el e cel mai şmecher şi că poate ascunde lipsurile cu fiţe. Pentru el, e jignitor să înveţe, preferă şmecheria. În Qatar, prima ligă are 12 echipe, iar în sezonul viitor vor fi 14 cluburi. Sistemul competiţional e foarte bine gândit. Ai nevoie de competiţii, de adversari, ai nevoie să joci. Echipa mea, Al-Khor, a disputat 40 de meciuri oficiale, la fel ca o echipă de mijlocul clasamentului în Franţa.  

De ce n-aţi luat niciun jucător român la Al-Khor?

Principiul meu e simplu. Pentru a evita orice polemică despre interes secundar, iau jucător român numai când sunt ferm convins de calitatea fotbalistică şi de caracterul jucătorului. Cum a fost cazul lui Marius Niculae şi al lui Costin Lazăr. Altfel,  nu iau români. Ăsta e primul motiv.

Şi al doilea?

Acolo, conducătorii îmi arată mai mulţi fotbalişti, eu îi văd, pot să fac şi propuneri legate de ce îmi arată ei. Apoi, ei aduc pe cine vor. Preşedintele decide transferurile. Ăsta e adevărul şi asta e regula la şase, şapte cluburi din prima ligă. 

Cu Răzvan Lucescu cât de des vă vedeţi?

Deşi suntem în acelaşi oraş, Doha, ne vedem mai rar. Fiecare are un program destul de încărcat. Mai mergem la un restaurant, ne mai chinuim la o partidă de tenis, ne încurajăm la telefon, după o înfrângere sau o victorie, şi cam atât.

România se poate califica la Mondialul din 2014. Eu privesc jumătatea plină a paharului şi spun că e important că am făcut meci nul, la Budapesta, deşi am jucat slab. Avem prima şansă la locul 2.   Ce se întâmplă cu Rapid, cu Timişoara, cu Craiova, e o boală, care sper că va duce la însănătoşire. Îmi doresc să avem parte de o perioadă de tranziţie în fotbalul românesc, la fel ca şi în societatea românească.   Nu e problema Stelei că n-a avut adversari. Nu trebuie să le diminueze din merite. Reghecampf a fost ajutat şi de anii petrecuţi în Germania, iar echipa a avut cel mai valoros grup pe plan local. A contat enorm şi forţa şi stabilitatea financiară.

„Varane e un Ronaldo al stoperilor“

Cum vă explicaţi căderea echipelor spaniole, Barcelona şi Real Madrid, şi supremaţia nemţilor?

Fotbalul spaniol nu o să cadă de tot. Barcelona şi Real Madrid vor fi echipe-fanion în Europa, doar că nu sunt invincibile. Fotbalul german a fost şi va fi mereu în prim-plan datorită organizării, condiţiilor de muncă, stadioanelor de cinci stele. Doar că acum nemţii n-au fost doar mai puternici, ci şi mai tehnici, mai rapizi. Au avut totul. E o perioadă bună pentru ei.

Raphael Varane a lucrat cu dumneavoastră la Lens. Aţi fi zis că, la 20 de ani, va ajunge titular la Real Madrid?

N-aveam cum să prezic asta. Dar Raphael Varane e un Cristiano Ronaldo al stoperilor. Elegant, rapid, inteligent, eficace în atac şi un băiat la locul lui. Sper ca, într-o zi, stoperii titulari ai naţionalei Franţei să fie Varane şi Mangala. Atunci, voi fi mândru.

Pe fostul dumneavoastră jucător la Standard, Gicu Grozav, l-aţi mai văzut?

L-am văzut doar la echipa naţională, nu şi la Petrolul. A avut multe probleme la Standard Liege, după plecarea mea din Belgia. Mă bucur că a avut puterea să se ridice. Cred în el şi, de aceea, sunt mai exigent cu el. Îi transmit atât: caracter, caracter, caracter.

N-aţi privit cu ochi buni transferul lui Mutu la Ajaccio. A dat însă 11 goluri acolo.

În Franţa, să dai 11 goluri e o performanţă frumoasă. Totuşi, îmi pun, în continuare, aceeaşi întrebare: De ce a ajuns Mutu la Ajaccio? E o echipă prea mică pentru ce putea face Mutu ca fotbalist. În Franţa, Ajaccio va fi mereu acolo jos, la retrogradare.   

Orice echipă românească care ar veni în prima ligă din Qatar ar pierde 50% din potenţial din foarte multe motive care ţin de climă, de stadioane goale şi de multe alte lucruri.   În Qatar, spre deosebire de România, securitatea contractelor e valabilă în toate domeniile, deci şi în fotbal. Preşedinţi de cluburi închişi pentru acte de corupţie e ceva inimaginabil acolo. 

Laszlo Bölöni despre:

*Viitorul său: Am semnat pentru încă un sezon cu Al-Khor.

*Unde are casa: La Târgu-Mureş. De când am ajuns, am tot alergat în stânga, în dreapta, cu diverse treburi, iar oamenii mă opresc pe stradă pentru o fotografie, pentru un autograf. Aşa căldură, aşa simpatie şi aşa respect n-am simţit nicăieri în lume. Pot să spun că mă simt ca un fiu al oraşului.

*Ce tangenţe au soţia şi fiica sa cu fotbalul: Soţia mea, Klara, până să ne cunoaştem, n-avea treabă cu fotbalul, ci cu teatrul. Acum, îmi urmăreşte meciurile, suferă şi se bucură alături de mine. Pe fata mea, Ester, din superstiţie, nu o lăsam să vină pe stadion, aşa că e mai puţin preocupată de fotbal. Îmi urmăreşte însă rezultatele pentru a afla cum mă simt. 

*Cartea sa autobiografică: Avansez, dar cu greu. Inshallah (n.r. – Dacă vrea Dumnezeu, în arabă) o voi termina cândva.

*Momentul retragerii: Nu m-am gândit la acest aspect. Deocamdată, simt energia şi entuziasmul de care are nevoie orice antrenor.

*Preferinţele sale extrafotbalistice: Grădinăritul. Am mâna verde, cum se zice. Îmi place să schiez şi să joc tenis.

Laszlo Bölöni

*Data şi locul naşterii: 11.03.1953, Târgu Mureş

*A jucat la: ASA Târgu Mureş, Steaua, Racing Jet Bruxelles (Belgia), US Creteil şi US Orleans (Franţa)

*Ca jucător, a cucerit Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, patru titluri şi două Cupe ale României cu Steaua.  

*Meciuri / goluri la echipa naţională: 102 / 23

*A jucat pentru România la Campionatul European din 1984

*A fost primul fotbalist care a adunat 100 de selecţii pentru România

*A fost desemnat de două ori cel mai bun fotbalist român al anului, în 1977 şi în 1983.

*A antrenat: Nancy (Franţa), naţionala României, Sporting Lisabona (Portugalia), Rennes (Franţa), Monaco (Franţa), Al-Jazira (Emirate), Standard Liege (Belgia), Al-Wahda (Emirate), Lens (Franţa), PAOK Salonic (Grecia) şi Al-Khor (Qatar)

*A cucerit campionatul, cupa şi Supercupa cu Sporting, Campionatul Cluburilor din Golful Persic cu Al-Jazira şi titlul şi două Supercupe cu Standard Liege.