Apărător neaşteptat pentru Bellu şi Bitang: „Îi cunosc bine. Nu sunt în stare să dea într-o muscă!“
0
Au trecut două săptămâni de când fosta mare campioană Maria Olaru, în vârstă de 34 de ani, şi-a lansat, volumul biografic „Preţul aurului. Sinceritate incomodă”, prin intermediul căruia vorbeşte inclusiv despre umilinţele la care a fost supusă în perioada în care a practicat gimnastica, dar reacţiile nu contenesc să apară.
Fost presedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, Ion Tiriac a criticat-o dur pe Maria Olaru. “Este ridicol ce-a făcut! Aşa ceva e trist ca s-a întâmplat în sport. N-avea voie niciodată să facă o asemenea afirmaţie. Îl cunosc pe Bellu, o cunosc pe Bitang. Nu sunt în stare să dea într-o musca, darămite într-o eleva. Doamna Bitang a împins la căruţă cu Bellu şi au creat aceste medalii. Dacă cineva nu era de acord, n-avea decât să nu mai facă. Nadia mi-a zis că n-o putea nimeni obliga să stea pe bârnă 6 ore. Este trist că băgaţi în seamă aşa ceva. Dacă un sportiv ajunge la spital bătut de un antrenor, e altă treabă. Dar unde sunt aceste dovezi? ", a spus Ţiriac pentru Digi Sport. "După amiază a fost teroare. Am început cu sol, m a bătut şi s a purtat urât cu mine. Mi a dat de două ori tare cu cauciucul peste fund. După ce m a bătut, nu am mai făcut nimic. Îi făceam în contră şi făceam mutre. Apoi m a trecut la sărituri. Acolo mi am bătut joc de ea, atunci Lili (nr. Lili Cosma, antrenoarea Mariei) m a dat afară din sală. Am stat în vestiar tot schimbul, apoi m a chemat la paralele. Acolo am mers bine cu o singură excepţie, m am lovit la coaste. După antrenament mi a zis că nu mai face niciodată cu mine sărituri şi mi a mai spus catâr încăpăţânat. Era iute la mânie şi la meserie. La început, când vedeam ce le făcea celorlalte... mă cam umpleam de groază. Eu, care veneam de acasă cu spaimele şi obsesiile mele - era tocmai ce nu mi trebuia. Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsită, decât pedeapsa în sine", este un fragment din cartea fostei gimnaste.
Maria Olaru povesteşte şi despre “metodele” gimnastelor de a scăpa de surplusul alimentar: “Tot acolo, la lot, am învăţat şi metoda cea mai sigură de a scăpa de surplusul alimentar îngurgitat, pentru ca acesta să nu producă efecte ponderale: provocarea vomei. Oricât de dezagreabil ar fi fost (inclusiv de povestit), cam toate fetele procedau astfel, pândind un moment în care să nu fie văzute, strecurându se la toaletă şi băgându şi capul în WC. Asta nu era deloc simplu, întrucât doamna Eta, tot dânsa, era numai ochi şi urechi... la fel şi antrenorii. La cum era amplasat grupul sanitar, trebuia să te strecori într un moment favorabil spre a nu fi observată (puteai alege şi duşul pentru asta, dar eram fete bine crescute, nu dădea frumos să ne curăţăm acolo unde - pardon - borâsem). Oricum, cele care scăpam astfel de preaplinul lăcomiei nu mai eram «obligate» să ne spurcăm cu Furosemid, înfruntând cu un sfidător curaj blestematul de cântar"."Am avut o zi foarte proastă. La antrenamentul de dimineaţă am mers prost. De când m am trezit din pat mă durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut să fac mai nimic. Când a văzut d nul Cărpinişan că fac prost la treişaizeci, a început să mă bată. Mi a tras trei palme până la bârnă. La bârnă am stat în faţa lui în poziţie de drepţi şi iar mi a tras o palmă, apoi m am urcat din nou pe paralele şi iar am făcut prost pentru că mă durea spatele din ce în ce mai tare. Când m am dat jos, iar m a bătut, mi a dat cu palma peste faţă şi m a trântit jos pe parchet, când eram jos acolo a început să mă calce în picioare. Plângeam foarte tare. Mi s au umflat ochii şi faţa. La ochi eram puţin vânătă" - este o altă mărturie a fostei gimnaste.
Se încarcă comentariile...
