Acum îmi este e clar: FRF a înjunghiat Rapidul!

După apariţia articolului precedent m-am întrebat dacă nu cumva am apăsat prea mult pe coarda sentimentală, în detrimentul faptelor.

Articolul precedent: Rapidul, înjunghiat de FRF-ul lui Burleanu!

Luni dimineaţă, însă, am ascultat explicaţiile domnului Duru cu privire la neacordarea licenţei clubului Rapid. Şi m-am convins că, dincolo de subiectivismul pe care nu îl neg, în curtea Federaţiei se află o mare problemă.

Am aflat luni că, de fapt, cauza se bazează mai degrabă pe estimări decât pe fapte.

Aşadar: comisiile domnului Duru ESTIMEAZĂ  că Rapidul nu va putea duce la capăt sezonul viitor in Liga I. La rândul lui, clubul Rapid ESTIMEAZĂ, în dosarul de licenţiere, că işi va putea desfăşura activitatea în campionatul viitor, în prima ligă. Şi se bazează pe un plan de redresare abrobat de un tribunal.

Ei bine, care estimare este cea corectă? A FRF sau a Rapidului? Nu poti şti până nu vezi cum merg lucrurile în practică.

Şi tocmai aici e problema: că Rapidului i s-a interzis să beneficieze de câştigurile financiare la care ar fi avut dreptul ca urmare promovării pe terenul de joc.

Estimările sunt estimări, ele se pot adeveri sau nu. Un singur lucru este clar acum: că dacă Rapid ar fi avut o minima şansă de redresare cu veniturile din Liga I, acum, după decizia comisiilor domnului Duru, nu mai are niciuna.

Poate Rapid ar fi trăit de azi pe mâine, poate ar fi jucat cu un singur rând de tricouri, poate ar fi mers în deplasări cu autocarul, în ziua meciului, cu mâncarea la pachet. Sau, poate, jucătorii ar fi fost duşi cu maşinile personale ale suporterilor. Dar chiar şi aşa, de ce i s-a refuzat şansa de a lupta pe teren, acolo unde s-a descurcat, de fiecare dată? De ce asistăm la un nou caz ”Bricheta”, de data asta fără brichetă?

Dacă ar fi fost lăsat să lupte pe teren, cel mai rău lucru care I s-ar fi putut întâmpla Rapidului ar fi fost să retrogradeze. Şi ce dacă? Oricum, cineva tot trebuie să retrogradeze la finalul campionatului.  Iar asta este singura estimare care se poate face cu şanse bune de a se adeveri.

Şi apropos de estimări: cum se face ca  tot comisarii FRF au estimat că Dinamo poate să-şi achite obligaţiile în sezonul viitor după care, la câteva zile, acelaşi club îşi cere insolvenţa?

Când a estimat bine şi când a estimat prost Federaţia?

Eu, unul, nu mi-am făcut iluzii că tânărul Răzvan Burleanu poate face minuni la FRF în timp scurt. Dar măcar am sperat că din deciziile federale vor dispărea dubla măsură şi abritrariul. (Apropos: Dinamo şi-a cerut insolvenţa şi nu are planul de redresare aprobat de tribunal. Dar are licenţă! Pentru aceleaşi motive, anul trecut, Rapidul  nu a primit licenţă şi a fost retrogradat de pe locul opt).

Din păcate, mult prea lunga epocă Mircea Sandu-Dumitru Dragomir pare a continua bine mersi şi sub Răzvan Burleanu.

Şi, pentru că în fotbalul de azi sentimentele contează mai puţin, să vorbim despre business. În fotbal, Federaţia joacă rolul autorităţilor de reglementare din diferite alte domenii. Ce se întâmplă atunci când o autoritate de reglementare ia decizii arbitrare şi aplică dublul standard în văzul tuturor?

Răspunsul e simplu: investitorii fug ca potârnichile, încrederea consumatorilor se prăbuşeşte. Uitaţi-vă la cine mai investeşte azi în fotbal şi la anonimatul în care se desfaşoară cele mai multe meciuri din prima ligă!

Rapidului i se impune acum să-şi găsească un investitor privat. Câtă făţărnicie! Să mi se arate şi mie fraierul care să se bată, pe banii lui, cu toate Primariile şi Consiliile Judeţene, cu toată baronimea locală! Cine să-şi rişte banii pe o piaţă unde autoritatea de reglementare e imprevizibilă în decizii? Cu banii autorităţilor locale e altceva, aceia pot fi risipiţi oricum, nu-I aşa?

Luni a fost o zi neagră pentru Rapid şi o zi tristă pentru întreg fotbalul românesc ( mai puţin pentru câţiva descreieraţi care probabil îşi închipuie că e o mare şmecherie să joci ţonţoroiu pe morminte). Fiindcă reprezintă ceva pentru oameni, Rapid îşi va reveni din acest pumn încasat în plină figură, cu garda jos. Va fi greu, va curge sânge şi vor fi multe lacrimi, dar Rapid nu va muri.

Dar, fiindcă tot e vorba de estimări, estimez la rândul meu că fotbalul românesc îşi va reveni cu mult mai greu din domnia arbitrariului şi a dublei măsuri.