A început pregătirea pentru Marea Buclă şi Il Giro
0
Pentru amatorii de ciclism, 2013 va fi un an deosebit. Organizatorii Turului Franţei aniversează 100 de ediţii. Il Giro, în schimb, are startul în Italia, la Napoli, şi nu în Danemarca, ca în ultimii ani. Fanii care vor să vadă pe viu cele două spectacole îşi pot face planuri încă de pe acum.
Text: Ionela Croitorescu
Pentru amatorii de ciclism, 2013 va fi un an deosebit. Organizatorii Turului Franţei aniversează 100 de ediţii. Il Giro, în schimb, are startul în Italia, la Napoli, şi nu în Danemarca, ca în ultimii ani . Fanii care vor să vadă pe viu cele două spectacole îşi pot face planuri încă de pe acum
O mare parte din hotelierii francezi care au unitatea de cazare în calea circuitului Marii Bucle au anunţat deja o ocupare a locurilor de 100%! Fanilor ciclismului li se promite un an deosebit! În Turului Franţei (29 iunie – 21 iulie), au fost programate două treceri pe legendarul Alpe d’Huez în cadrul aceleiaşi etape. Organizatorii Il Giro (4-26 mai) au găsit şi ei o găselniţă: în 2013 aniversează 50 de ani de când s-a dat startul ultima dată la Napoli. În ultimii ani, rutierii din Turul Italiei au pornit din... Danemarca. Dacă mai vor să prindă locuri în apropierea punctelor de interes ale celor două tururi, fanii ciclismului îşi pot face deja planuri de vacanţă.
Părere de spectator
Cum se vede un spectacol de „Mare tur” de pe margine, din mijlocul împătimiţilor? În 2012, am avut inspiraţia să particip la Turul Italiei. Microbul fusese deja „contractat” în 2009, la Turul Franţei, când am pândit două zile venirea lui Armstrong şi a lui Contador pe vârful Tourmalet. Doar că anul trecut, în Turul Italiei, am ales să şi pedalez pe urmele cicliştilor profesionişti. Aşa am văzut şi cealaltă faţă. Şi am înţeles că suporterii italieni de ciclism sunt mai nebuni decât restul fanilor.
Şi, Doamne, cum le place să se usuce de efort! Cam asta gândeam când pedalam mofluză şi epuizată pe căţărările Turului Italiei. Sunt însă amintiri mult prea mici în comparaţie cu cele legate de peisajul incredibil al munţilor Dolomiţi (partea cea mai spectaculoasă a Turului Italiei) şi atmosfera făcută de tifosi. O zonă superbă, care pare că a adunat la un loc sute de Transfăgărăşane de-ale noastre!
Roz, o culoare de sărbătoare!
Tot anul n-are Italia atât de mulţi bărbaţi îmbrăcaţi în colanţi ca în perioada Il Giro! Întreagă ţară este roz, ca respect pentru tricoul official al Turului. Italiencele ornează ferestrele cu ghirlande şi cu baloane roz. Primăriile colorează fântânile în aceeaşi cromatică. Pentru că Il Giro este o sărbătoare în ţara pastelor şi bicicletelor Bianchi. Aşa cum Marea Buclă este pentru francezi. Italienii profită de străzile închise traficului ca să pedaleze pe aceleaşi căţărări pe care rulează şi rutierii profesionişti. Acesta este farmecul ciclismului! Spre deosebire de suporterii fotbalului, fanii sportului pe două roţi se implică. Află pe pielea lor cum te usucă o căţărare cu o pantă de 18%. În traducere, până şi maşinile urcă în treapta întâi!
Pe aceleaşi căţărări cu Rodriguez şi Hesjedal
După ce ai simţit cum picioarele şi suflul dau rateuri, ţi-e ruşine să te mai superi pe Rodriguez care, după sute de kilometri şi zeci de căţărări, pierde tricoul roz, la doar 16 secunde în spatele mai tânărului Hesjedal. În ultima etapă, la proba de contratimp! Are rost să-l mai blamezi pe Basso, cu două Il Giro câştigate în palmares, dar fără niciun loc pe podium în 2013? Iată paradoxul ciclismului! Este un sport atât de greu şi supus variaţiunilor fizice şi psihice, încât câştigătorii en titre într-un an pot ceda uşor locul colegilor lor cotaţi mai slab.
” Forza! Allez! Bravi!” – acestea sunt încurajările suporterilor din ciclism. Micile lor supărări se traduc prin aplauzele simple, fără cuvinte. Şi bătăi scurte pe umerii uscaţi ai rutierilor profesionişti care vin doar în... pluton. Până şi fanii care aleargă ostentativ în urma rutierilor fără mai nimic pe ei şi bronzaţi sub forma echipamentului par inofensivi. Ironic, chiar aduc un aer festiv întregii manifestaţii.
Suporterii români de la Giro 2012
În 2012, la Il Giro am fost un grup de şase, subsemnata, mare amatoare (la ciclism) şi încă cinci ragazzi, un pic mai înaintaţi în ştiinţa elegantului sport. Pe principiul ”La Roma, ne purtăm ca romanii”, am împrumutat modelul italian de vizionare a unui mare Tur. Cât făceau profesioniştii vreo 6 pasuri, pedalam si noi pe 2-3 căţărări. Şi-i aşteptam pe cea mai importantă, unde era rost de spectacol şi de evadări din pluton. Am arborat cu mândrie steagurile României şi am ţinut să ne anunţăm prezenţa cu inscripţii pe asfalt. Acţiunea s-a repetat vreme de 5 zile. Cât profesioniştii băteau lejer 200 de kilometri într-o zi, băieţii atingeau 70 de kilometri.
Comparaţia nu este menită să-i umilească pe băieţii curajoşi din România, ci să scoată în evidenţă duritatea acestui sport. Şi limitele la care ajung şi pe care le depăşesc cicliştii profesionişti. Subsemnata s-a pierdut pe drum, considerând, după două pasuri jumătate, că înnobilează mai bine zona finishului, ca simplu spectator şi încurajator, decât o bicicletă cu urme de sudoare.
„Am simţi live bucuria victoriei”
Proiectul din 2012 ”Fii suporter român la Giro” a reuşit. Am fost un grup divers, cu abilităţi fizice şi tehnice diferite şi de vârste variate. Băieţii încă mai discutau aprins despre spectacolul Giro, chiar şi când van-ul agenţiei trecea vama Nădlac, la două zile distanţă de finishul de la Milano. ”Deşi cunoscuţi pentru pasiunea lor pentru maşini, italienii m-au surprins prin numărul lor: am avut ocazia să pedalez alături de mii de ciclişti, de la copii la domni şi la doamne de vârsta bunicilor mei”, spune Florin Popescu, 28 de ani. Pe o bicicletă touring, a fost cel mai greu încercat din grup.
Pentru Alin Bonta (48 de ani), participarea la Turul Italiei a fost asemănătoare unei vizite în Capela Sixtină pentru un pasionat de artă. Cuvintele lui! „ Când urci Passo Giau sau Alpe di Pampeago în chiar dimineaţa etapei şi munceşti în şa pe pante care ajung şi la 18%, parcă altfel îi priveşti pe rutieri. Am trecut prin Passo Pordoi cu bicicleta aşa cum trec pelerinii pe la Mecca şi i-am adus un omagiu marelui Coppi care are acolo un monument, am urcat “regina” căţărărilor italiene, Passo dello Stelvio, printre pereţi de zăpadă, am stat la un metru de cicliştii care se încălzeau pentru contratimpul de la Milano şi am simţit live la autocarul echipei Garmin bucuria victoriei lui Hesjedal”, spune Alin.
Cum vezi pe viu un „Mare tur”
Dacă-ţi doreşti o experienţă la un mare tur de ciclism ai două opţiuni: poţi apela la o agenţie specializată în organizarea unor astfel de velo-expediţii sau poţi încerca să călătoreşti pe cont propriu. Prin proiectul românesc „ Cycling Trips”, se organizează în 2013 velo-excursii la Giro D’Italia şi Tour de France. Găseşti detalii complete pe pagina aceasta.Participanţii pot beneficia de transport, cazare cu mic dejun, ghid însoţitor ce va pedala alături de grup, asistenţă tehnică pe trasee şi de transportul bicicletelor.
Dacă pleci pe cont propriu:
- interesează-te din timp de pe site-ul oficial al Turului despre traseul urmat de profesionişti, orele estimate de trecere a acestora.
- ţine cont că traficul auto în pasurile incluse în Tur este închis în ziua concursului. Există autobuze la baza căţărărilor pentru suporterii care nu urcă pe bicicletă, cu ultimul transport cu aproximativ 2-3 ore înaintea trecerii plutonului.
- alocă-ţi 2 ore pe care să le petreci în locul unde aştepţi plutonul. Caravana publicitară trece cu aproximativ 40 de minute înaintea primilor rutieri.
- cel mai bun loc pentru a vedea plutonul este pe o pantă abruptă, într-o curbă în ac de păr sau deasupra unei suite de serpentine.
- nu uita steagul României şi flutură-l cu mândrie în faţa cameramanilor oficiali.
Se încarcă comentariile...
