A fost odată Unirea...!

Urziceniul, cel mai mic oraş care a dat României o campioană, pare gol şi prăfuit după desfiinţarea echipei de fotbal. De la Bucureşti până la Urziceni sunt tot 58 kilometri, ca pe vremea când granzii Capitalei mergeau să se încline în faţa miracolului din Bărăgan.

În 2006, în România fotbalistică mijeau zorii unei minuni! Unirea Urziceni, o micuţă echipă din Bărăgan, promova în Liga I, cu Costel Orac antrenor. Era vremea în care patronul Dumitru Bucşaru, un afacerist despre care s-a spus că ar fi cotizat serios în campania electorală pentru preşedintele Traian Băsescu, se lăsa consiliat în fenomen de prieteni precum Gigi Neţoiu şi de Victor Becali.

Ultimul dintre ei i-a dat un pont, ce avea să fie mai mult decât un loz câştigător. „Mitică, dacă vrei performanţă, ia-ţi un antrenor bun, care să‑ţi facă totul. Ai nevoie de un fanatic la echipa asta. Uite, ţi-l dau pe Dan Petrescu", i-a spus Becali. „Bursucul" tocmai fusese uşchit de la Wisla Cracovia şi îşi căuta un loc de muncă aproape de Bucureşti. Treptat, Petrescu a schimbat totul la club, construind unul nou, care avea să scrie istorie în Liga I şi nu numai. Unirea a câştigat campionatul în 2009, a făcut opt puncte în Liga Campionilor (record pentru România), a mai avut două participări în preliminariile Ligii Europa şi s-a desfiinţat vara aceasta, după retrogradare, ca şi cum n-ar fi existat vreodată.

Şi-au făcut semafor, nu mai au echipă

Aceasta este senzaţia pe care o ai intrând în oraşul în care, acum două veri, 17.000 de oameni erau pe străzi ca să-şi aclame favoriţii. Singura diferenţă e că pe drumul către stadion a apărut un semafor, deci nu se mai poate spune că Urziceni e urbea fără semafoare.

Aşa arată acum intrarea pe stadionul din Urziceni

După stâlpul cu becuri, urmează un giratoriu modest ca şi realizare, şi apoi stadionul. Acolo te apucă fiorii. Prin gardul ros de nepăsare se văd rezultatele degradării. Arena e  păzită de un singur om, angajatul lui Bucşaru, care face exces de zel în exerciţiul funcţiunii. Nu vrea nici în ruptul capului să deschidă poarta, de parcă ar păzi o comoară, şi nu un tăpşan înconjurat de nişte fiare care au fost odată tribune.

L-am lăsat să creadă că e stăpân pe situaţie şi am trecut în spatele arenei, îndepărtând cu uşurinţă o tablă ucisă de rugină, cât să putem trage nişte cadre. Instalaţia de irigare a gazonului încă mai funcţionează şi udă un hibrid, ceva între iarbă şi pământ. De când Unirea şi-a întrerupt activitatea, pe stadion au mai jucat doar echipe din diviziile inferioare, în câteva amicale. Arena, în sine, se află într-o antiteză cromatică şi arhitecturală cu edificul din sticlă ridicat de Bucşaru în spatele tribunei oficiale. Geamurile fumurii din termopan şi mobilierul din interior aşteaptă şi ele să fie vândute.

Urmează să dea porţile, tabela, tribunele

Patronul a dat până acum nocturna, turnicheţii şi sistemul de supravegere video formaţiei Concordia Chiajna pentru o sumă aproximativă de 400.000 de euro. Acum, aşteaptă să scoată la licitaţie şi ce a mai rămas: porţi, tabelă, tribune, bănci de rezervă, posibil şi varul care arată unde a fost odată mijlocul terenului.

Clădirea vestiarelor e jalnică, iar oficiala unde în pauza unui meci Unirea - Dinamo, Borcea i-a stins un trabuc pe frunte lui Meme Stoica, iar Neţoiu i-a dat nişte „capace ostăşeşti" aceluiaşi inamic, zici că a fost construită pe timpul lui Gheorghiu-Dej. Pentru ca decorul arhaic să fie întregit, o turmă de vite paşte în spatele arenei, aproape de locurile în care patronii din fotbal îşi parcau maşinile de sute de mii de euro.

Mişu „Tamango" vrea echipa

Dacă tot nu găseşte pe cineva serios căruia să-i cedeze palmaresul, Bucşaru poate apela oricând la Mişu „Tamango". Pe numele său real, Mihai Trandafir, acesta este primul patron al Unirii Urziceni, de după 1989. Fostul proprietar al clubului ialomiţean s-a arătat interesat să redevină bossul echipei din Urziceni. Singura lui problemă: nu are bani. Mişu „Tamango" a ajuns paznicul fostei fabrici de ţigarete şi îşi târâie existenţa cu 300 de lei pe lună.

18 milioane de euro venite de la UEFA

Pentru unii, ce a reuşit fondatorul Unirii moderne în fotbal este un model de urmat. În doar patru ani, Bucşaru a dat tunul. A luat o echipă de la zero, cu investiţii minime în jucători, a ajuns în Liga Campionilor, de unde a strâns banii cu sacul, după care a vândut tot ce i-a apărut în cale.

Doar din participarea în grupele Ligii Campionilor a încasat 18 milioane de euro. Pe care nu i-a reinvestit în fotbal, ci în afacerile lui imobiliare. De fapt, jucătorii cu care Dan Petrescu a realizat performanţele europene şi-au văzut cu greu primele promise pentru câştigarea campionatului şi pentru evoluţiile din Ligă. Unora li s-a promis case în complexul ridicat de firma lui Bucşaru, „Green City", în comuna 1 Decembrie, din sudul Capitalei, dar fotbaliştii le-au spus prietenilor că patronul nu s-a mai ţinut de cuvânt.

Petrescu, plătit cu 500.000 de euro

Dacă era mai zgârcit cu jucătorii, Bucşaru a fost foarte darnic cu fostul antrenor, Dan Petrescu. Despre „Bursucul" s-a spus că a avut cel mai mare salariu dintre toţi antrenorii din Liga I, în vremea în care Unirea făcea legea. Petrescu era plătit cu 500.000 de euro pe an.

Oricum, nimeni nu poate spune că l-a ţepuit pe Bucşaru. În afară de banii pe care i-a câştigat de la UEFA, omul de afaceri i-a mai cedat lui Gigi Becali o parte dintre jucătorii cu care Unirea obţinuse rezultate extraordinare, în contul unei mai vechi datorii, de trei milioane de euro. Fotbalişti precum Apostol, Bilaşco şi Onofraş nu se mai regăsesc acum în lotul Stelei, însă, la vremea afacerii cu Becali, Bucşaru i-a cotat pe cei trei la bani grei.

Plăteşte Primăriei 12.000 € pe an

Chiar şi aşa, cu un stadion aproape de paragină, Bucşaru preferă să păstreze arena în proprietatea sa. Primăria Urziceni i-a concesionat omului de afaceri baza pe o perioadă de 49 de ani, în schimbul sumei de 12.000 de euro pe an. „Trebuie să renunţe Bucşaru la stadion, altfel nu putem intra în posesia lui. Dorinţa mea este să aduc o formaţie de Divizia B care să joace acolo", a spus primarul urbei, Constantin Sava.

Bucşaru a desfiinţat Unirea, dar a păstrat stadionul   Foto: marian vilău

Are bază de trei milioane de euro

Dacă doreşte, Bucşaru poate reintra în fotbal, însă va fi nevoit să plece de la Divizia Onoare. În actualul sezon e însă imposibil, deoarece întrecerile au început deja. Omul de afaceri este însă proprietarul palmaresului Unirii, deşi echipa nu mai există.

În timpul în care chiar dorea performanţă, Dumitru Bucşaru a ridicat o bază super-modernă de antrenament pentru echipă. Toată afacerea l-a costat trei milioane de euro, sumă pe care o pretinde şi acum de la potenţialii cumpărători.

Numai că aceştia nu se înghesuie. Nici Primăria Urziceni nu o doreşte. „Pe noi nu ne interesează baza aceea, dacă vom avea o nouă echipă,vrem doar să evoluăm pe stadionul nostru, atât", a afirmat edilul oraşului din Bărăgan. Baza Valahorum este în continuare îngrijită, terenurile de antrenament sunt puse la punct, pentru că Bucşaru vrea să ia ochii eventualilor clienţi. 

57 de ani a rezistat clubul din Urziceni în fotbalul românesc. Echipa s-a mai numit Agricultorul, Avântul şi Aurora.

Mai face 1.000 de vile în „Green City"!

La vremea retragerii din fotbal, s-a spus despre Bucşaru că vrea să folosească banii câştigaţi în Liga Campionilor pentru a-şi redresa afacerile. Varianta respectivă pare a se adeveri, întrucât, după ce a reuşit să iasă din insolvenţă cu ansamblul rezidenţial „Green City", Dumitru Bucşaru vrea să mai construiască 1.000 de case în complex, deşi are pe stoc 250 de vile nevândute.

„Green City Construct", dezvoltatorul proiectului, a demarat lucrările pentru un lot de 50 de case, care vor fi scoase pe piaţă la un preţ de 69.900 euro, cu TVA inclus. Ansamblul este construit pe amplasamentul fostelor sere Comaico, în comuna 1 Decembrie din sudul Capitalei. Dumitru Bucşaru a achiziţionat firma Comaico în urmă cu patru ani de la SIF Muntenia, la un preţ de 17,6 milioane de euro.