Întâmplări inedite de la Jocurile Olimpice: canotorul Pearce a dat prioritate raţelor, iar viitorul rege norvegian a luat aurul

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine din cursa de canotaj (foto: Comitetul Internaţional Olimpic)
Imagine din cursa de canotaj (foto: Comitetul Internaţional Olimpic)

A noua ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Amsterdam, între 17 mai şi 12 august 1928. Doar un singur oraş îşi mai depusese candidatura doar un singur oraş, Los Angeles, care a primit totuşi dreptul de organizare a Jocurilor Olimpice din 1932.

Ceremonia de deschidere a fost oficiată de Prinţul Hendrik, consortul reginei Wilhelmina a Olandei. La această ediţie, a avut loc, pentru prima dată, ceremonialul aprinderii flăcării olimpice, purtată, ca şi în zilele noastre, prin mai multe ţări de către ştafete, începând de la Olimpia, din Grecia. De asemenea, defilarea ţărilor participante a avut în frunte, tot pentru prima oară, delegaţia Greciei şi s-a încheiat cu ţara-gazdă, tradiţie care este păstrată şi astăzi. În absenţa unui sat olimpic, delegaţiile au fost cazate pe unde s-a nimerit: cazărmi, şcoli şi chiar vapoare. Totuşi, batavii au ridicat o bijuterie de arenă, Stadionul Olimpic, aflat în perfectă stare de funcţionare şi astăzi, în jurul căruia au fost construite un bazin de înot şi săli pentru box şi scrimă, majoritatea întrecerilor olimpice fiind astfel concentrate într-un spaţiu foarte restrâns. La ediţia din 1928 a Jocurilor Olimpice au luat parte 2.883 de sportivi din 46 de ţări, dintre care 2.606 erau bărbaţi, iar 277 femei. La Amsterdam, femeile au luat parte pentru prima dată în probele de atletism şi gimnastică, atleta poloneză Halina Konopacka devenind prima campioană olimpică la atletism (aruncarea discului). Participanţii au concurat la 14 discipline sportive: atletism, canotaj, box, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, iahting.

Prinţul moştenitor Olav al Norvegiei, viitorul rege Olav al V-lea, a devenit primul membru al unei Case Regale care a obţinut o medalie de aur la iahting, în faţa a 50.000 de oameni, concurând pe iahtul său, Norma, alături de ceilalţi membri ai echipajului: Johan Anker, Erik Anker şi Håkon Bryhn. Născut la 2 iulie 1903 la Appleton House, în Regatul Unit, ca fiu al prinţului Carl al Danemarcei şi al Prinţesei Maud de Wales, viitorul suveran a primit numele de Alexander Edward Christian Frederik. El îşi va păstra acest nume doar în primii doi ani de viaţă, deoarece tatăl său devine în 1905 regele Norvegiei. Dornic să se apropie mai mult de noua sa ţară, Carl îşi schimbă numele şi pe cel al moştenitorului său, devenind Haakon al VII-lea şi Olav.

După triumful de la Jocurile Olimpice, Olav s-a căsătorit cu verişoara sa primară, Prinţesa Märtha a Suediei, cu care a avut un fiu, Harald, şi două fiice, Ragnhild şi Astrid. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când ţara a fost ocupată de nazişti, Olav a plecat împreună cu tatăl său în Marea Britanie. În 1957, după decesul regelui Haakon al VII-lea, Olav a urcat pe tronul Norvegiei, el domnind până la moartea sa, în 1991. Pasionat de navigaţie, ca şi tatăl său, actualul rege Harald a reprezentat la rândul lui Norvegia în proba de iahting la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, la Mexico City, în 1968 şi la München din 1972. Prinţul Moştenitor a purtat drapelul norvegian la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1964.

Luigina Giavotti, cea mai tânără medaliată

Egipteanul Ibrahim Moustafa a fost primul sportiv din afara Europei care a câştigat aurul la lupte greco-romane. Luigina Giavotti a devenit cea mai tânără medaliată la Jocurile Olimpice, după ce a câştigat argintul la gimnastică, la doar 12 ani, un record menţinut până în prezent şi imposibil de doborât, întrucât acum vârsta minimă a concurentelor este 16 ani. India a cucerit prima sa medalie de aur la hochei pe iarbă, dintr-o serie de şase astfel de medalii, obţinute la Olimpiade până în anul 1956. La Amsterdam s-a încheiat fulminanta carieră a finlandezului Paavo Nurmi, care a mai câştigat un titlu olimpic şi două medalii de argint, ajungând astfel la incredibilul total de 12 medalii olimpice, dintre care 9 de aur!

Henry Pearce a dat prioritate raţelor

Un alt fapt inedit s-a petrecut în timpul regatei de canotaj. Australianul Henry Pearce s-a oprit în sferturile de finală pentru a lăsa să treacă pe firul apei o familie de raţe, dar asta nu l-a împiedicat să câştige titlul olimpic. Pearce a sperat ca această victorie să-i permită participarea la prestigioasa cursă Diamond Challenge Sculls de pe râul Tamisa, care se organizează încă din 1844, dar a fost refuzat din cauza meseriei sale…de tapiţer. Ulterior, impresionat de povestea sa, baronul Thomas Dewar, magnatul whisky-ului, i-a oferit postul de căpitan pe unul dintre vasele sale, aşa că Pearce şi-a putut îndeplini visul, câştigând detaşat Diamond Challenge Sculls în anul 1931.

Clasamentul pe medalii a poziţionat echipa Statelor Unite pe primul loc, cu 22 de medalii de aur, 18 de argint şi 16 de bronz, fiind urmată de echipa Germaniei, clasată pe locul al doilea, cu 10 medalii de aur, 7 de argint şi 14 de bronz. A urmat Finlanda, pe locul al treilea, cu 8 medalii de aur, 8 de argint şi 9 de bronz. De altfel, a fost prima participare a Germaniei la această competiţie, după o absenţă de 16 ani, datorată suspendării survenite în urma Primului Război Mondial.

Atleţii români, eliminaţi în calificări

Ca şi la ediţia pariziană din 1924, statul nu i-a sprijinit aproape deloc pe sportivii români participanţi, care şi-au plătit deplasarea din propriul buzunar. România a fost reprezentată la Jocurile Olimpice din 1928 de 26 atleţi şi scrimeri. Rezultatele au fost modeste, atleţii fiind eliminaţi în calificări, iar dintre scrimeri remarcându-se doar Mihai Savu (1894 – 1968), care a ajuns până în semifinale. El se consacrase încă de la 16 ani, când a câştigat trofeul oferit pentru locul I la concursul de Floretă de la Uriages-des-Bains (Franţa). Ulterior, a câştigat campionatul naţional în 1922, 1923 şi 1925. Polisportiv, Savu a practicat şi discipline precum nataţie, rugby, tenis şi gimnastică, fiind chiar preşedintele Federaţiei Române de Nataţie în anii ’30.

„Magul” Scarone, primul mare star al fotbalului mondial

Jocurile Olimpice

Turneul olimpic de fotbal din 1928 a fost câştigat pentru a doua oară consecutiv de Uruguay. Cel mai bun jucător din acea echipă a fost Héctor Scarone (1898 – 1967), poreclit „El Mago”, considerat a fi primul star de talie mondială din istoria fotbalului. Palmaresul său este unul impresionant. Cu el în echipă, naţionala sud-americană a câştigat două titluri olimpice (1924, 1928), patru Copa América (1917, 1923, 1924, 1926), plus ediţia inaugurală a Cupei Mondiale (1930). A adunat 52 de selecţii şi 31 de goluri pentru Uruguay, fiind cel mai bun marcator al naţionalei până în anul 2011, când a fost depăşit de către Diego Forlán.

Însă cariera lui Scarone a început cu un eşec. La 15 ani a mers să dea probe la Club Nacional de Football, echipa sa preferată, însă a fost respins. Deşi a primit oferte de la mai multe rivale, a preferat să stea pe bară timp de un an, până când s-au organizat din nou selecţii la Nacional. De data asta a fost admis, dar la echipa rezervelor. Şi-a aşteptat cuminte rândul, iar din momentul în care a prins primul unsprezece, nu l-a mai putut scoate nimeni din echipă. A jucat pentru Nacional în perioadele 1916-1926, 1927-1931 şi 1934-1939, câştigând opt titluri naţionale şi marcând 301 goluri în 391 de partide. A mai trecut pe la FC Barcelona, în 1926, Internazionale Milano, 1931-1932, Palermo, 1932-1934, respectiv Montevideo Wanderers, în 1939.

I-a dat gol lui Lăpuşneanu

Pentru catalani, a jucat de 18 ori şi a înscris 9 goluri, contribuind la câştigarea Cupei Spaniei. I s-a propus să rămână şi i s-a oferit un contract foarte mare pentru acea perioadă, dar a refuzat dintr-un motiv foarte simplu: „Ştiam că, dacă semnez, devin profesionist şi nu aş fi avut dreptul de a fi prezent la Jocurile Olimpice din 1928. Ar fi fost ca şi cum aş fi murit, dacă se întâmpla asta”. Pentru Scarone, Jocurile Olimpice au însemnat ţelul suprem. În 1924, la Paris, când Uruguay a cucerit primul său titlu, a marcat cinci goluri în cinci meciuri, iar în 1928, la Amsterdam, a marcat de trei ori în tot atâtea partide jucate, inclusiv reuşita decisivă din finala cu Argentina, câştigată de echipa sa cu 2-1. În 1930, la Cupa Mondială organizată şi câştigată de Uruguay, Scarone a marcat un gol şi în poarta românului Jean Lăpuşneanu, în meciul pierdut de tricolori cu 4-0, la 21 iulie, pe „Estadio Centenario” din Montevideo.

Citeşte şi celelalte episoade ale serialului-maraton “Weekend Adevărul”: 

1924: Cum au câştigat rugbiştii români medalia olimpică de bronz în 1924 după ce au pierdut ambele meciuri jucate

Din Timişoara la Hollywood, via Jocurile Olimpice. De ce a refuzat să recunoască Tarzan că s-a născut pe tărâm românesc

1920: Incredibila poveste a celui mai bătrân medaliat olimpic. Oscar Swahn şi-a început cariera olimpică la 61 de ani şi a terminat-o la 73 cu o medalie de argint

Poveste cu parfum interbelic. Legendarul actor George Vraca a jucat în naţionala de rugby. Cum a ratat Jocurile Olimpice

1912: Japonezul care a început cursa de maraton în 1912 şi a trecut linia de sosire abia în 1967!

1908: Primul român medaliat a murit în mizerie. Comuniştii l-au considerat „duşman al poporului” şi i-au tăiat pensia

1904: Cum au vrut americanii să demonstreze „supremaţia albilor” faţă de „canibali feroce” şi alţi „primitivi”

1900: Amatorism la umbra turnului Eiffel

1896: Anul lui Spiridon, cărăuşul de apă din Atena

Antichitate: Primul campion a fost un bucătar, iar un boxer a ieşit învingător fără să-şi lovească deloc adversarul

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite