În transferul record de la Barcelona, este Neymar Jr. o victimă a unei scheme moderne de trafic?

Acordul dintre FC Barcelona şi PSG pentru transferul lui Neymar pentru suma de 222 milioane de euro a provocat indignarea multora - însă pentru un motiv greşit: nu ar trebui să fim revoltaţi de suma record, ci de faptul că este legal ca o entitate economică să vândă un angajat unei alte entităţi economice, susţine profesorul Stefan Szymanski pentru Financial Times.

Barcelona l-a vândut pe Neymar celor de la PSG. Acesta este singurul motiv pentru care i s-a permis să-şi schimbe clubul. Dacă jucătorul brazilian ar fi căutat să se transfere la un alt club după propria sa dorinţă, fără acordul Barcelonei, ar fi fost atunci exclus din fotbalul profesionist.

Profesorul de la Universitatea Michigan îşi îndeamnă cititorii să încerce să să se pună în situaţia în care se găsesc jucătorii profesionişti de fotbal. „Cum v-aţi simţi dacă actualul angajator al dumneavoastră v-ar spune că nu puteţi profita de o oportunitate la o altă companie decât dacă primeşte o compensaţie egală cu de patru sau cinci ori salariul dumneavoastră anual? Ce părere aţi avea dacă angajatorul dumneavoastră v-ar spune că nici măcar nu aveţi voie să vorbiţi cu o altă companie interesată de serviciile dumneavoastră, fără acordul acestuia în prealabil? Aproape sigur v-aţi adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor dumneavoastră - iar în UE aţi câştiga aproape sigur. Libera circulaţie a persoanelor, a forţei de muncă, este înscrisă în dreptul comunitar pentru protejarea autonomiei persoanelor în astfel de cazuri. Acceptăm acest lucru ca un drept şi ca un bun. De ce, atunci, nu găsim nicio problemă în comerţul cu jucători profesionişti de fotbal?”.

În plus, continuă prof. Szymanski, în cazul acestor tranzacţii financiare jucătorii de fotbal sunt cei ce suferă financiar. În cazul transferului lui Neymar, suma plătită de PSG către Barcelona ar fi putut face obiectul compensaţiei sale financiare dacă i s-ar fi permis să-şi negocieze singur viitorul. Bineînţeles, în cazul lui Neymar, care este deja un multi-milionar, puţini vor avea vreo simpatie pentru dificultăţile sale financiare. Dar FIFPro, sindicatul jucătorilor de fotbal, ce reprezintă peste 60,000 de jucători profesionişti, nu apără doar interesele super-starurilor, în fapt salariul mediu al acestora este sub 50,000 $ anual. Nu este deloc surprinzător atunci să aflăm că actualul sistem de transferuri a fost creat în urma unui acord dintre FIFA şi Comisia Europeană, însă fără acordul reprezentanţilor jucătorilor. Deloc surprinzător, actualul sistem este unul ce favorizează cluburile.

Nu în ultimul rând, pentru majoritatea jucătorilor, restricţiile impuse de actualul sistem de transferuri poate conduce la greutăţi evidente. De exemplu, în multe ţări, jucătorii din ligile inferioare nu-şi primesc întotdeauna salariile. Însă regulile sistemului de transferuri stipulează că aceştia nici măcar nu pot începe procesul de a-şi căuta o altă echipă până când nu au fost plătiţi pe o perioadă de şase luni. Imaginaţi-vă că la locul dumneavoastră de muncă nu vă primiţi salariul luni la rândul, că aveţi o familie de întreţinut, dar că nici măcar nu aveţi voie să vă căutaţi un alt loc de muncă!

Conform celor de la FIFPro, în sistemul de transfer au loc şi alte forme de abuzuri. Jucătorii care îşi cer transferul împotriva dorinţelor patronilor sunt adeseori supuşi presiunilor, hărţuiţi sau chiar abuzaţi fizic. Nimeni nu ar tolera astfel de situaţii în orice alt domeniu, în fapt astfel de tratament se mai întâlneşte poate doar în cadrul prostituţiei organizate, susţine profesorul Szymanski.

Cu siguranţă, majoritatea cluburilor sunt angajatori exemplari şi îşi tratează jucătorii foarte bine - dar drepturile fundamentale nu pot fi bazate pe buna-voinţă a angajatorilor. Din acest motiv, FIFPro a înaintat o plângere către Comisia Europeană pentru a scoate în afara legii actualul sistem de transferuri. Miza acesteia o reprezintă principiul egalităţii în faţa legii, un drept de care fotbaliştii profesionişti nu beneficiază. Din acest motiv, concluzionează profesorul american, „sistemul de transferuri nu este nici mai mult nici mai puţin decât o schemă modernă de trafic a forţei de muncă”.