În lumea a treia a fotbalului. Tribunele au fost la înălţime

În lumea a treia a fotbalului se află la acest moment naţionala României împreună cu tot staff-ul. Federaţia, urmând infestarea politică a statului român, este formată numai din oportunişti, piloşi şi oameni lipsiţi de orice profesionalism. Singura lor calitate este că pompează la greu din banii românilor ca să acumuleze imagine publică.

Suntem amatori şi ăsta este adevăratul. Am fost ieri pe stadion şi după primele 5 minute era clar că nici o minune nu ne mai aşteptă. Nu poţi face fotbal de calitate când la nivel internaţional statul, echipele şi federaţiile investesc în copii încă de la cele mai fragede vârste. În România. Gică Hagi şi încă vreo doi, de îi numeri pe degetele de la o mână, au reuşit să construiască ceva fiabil. În rest sunt doar cluburi ce nu oferă decât o petrecere a timpului în afara familiei, fără o minimă organizare şi fără antrenori profesionişti. Nu mai discutăm de management, tactici şi altele asemenea, că nu are rost.

Jucătorii români sunt perfecţi pentru poze, rezistenţi în cluburile de noapte, campioni la alergatul după femei, eroi în mânuirea sticlelor cu alcool, victorioşi la consumul de droguri. Se descurcă excelent. La moment nu mai avem nici un jucător de talie mondială, de care toată lumea să fi auzit, aşa cum erau cei din generaţia de aur. A fost atunci o echipă construită în comunism de care erai mândru, care fugea după fiecare minge, care ştia să o paseze şi să o bage în poartă. Lucrau în echipă. Încă de la grădiniţă, sau primii ani de şcoală, erau antrenori care căutau copii cu valoare, nu cu pile. Construiau buni jucători din ei. Acum, precum şi restul României, totul s-a năruit. Gică Hagi nu va fi suficient ca să construim o adevărată naţională.

Românii sunt încrezători, surprinzător de încrezători având în vedere experienţele trecutului. Dar poate acest lucru ne susţine ca naţiune. În Tribune spectacolul a fost extraordinar iar galeriile au fost la cel mai înalt nivel. Pentru amatorii de teatru care se simt deranjaţi de tricourile negre, de fumigene, artificii sau petarde, mai bine staţi acasă. Nu că teatrul nu este bun, ci că pe stadion nu este ca acolo. Este altceva.

Acolo este spectacolul tribunelor şi mulţi ajung pe stadion tocmai pentru atmosfera creată. Federaţia cu mult prea multă uşurinţă se aliază cu forurile străine şi la încălcări minore chiar ea susţine aplicarea de sancţiuni. Federaţia este în opoziţie totală cu galeriile ce însoţesc naţionale, lucru ieşit din comun. Tribunele din România sunt printre cele mai sigure din lume. Nu exagerez când spun că ieri unul din patru spectatori era copil.

Lumea fotbalistică se duce în sus, decalajul între echipele mari şi cele mici începe să dispară, dar România se duce în jos. Tineretul lui Gică Hagi nu va fi suficient ca să ridicăm o nouă echipă, căci jocul la echipa principală înseamnă o cu totul altă valoare. Să fim sinceri cu noi: locul nostru nu este la un turneu final.

La Europene vom urmări din tribune şi din faţa televizorului, alături de jucătorii naţionalei, jocul unor echipe adevărate, de calitate.