Capodopera lui Putin: Cum se vede Mondialul de 12 miliarde de dolari de la faţa locului. Ruşii sunt la ani-lumină distanţă de noi 0

În ultimul articol despre Cupa Mondială din Rusia 2018 am identificat şapte echipe din zona Europa care au şanse reale la câştigarea trofeului. Pentru că sunt european şi punctul meu de referinţă este Europa, mă voi limita la această regiune.

Am început să colectez date despre meciurile mari de fotbal internaţional la Euro 2016, odată cu momentul când UEFA a început să le publice pe website, adică odată cu Euro 2016.

Seara căzuse devreme în seara aceea, aglomeraţia din Bucureşti era dincolo de infernul obişnuit, iar taximetristul care trebuia să mă ducă până la punctul de unde plecam spre Giurgiu, la meciul Astra Giurgiu-FCSB, ţinea cu Dinamo... Trăgea deci de timp... tipic... până când exasperată i-am spus să meargă mai repede căci voi ţine cu adversarul Stelei.

Este clar: fotbalul nu ţine cont de nicio zi... simbolică sau nu, şi tot aşa cum nu dă doi lei pe zilele de naştere ale jucătorilor tot aşa nu se sinchiseşte deloc de faptul că astă seară de la membrii sexului masculin se aşteaptă cu totul altceva decât privitul unui meci.

Agenţiile de presă au anunţat, miercuri, că la Jocurile Olimpice de Iarnă, care încep pe 9 februarie în Coreea de Sud, sportivii nord-coreeni şi cei iranieni nu vor primi cadouri de la sponsori, asemenea celorlalţi participanţi, din cauza embargoului la care sunt supuse ţările lor.

Specialişti, sportivi, jurnalişti şi fani continuă să stoarcă finala feminină de la Australian Open ca pe un tricou năduşit sub soarele de la Antipozi.

Nu am văzut meciul, însă am citit statistica şi e clar că Simona Halep a fost, astăzi, categoric mai bună decât Angelique Kerber -- ba chiar i-a fost net superioară. Probabil că acesta este printre puţinele meciuri, de o asemenea anvergură, din carieră ei de până acum, dacă nu chiar singurul, în care şi-a dominat clar, efectiv, adversara.

Fiecare eşec al Simonei Halep a ajuns un prilej pentru dezlănţuirea complexaţilor şi istericilor care dau tonul dezbaterilor pe reţelele sociale. Emană băşcalia ca Iliescu la Revoluţie. De la înălţimea de campioni absoluţi galactici interdisciplinari – de la fotbal sau industrie, până la ctitori de autostrăzi sau spitale – mustim de zeflemea la adresa acestei dezamăgiri naţionale care poartă numele de Simona Halep.

Vineri încep la Budapesta Campionatele Mondiale de Nataţie. Este unul dintre cele patru mari evenimente sportive anuale de pe glob, cu premii totale de peste 5 milioane de euro. Va fi organizat a doua oară de un stat post-comunist, după Rusia acum doi ani, iar din reţeta succesului bineînţeles că nu au lipsit scandalurile. Federaţia Maghiară de Nataţie şi chiar Katinka Hosszu, cea mai bună înotătoare din lume, sunt la cote minime de încredere.

Turneele WTA desfăşurate în 2017 demonstrează că au trecut vremurile în care competiţiile erau dominate de un grup restrâns de jucătoare, iar ceea ce reuşete Simona Halep este cu adevărat remarcabil.

Aflat în interes personal în Dubai, n-am ratat ocazia să-l văd de Oli, la Al Ahli, unde antrenează de patru ani şi pot spune că legendele cu fotbalul cămilelor sau deşertului nici de glume nu mai sunt bune în 2017.

Ilie Năstase a fost un artist al tenisului. Ca jucător, i-a plăcut să încerce imposibilul. Apoi, ca legendă, şi-a tot dat în petec, beneficiind însă de simpatia tolerantă a celor pe care i-a hipnotizat cu tenisul său fermecător.

Ramona Martinovici este o bănăţeancă stabilită din 2003 la Melbourne, care încearcă să consolideze legăturile dintre România şi Australia. Nu e singură în acest demers, pentru că aşa cum spune, distanţa de casă nu e un impediment în a simţi şi trăi româneşte. Şi sunt destui care o fac chiar şi la celălalt capăt al lumii, acolo unde Hagi este cel mai cunoscut român.

Naţionala României a mai bifat un meci fără victorie, iar porţile către Moscova par a fi complet închise. Într-un alt context, n-ar fi o situaţie rea, dar deocamdată de ocupăm de fotbal, nu de politică. Aşadar 0-0 cu Danemarca şi din nou deziluzie. Nu atât din pricina rezultatului, cât mai ales a jocului şi a perspectivelor.

România întâlneşte duminică Danemarca într-un context deloc fericit pentru fotbalul nostru. Presiunea este mare pentru echipa naţională, deoarece competiţia internă este răvăşită de neajunsuri şi scandaluri, în cupele europene contăm din ce în ce mai puţin, iar naţionala pare singura echipă capabilă să mai umple un stadion.

Tenisul feminin este una dintre puţinele ramuri sportive în care România reuşeşte să ţină steagul sus. Deşi legătura dintre evoluţia şi cariera fetelor este extrem de firavă cu ceea ce oferă statul sportivilor, ele reprezintă totuşi România şi o fac foarte bine.