„Zaibărul se suie la cap şi cade la picioare“

„Zaibărul se suie la cap şi cade  la picioare“

Zaibărul şi prazul au avut mare căutare ieri, la a treia ediţie a festivalului Foto: Laura Pumnea

Pentru că autorităţile nu au avut bani pentru tradiţionalul festival al zaibărului, oltenii au pus mână de la mână şi l-au organizat singuri. Locuitorii din Băileşti s-au luat la întrecere, ieri, pentru titlul de „cel mai bun zaibăr“, iar degustătorii au fost tot dintre băileşteni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mai că le pocneşte inima de orgoliu băileştenilor când vine vorba de zaibărul lor, iar să aibă un festival cu numele vinului de-o tărie cum le place să creadă că n-o are alt soi în ţară e de mare fală. Le place tot ce se-ntâmplă de trei ani încoace la sărbătoarea zaibărului şi a prazului şi pun osul la pregătirea ei.

Cum anul acesta nu s-a găsit niciun ban pentru organizarea Festivalului Zaibărului şi al Prazului, a venit fiecare cu ce a avut mai bun pe acasă. Şi-au scos straiele moştenite din bătrâni, au pus pe masă bucate, printre care au făcut loc saramurilor şi mămăligilor aburinde, asortate cu brânză de oaie, sărată cât să curgă vinul lin pe gâtlejul petrecăreţilor, o pâine din ţăst. S-au înscris 11 în concurs, iar degustătorii s-au ales la faţa locului, din rândul consumatorilor cu ştaif.

Printre degustători se află Gogu Cula, învăţat cu parfumul licorii lui Bachus din cramele de la Galicea, unde a lucrat ca electrician. „Zaibărul are putere, e tare, că ajunge şi la 12 grade, bagă viteză în sânge şi ţine loc şi de mâncare", zice nea Gogu.

Îl completează prietenul de pahar Oprea Chiran: „Zaibărul se suie la cap şi cade la picioare".Toate astea-s confirmate şi de Ion Colan, actorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu", băileştean până în măduva oaselor şi, de curând, fericit bunic al unui băieţel botezat Amza, după numele celebrului actor Amza Pellea. După degustare, premiile pentru cel mai bun vin, constând în diplome, paporniţe şi bani, au ajuns la Florin Mititelu, Alexandru Urziceanu şi Felician Ionescu.

„Vinu-i bun dacă-i via răsfăţată"

Pe oricine ai întreba, dădăcirea viei face vinul bun. Cei mai mulţi o sapă după fiecare ploaie, niciodată pe căldură, spală viţele, iar dacă strugurii au şansa să se mănească se transformă în sute de litrii de zaibăr. „E bun şi dimineaţa pe stomacul gol, iar cine-a venit şi-a beut ar mai bea. Din 5 - 6 pahare eşti culcat, eu nici la un kil jumate n-am nimic, că-s obişnuit", povesteşte nea Lazăr Chirea, mândru că stă în aceeaşi curte în care se află Casa Memorială „Amza Pellea". Olteanul, trecut de 74 de ani, se ţine bine, iar secretul îl ţine ascuns în butoaiele cu zaibăr. „Apa nu-i bună nici în bocanci, ce să caute-n vin. Cât e, atâta e", glumeşte bătrânul, amintind că apa în sectorul Colăneştilor, cum i se spune drumului unde-i şi casa marelui Amza, este atât de sălcie că nici fasolea n-o fierbe.

“Zaibărul are putere, e tare, că ajunge şi la 12 grade, bagă viteză în sânge şi ţine loc şi de mâncare."
Gogu Cula localnic

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările