Viziune, utopie sau prostie

Aţi investi într-o ţară care se arată pe ea însăşi la televizor ca fiind formată din proşti, criminali, violatori, corupţi, şmecheri şi drogaţi?

Restaurantul „Au ventre de l'architecte" (La stomacul arhitectului) este aşezat chiar alături de o vestită şcoală de arhitectură din Paris. Tocmai urmărisem o sesiune de prezentare a diplomelor de absolvire infectate de viruşii tuturor utopiilor sociale ale ultimului secol. Parcă pentru a mă readuce în lumea reală, o ceată de ţigănuşi gălăgioşi şi foarte interesaţi de genţile, ceasurile şi telefoanele doamnelor şi domnilor de la masă, s-au împraştiat ca potârnichile doar când i-am întrebat în româneşte: „Aţi ieşit la furat, mă băieţi?" Patronul restaurantului mi-a spus „Je m'excuse monsieur, ils sont des roumains". Cu calm, i-am explicat că nu e „politic corect" ce spune şi că ei se cheamă „gitans, gipsies, zigeuner" sau ţigani. Doar creând o confuzie neruşinată, nişte fandosiţi de pe la Bruxelles preferă să îi numească rromi. Asta-i imaginea noastră. Din păcate, nu ne-au făcut-o doar ţigănuşii, ne-o facem singuri. Ne plângem ca babele de propriile neputinţe şi le exhibăm public de parcă ele ar fi tot ce avem.

Întors acasă, aseară, mă uitam la ştirile interne, 15 în total. Primele cinci erau cu morţi. Întâmplător, prima chiar cu cinci morţi. Următoarele patru erau despre crime. Urmau alte cinci despre un copil maltratat, un jaf cu focuri de armă, un vânzător lovit cu toporul, nişte proxeneţi de minori şi una mai ciudată, despre paza pusă la casa familiei violatorului unei fetiţe de 10 ani. Dupa atâta violenţă, noutăţile zilei vorbeau despre un primar de paranghelie care îşi dăduse Bacalaureatul la 33 de ani. Un politician de la Putere afirma serios şi mândru, pentru a nu crede cumva altceva: „Coaliţia nu e vaca nebună a României". Ce-o fi vrut să spună? 

Apoi, am aflat că fotbalul e în drum spre DNA, am aflat despre corupţia manifestată prin trafic cu bilete la meciul de box al lui Bute, despre doi politicieni de frunte care se acuzau reciproc de furt, despre comercianţii la negru din pieţe şi, ca o încununare, despre comerţul legal de bere cu marijuana. Aţi investi într-o ţară care se arată pe ea însăşi la televizor ca fiind formată din proşti, criminali, violatori, corupţi, şmecheri şi drogaţi? I-aş întreba pe autori ca pe ţigănuşi: „Numai pe astea le-aţi găsit, mă baieţi? Ceva cu o urmă de umor şi nu de încrâncenare, nu? Ceva să te aducă măcar în starea de râsu'-plânsu' n-ar exista?"

Îmi amintesc de un tânăr despre care am citit trei rânduri în presă. Îşi predase declaraţia de venit, iar la rubrica persoane aflate în întreţinere i-a trecut pe toţi: Guvernul, Parlamentul, administraţia centrală şi locală şi alte multe instrumente de tortură ale statului. Nu ar fi frumos să fim vreo câteva milioane cei ce fac acelaşi lucru?

Un întreprinzător exasperat de starea drumului public, în semn de protest, a plantat în gropi tufe de flori. Vehiculele le ocoleau cu grijă, şoferii le priveau zâmbind. O vreme, autorităţile au căutat un motiv „legal" să-l amendeze, apoi s-au lăsat păgubaşi. Mi-ar plăcea să văd străzile oraşelor ţării populate de răsaduri multicolore. Parcă uităm că suntem o ţară cu un uriaş potenţial, mai ales din punct de vedere al resurselor umane şi naturale, dacă nu al celor financiare. Pe acestea ar trebui să le atragem.

Cifrele reci ale statisticilor, oricât de sofisticate ar fi instrumentele de analiză, nu pot să îţi dea o imagine despre situaţia reală a unei comunităţi. Soluţiile se nasc dintr-o viziune, din stimularea creativităţii individuale, din reducerea numărului celor care fac statistici şi raportează cifre, din încrederea în cetăţean, din raţionalitatea simplă a cadrului legislativ, din înţelegerea lumii în care trăieşti. De abia apoi pot fi folosite cifrele spre a defini stări sau ţeluri. În orice caz, ele trebuie să se adreseze tuturor, şi nu unor grupuri. Statul trebuie să se abţină să facă politică, el are doar de administrat. Ne pierdem în detalii.

Să scuteşti de impozite pe cel care angajează un tânăr pentru prima oară sau să diferenţiezi TVA-ul nu creează decât stări de tensiune şi încercări de a eluda legea. Nu e mai simplu să micşorezi povara fiscală pentru toată lumea şi să tai birocraţia? Să reduci pletora de şefi şi să le dai responsabilităţi celor care produc?  Altfel, aduci societatea la disperare, la lipsă de respect faţă de ea însăşi, la senzaţionalul mărunt al faptelor rele. Rişti ca oamenii să fie seduşi de utopiile sociale pe care bieţii studenţi de la Paris se chinuiau să le ilustreze. Rişti să apară salvatori pe cai albi.