Vin alegerile! Să aruncăm cu bărfe şi noroi

Odată cu apropierea campaniei spiritele se încing, poziţionările devin din ce în ce mai ferme, ba chiar radicale. Adversarul politic, contracandidatul, este descris în culori sumbre, se aruncă cu suspiciuni sau cu adevăruri nuanţate, se amintesc greşelile trecutului şi fiecare grup de interese încearcă să polarizeze opinia publică în jurul propriei platforme.

În mare, ideea de bază este aceeaşi: Toţi vor să scape România de un anumit rău care o poate duce spre dezastru. Acest rău absolut îşi găseşte întruchiparea în persoanele candidaţilor, în cei ce stau în spatele acestora şi, nu în ultimul rând, în doctrinele pe care aceştia pretind că le reprezintă.

Aruncatul cu noroi redevine sport naţional şi dezbaterea publică se reduce la atacuri pe toate palierele vieţii publice. De la articolele şi emisiunile TV până la folosirea acţiunilor justiţiei ca argument pentru o parte sau alta.

Orice poziţionare devine un atac la democraţie şi personajele care îndrăznesc să iasă din neutralitate şi să susţină un candidat sunt categorisite şi făcute de ocară de oficiosele concurenţei.

Un joc care se întâmplă în toate colţurile lumii, cel puţin acolo unde există o oarecare libertate de exprimare. Nu l-am inventat noi, doar îi aducem nuanţe de mioritic. Un mioritic cam murdar şi plin de frustrările aduse de cei aproape 25 de ani de libertate.

Ne bazăm pe dezvăluiri incredibile aduse în ultimul moment al campaniei, care să terfelească un candidat, să-l distrugă social şi apoi să-l  scoată din cursă. Treaba cu programele politice este deja desuetă. Românii nu o mai cred, politicienii nu o mai cred şi nici măcar purtătorii de mesaje nu o mai iau în seamă.

O mişcare a Licuriciului, un ofiţer acoperit, un dosar la DNA, o mizerie din trecut adusă la suprafaţă, totul se rezumă la mica bârfă balcanică pe care o aşteptăm să ne  rezolve alegerile. Dacă eliminăm demagogia şi toate elementele bîrfei nu mai rămâne aproape nimic.

La 25 de ani de la  Revoluţie am ajuns să nu mai avem aşteptări de la libertatea pe care ne-au confiscat-o comuniştii care l-au împuşcat pe Ceauşescu. Scenarita cronică şi ura televizată sunt singurele elemente definitorii ale societăţii româneşti în prag de alegeri.